Infecțiile cu Mycoplasma și Ureaplasma: când sunt inofensive și când pot da complicații

Mycoplasma este o bacterie care poate infecta diferite părți ale corpului, printre care organele genitale, plămânii, pielea sau tractul urinar.

Toate infecțiile cu Mycoplasma au ceva în comun: spre deosebire de alte bacterii, Mycoplasma nu are pereți celulari. Cum multe antibiotice ucid bacteriile prin slăbirea pereților, în cazul Mycoplasmei, unele dintre aceste medicamente nu au niciun efect.  

Mycoplasma/ureaplasma: ce au în comun

„Mycoplasma hominis și Ureaplasma urealyticum sunt două microorganisme, bacterii, cărora le lipsește membrana celulară. Ele fac parte din flora normală a vaginului, dar pot fi implicate, alături de alți germeni, într-o serie de procese inflamatorii și infecțioase de tipul bolii inflamatorii pelvine, uretritelor non-gonococice sau infecțiilor de tract urinar superior.“

Dr. Mirona Furtună, medic primar obstetrică-ginecologie

O întrebare frecventă: sunt responsabile Mycoplasma și Ureaplasma pentru infertilitate, avorturi recurente, naștere prematură și infecții neonatale? Ei bine, rolul lor cauzal în aceste probleme este, în continuare, controversat, deoarece gradul de colonizare a femeilor cu acești germeni fără complicații este foarte mare, potrivit medicului ginecolog.

Există aproximativ 200 de tipuri de bacterii mycoplasmatice, dar cele mai multe dintre ele sunt inofensive. Cele care pot reprezenta un pericol includ:

  • Mycoplasma pneumoniae,
  • Mycoplasma genitalium,
  • Mycoplasma hominis,
  • Ureaplasma urealyticum,
  • Ureaplasma parvum.

M. pneumoniae

Acest tip de Mycoplasma provoacă infecții pulmonare. Aproximativ o treime din persoanele care se infectează dezvoltă o formă ușoară de „pneumonie atipică“. Se transmite pe cale aeriană, adică o poți lua atunci când cineva bolnav tușește sau strănută lângă tine.

Dacă ești infectat cu Mycoplasma pneumoniae, este posibil să ai simptome precum:

Pentru tratarea infecției, medicul poate prescrie unul dintre aceste tipuri de antibiotice:

  • Macrolide, precum azitromicina sau eritromicina;
  • Tetracicline, cum ar fi doxiciclina.

M. genitalium

Mycoplasma genitalium este o bacterie care poate fi transmisă prin contact sexual cu cineva infectat. Trebuie menționat că unele persoane nu au deloc simptome. Dacă apar simptomele, acestea diferă la femei și la bărbați.

Mycoplasma genitalium se poate manifesta, în cazul femeilor, astfel:

  • ai dureri în timpul actului sexual,
  • apar sângerări vaginale după contact sexual,
  • observi că ai scurgeri vaginale neobișnuite.

Dacă ești bărbat, infecția cu Mycoplasma genitalium poate provoca următoarele simptome:

  • dezvolți uretrită – o inflamația a uretrei, tubul prin care se elimină urina;
  • simți înțepături sau arsuri în timp ce urinezi;
  • ai scurgeri din penis.

Pentru a afla dacă ești infectat, medicul poate efectua un test numit NAAT (test de amplificare a acidului nucleic) pentru a identifica genele bacteriei. Pentru acest test poate fi nevoie de o primă probă de urină de dimineață (sau de material seminal, în cazul bărbaților). De asemenea, se pot preleva probe din vagin, colul uterin sau uretră.

Pentru tratarea acestei infecții, pot fi necesare antibiotice:

  • Macrolide, precum azitromicina,
  • Tetracicline, cum ar fi doxiciclina.

O a doua linie de tratament trebuie să fie cu fluorochinolone, precum moxifloxacina.

Este posibil ca și partenerul tău să aibă nevoie de tratament. Totuși, unele bacterii nu răspund la aceste medicamente, așa că medicul poate prescrie un tratament diferit, dacă e cazul. Folosirea prezervativului în timpul actului sexual poate ajuta la prevenirea infecției cu Mycoplasma genitalium.

M. hominis

Bacteria Mycoplasma hominis este extrem de frecvent întâlnită, mai ales în cazul femeilor. Aproximativ jumătate dintre femei au Mycoplasma hominis în tractul urinar și în organele genitale. Vestea bună este că poți fi pozitiv cu Mycoplasma hominis la analize, dar asta nu înseamnă că o să dezvolți o infecție. În cazul persoanelor cu o stare de sănătate generală bună, aceste bacterii sunt inofensive. Femeile cu un sistem imunitar slăbit sunt cele mai expuse riscului de a dezvolta infecții.

Bacteria M. hominis poate fi transmisă în timpul sexului neprotejat cu o persoană infectată. De asemenea, bacteriile pot trece de la mamă la copil în timpul nașterii vaginale.

