Dr. Adrian Marinescu, infecționist, despre septicemie: „Ai nevoie de un diagnostic corect, care să fie pus repede și de un tratament pe măsură“

Septicemia este o infecție generalizată care necesită intervenție medicală de urgență, pentru a o trata și a preveni complicațiile severe. Poate fi o consecință a unei infecții localizate la nivelul pielii, plămânilor, tractului urinar sau în altă parte a corpului. Am discutat despre cauzele și tratamentul septicemiei cu dr. Adrian Marinescu, directorul medical al Institutului Național de Boli Infecțioase „Prof. dr. Matei Balș“, din Capitală.

Actorul Florin Piersic a fost transferat, pe 7 mai, cu un elicopter SMURD de la Institutul Inimii din Cluj-Napoca la Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. dr. Matei Balș“ din București, cu septicemie, după cum a declarat Florin Crișan, managerul Institutului Inimii din Cluj-Napoca, pentru HotNews.ro. După transferul la București, directorul medical al Institutului de Boli Infecțioase, medicul infecționist Adrian Marinescu, a declarat că, în cazul actorului Florin Piersic, nu este vorba despre o infecție care să-i pună viața în pericol.

Ulterior, în dimineața zilei de 9 mai, actorul a fost din nou transferat la Spitalul Clinic de Ortopedie-Traumatologie și TBC Osteoarticular București (Spitalul Foișor), din Capitală, pentru a-i fi scoasă proteza de genunchi. De obicei, în cazul unei infecții generalizate, protezele, stimulatoarele cardiace, alte tipuri de implanturi se pot transforma în surse de infecție. În acele zone, apărarea imunitară este mai slabă. „La momentul internării, pacientul, în vârstă de 88 ani, se prezintă cu o stare generală gravă în urma unui sepsis cu punct de plecare de la nivelul unei proteze totale de genunchi. Pacientul prezintă multiple patologii asociate, dintre care cea mai gravă este cea cardiacă“, au transmis reprezentanții Spitalului Foișor, citați de Digi24.

Proteza de la genunchi i-a fost scoasă, iar starea actorului este „ușor îmbunătățită“, potrivit medicilor citați de Hotnews.ro.

SmartLiving.ro a vorbit cu dr. Adrian Marinescu despre riscurile pe care le presupune o infecție generalizată, ce înseamnă sepsis, din ce cauze poate să apară și care este planul de îngrijire și tratament pentru septicemie.

Citește și: „Fiica mea a supraviețuit unei infecții nosocomiale dure.“ Cum ne putem feri de infecțiile din spitale

Ce este septicemia

În cazul unei infecții, în mod normal, sistemul imunitar se mobilizează pentru a lupta împotriva invadatorului. Cu toate acestea, uneori, sistemul imunitar nu mai reușește să controleze infecția și începe să atace și să deterioreze țesuturile și organele sănătoase, declanșând o inflamație generalizată în tot corpul.

În același timp, pot apărea și probleme cu coagularea sângelui, se pot forma cheaguri care blochează sau îngreunează circulația sângelui către diferite organe ale corpului. Această reducere a fluxului sanguin poate provoca leziuni grave sau chiar insuficiența organelor. Astfel, sepsisul poate afecta întregul corp și poate fi extrem de periculos, necesitând tratament medical imediat.

Uneori, medicii folosesc și termenul „sepsis“, care nu este însă definit în dicționarele de limba română (DEX și DOOM). În limba engleză, erau folosiți în trecut ambii termeni – sepsis și septicemia, însă în prezent, experții au păstrat doar termenul sepsis, pentru a evita confuziile.

---

„Sepsisul, prin definiție, înseamnă o infecție generalizată care poate să ducă la o afectare multiorganică. Presupune automat că sunt afectate mai multe organe și sisteme și, în final, duce la o degringoladă și la ceea ce noi numim infecție cu afectare multiorganică și bineînțeles pune viața pacientului în pericol.“

– Dr. Adrian Marinescu, medic primar boli infecțioase, Institutul Naţional de Boli Infecţioase „Matei Balş” din Capitală

---

Personalul medical obișnuia să clasifice septicemia în trei stadii distincte: septicemie, septicemie severă și șoc septic. Cu toate acestea, în prezent, abordarea este mai fluidă, evaluarea făcându-se pe o scală continuă. Această scală începe de la prezența unei simple infecții și bacteriemie (adică prezența bacteriilor în sânge), continuând cu evoluția către septicemie și, în cele din urmă, șoc septic. Aceste stadii pot provoca disfuncții multiple ale organelor și, în cazuri severe, pot duce chiar la deces.