Medicul ginecolog atrage atenția că atât Mycoplasma hominis, cât și Ureaplasma urealyticum se pot asocia cu alți germeni din sfera genitală și pot produce boala inflamatorie pelvină. Aceasta reprezintă un spectru de infecții localizate în diferite părți ale organelor genitale interne (uter, trompe uterine, ovare) cu afectarea, sub diferite grade de severitate, a structurii și funcției lor.

Boala inflamatorie pelvină se manifestă, de obicei, prin:

  • dureri în abdomenul inferior,
  • dureri la contact sexual,
  • secreție vaginală modificată,
  • sângerare,
  • febră.

Riscuri dacă suferi de boală inflamatorie pelvină

„Din păcate, boala inflamatorie pelvină poate afecta sever structura fragilă a organelor genitale interne. Odată remis episodul acut, în lipsa tratamentului prompt, se instalează sechelele. Cea mai redutabilă dintre acestea este infertilitatea.“

Dr. Mirona Furtună, medic primar obstetrică-ginecologie

De asemenea, boala inflamatorie pelvină se asociază, în multe cazuri, cu:

  • sarcină ectopică (embrionul crește în afara uterului),
  • naștere prematură,
  • avort spontan.

Mycoplasma hominis poate provoca, de asemenea, febră și infecție la nou-născuți.

Pentru a afla dacă ai o infecție cauzată de acest tip de bacterii, medicul va preleva și va testa o probă din vagin sau din uretră. Dacă se descoperă că ai infecția, vei primi un tratament cu antibiotice din familia tetraciclinelor, așa cum este doxiciclina.

Pentru a ajuta la prevenirea acestei infecții, folosește întotdeauna prezervativ în timpul sexului și limitează numărul partenerilor.

Ureaplasma urealyticum și Ureaplasma parvum

Majoritatea femeilor sănătoase au aceste bacterii în colul uterin sau în vagin, iar un număr mai mic de bărbați le au în uretra. În mod normal, nu cauzează probleme.

Ureaplasma se poate transmite în timpul sexului. Dacă ești gravidă și ai infecția, există riscul să-i transmiți bacteria copilului în uter sau în timpul nașterii vaginale.

În cazul femeilor, Ureaplasma urealyticum și Ureaplasma parvum se pot manifesta astfel:

  • durere la urinare,
  • durere de burtă,
  • durere, miros sau scurgeri vaginale,
  • inflamație la deschiderea uretrei,
  • scurgeri din uretră.

Bărbații infectați se pot confrunta cu o inflamație a uretrei, numită uretrită.

În timpul sarcinii, bacteriile pot duce la infecții atât la mamă, cât și la copil. Problemele la nou-născuți induse de Ureaplasma urealyticum și de Ureaplasma parvum, pot include:

  • greutate scăzută la naștere,
  • pneumonie,
  • bacteriile pot ajunge în sânge, provocând septicemie.

Pentru a diagnostica o infecție cu Ureaplasma, medicul poate preleva o probă din:

  • sânge,
  • lichid amniotic,
  • țesut placentar,
  • col uterin,
  • uretră.

După diagnosticare, medicul va prescrie un antibiotic pentru tratarea infecției. Opțiunile de tratament pot include:

  • Macrolide, precum azitromicina,
  • Tetracicline, cum ar fi doxiciclina.

O a doua linie de tratament ar fi cu fluorochinolone, precum moxifloxacina.

Infecțiile cu Mycoplasma și Ureaplasma se tratează doar la indicațiile medicului

Dacă ai fost infectată în timpul sarcinii, este posibil ca și nou-născutul să aibă nevoie de antibiotice.

„Infecția cu Mycoplasma și Ureaplasma ar trebui luată în considerare în cazul infecțiilor severe la nou-născuți sau la persoanele imunocompromise.“

Dr. Mirona Furtună, medic primar obstetrică-ginecologie

Mycoplasma hominis și Ureaplasma urealyticum fac parte din analizele uzuale în cazul femeilor însărcinate. Dacă în urma unui examen de secreții vaginale a fost depistată una dintre aceste bacterii la o gravidă, sarcina va fi monitorizată cu mai multă atenție. La naștere, bebelușul va fi și el evaluat suplimentar.

Tratamentul cu antibiotice în cazul femeii gravide este decis de medicul care urmărește sarcina, în funcție de simptomatologie și de vârsta fătului.

„Testele care identifică prezența acestor microorganisme au diferite grade de sensibilitate. Variază de la detecția anticorpilor în sânge sau culturi până la identificarea unor fragmente din ADN-ul bacteriei, adică teste PCR.“

Dr. Mirona Furtună, medic primar obstetrică-ginecologie

Cum identificarea acestor germeni nu reprezintă întotdeauna o infecție, diagnosticul trebuie integrat de către medicul specialist ginecolog.

„Asemănător diagnosticului, tratamentul trebuie condus de medicul ginecolog. El constă într-o asociere de antibiotice care se pot administra intravenos/intramuscular sau pe cale orală pe o durată stabilită în funcție de severitatea bolii. În unele situații, de exemplu abcese tuboovariene, se intervine chirurgical“, conchide ginecologul.

SPUNE-ȚI POVESTEA »
Căutare
Urmărește-ne și pe Facebook