Citește și: Infecțiile cu Mycoplasma și Ureaplasma: când sunt inofensive și când pot da complicații

Din ce cauze apare septicemia

„Punctul de plecare poate să fie oricare, inclusiv o infecție respiratorie, cu condiția ca infecția care, în primă fază, este localizată să nu poată fi rezolvată sau limitată prin tratament sau prin tratamentul corespunzător.”

Dr. Adrian Marinescu, medic primar boli infecțioase

Infecțiile bacteriene reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale septicemiei. Infecțiile fungice, parazitare și virale pot, de asemenea, să declanșeze o infecție generalizată.

Septicemia poate surveni atunci când o infecție inițiază o reacție în lanț în tot corpul, provocând disfuncții ale organelor. Infecția care declanșează septicemia își poate avea originea în diverse părți ale corpului. Printre locurile și tipurile comune de infecții care pot duce la septicemie se numără:

• sistemul respirator: infecții care implică plămânii, cum ar fi pneumonia;
• sistemul urinar: infecțiile tractului urinar (și prezența unui cateter);
• sistemul gastrointestinal: infecția apendicelui (apendicită), probleme intestinale, infecția cavității abdominale (peritonită), infecții ale vezicii biliare sau ale ficatului;
• sistemul nervos central: infecții ale creierului sau măduvei spinării;
• pielea: bacteriile pot pătrunde în piele prin răni, inflamații sau leziuni provenite de la catetere și perfuzii intravenoase, afecțiuni precum celulita (inflamația țesutului conjunctiv al pielii).

Cine este mai predispus să se confrunte cu septicemia

„Persoanele mai în vârstă, cele cu boli cronice pot fi mai vulnerabile. O persoană tânără face mai greu sepsis – nu înseamnă că nu poate să-l facă – în raport cu cineva care are un deficit al sistemului imunitar.”

Dr. Adrian Marinescu, medic primar boli infecțioase

Septicemia poate afecta pe oricine, dar persoanele cu orice tip de infecție, în special bacteriemie, prezintă un risc mai mare.

Alte persoane care prezintă un risc crescut includ, potrivit Mayo Clinic:

• persoanele mai în vârstă de 65 de ani, nou-născuții și sugarii;
• persoanele cu afecțiuni medicale precum diabetul, bolile renale, BPOC (boala pulmonară obstructivă cronică);
• persoanele cu sistem imunitar slăbit, cum sunt cele sub tratament pentru cancer și cele cu HIV;
• persoanele care sunt internate în spital din alte motive medicale, care au fost internate la Terapie Intensivă sau care au fost internate în spital o perioadă mai lungă de timp (risc de infecții nosocomiale);
• persoanele cu leziuni severe, precum arsuri sau răni mari;
• persoanele care au avut tratament cu antibiotice în ultimele 90 de zile;
• persoanele care au o afecțiune sub tratament cu corticosteroizi, care scad răspunsul imunitar al organismului;
• persoanele cu device-uri în corp, cum sunt cateterele, sau cele intubate.

Citește și: Proteina C reactivă crescută poate indica o infecție, un atac de cord sau chiar un cancer

Simptomele septicemiei

Sepsisul poate afecta multe zone diferite ale corpului, așa că există multe simptome posibile, printre care:

• probleme urinare, cum ar fi reducerea sau creșterea frecvenței urinării,
• tuse accentuată (dacă infecția a pornit de la o pneumonie),
• lipsa energiei/slăbiciune,
• ritm cardiac rapid,
• tensiune arterială scăzută,
• febră sau hipotermie (temperatura corpului foarte scăzută),
• frisoane,
• transpirații,
• confuzie sau agitație,
• hiperventilație (respirație rapidă) sau dificultăți de respirație,
• durere sau disconfort extrem.

De menționat că septicemia în sine nu este contagioasă – adică nu poate fi transmisă altor persoane. Dar infecțiile care au declanșat septicemia pot fi răspândite.

Trei germeni sunt cel mai adesea implicați în dezvoltarea septicemiei, potrivit Johns Hopkins Medicine, iar unii dintre ei pot fi contractați din spital (infecții nosocomiale):

• Stafilococul auriu;
• Escherichia coli;
• anumite tulpini de streptococ.

Citește și: Infecția cu Clostridium poate provoca probleme severe. Medic: „O posibilă complicație este mărirea colonului“

Cum se pune diagnosticul de septicemie

Nu există criterii stricte pentru diagnosticarea septicemiei. De aceea, medicii folosesc o combinație de analize medicale.  

Personalul medical poate, uneori, să suspecteze prezența septicemiei folosind un instrument numit Evaluare Rapidă Secvențială a Eșecului Organelor (qSOFA). Septicemia poate fi suspectată în cazul unei infecții confirmate sau probabile, însoțite de cel puțin două dintre următoarele criterii:

• tensiune arterială scăzută: tensiune sistolică mai mică de 100 mmHg;
• ritm respirator ridicat: mai rapid de 22 de respirații pe minut;
• scala Glasgow de comă: scor de 15 sau mai mic pe scala Glasgow de comă, care determină nivelul de conștiență.

Pot fi, de asemenea, necesare o serie de teste suplimentare pentru a identifica infecția și eventuale leziuni sau disfuncții ale organelor. Aceste teste pot include:

• analize de sânge: hemogramă completă, culturi de sânge, teste pentru verificarea funcției anormale a ficatului și rinichilor, probleme de coagulare și dezechilibre electrolitice;
• nivelul de oxigen din sânge;
• analize de urină;
• teste imagistice: radiografii sau tomografii computerizate.

Citește și: Mononucleoza infecțioasă: este sau nu o boală cu transmitere sexuală? Cum știi că o ai, cât timp ești contagios și ce tratamente există

Metode de tratament: pot fi necesare și intervenții chirurgicale

Cel mai important aspect în planul de îngrijire și tratament pentru septicemie este diagnosticul rapid și tratamentul prompt.

„E important ca sepsisul, care e o urgență medicală, să fie recunoscut imediat și intervenția, bineînțeles, cu antibiotice este cea care poate face diferența. Deci, ai nevoie de un diagnostic corect, care să fie pus repede și de un tratament pe măsură.”

Dr. Adrian Marinescu, medic primar boli infecțioase

Septicemia se tratează, de obicei, în secția de Terapie Intensivă, cu:

• antibiotice, în cazul unei infecții bacteriene;
• perfuzii, pentru a menține fluxul sanguin și pentru a preveni scăderea tensiunii arteriale;
• medicație vasopresoare: vasopresoarele sunt medicamente puternice care cresc tensiunea arterială atunci când aceasta scade prea mult;
• dacă apar insuficiențe ale organelor, poate fi nevoie de alte tratamente pentru septicemie, cum ar fi dializa pentru insuficiența renală sau ventilația mecanică pentru insuficiența respiratorie;
• intervenții chirurgicale: s-ar putea fie necesară o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta țesutul deteriorat. De asemenea, poate fi necesară extragerea diferitelor dispozitive pe care le avem în corp (proteze, stimulatoare cardiace, alte tipuri de implant), pentru că în acele zone, apărarea imunitară este mai slabă, iar infecția se poate localiza cu ușurință la acele niveluri.

Citește și: Cum se simte insuficiența renală: analizele care o depistează și cauzele care o produc.

Mai mult de jumătate dintre supraviețuitori mor după 5 ani

Cu un diagnostic precoce și tratament adecvat, mulți pacienți cu septicemie ușoară reușesc să supraviețuiască. Însă, fără intervenție medicală, majoritatea celor cu forme mai severe ale septicemiei se pot confrunta cu un prognostic nefavorabil. Chiar și cu tratament, între 30% și 40% dintre cei diagnosticați cu șoc septic, care reprezintă stadiul cel mai grav al sepsisului, pot deceda.

Șocul septic poate provoca moartea în doar 12 ore.

„Un exemplu este infecția cu meningococ, care poate să fie în unele cazuri cu formă fulminantă și cu evoluție de la o oră la alta.”

Dr. Adrian Marinescu, medic primar boli infecțioase

În plus, un număr semnificativ de pacienți pot muri în lunile sau anii care urmează după ce au supraviețuit septicemiei. Cu toate acestea, cercetătorii încă nu au stabilit în mod clar dacă riscul crescut de deces este direct legat de faptul că au avut anterior septicemie sau este legat de alte afecțiuni subiacente. Potrivit Cleveland Clinic, peste jumătate dintre cei care au supraviețuit sepsisului vor deceda în următorii cinci ani.

Site-ul informativ al Spitalului Johns Hopkins din SUA, HopkinsMedicine.org, a publicat datele unui sondaj din 2023, cu peste 1.000 de pacienți. Datele spitalului arată că 68% din pacienți nu erau siguri că știu care sunt semnele și simptomele precoce ale septicemiei. Iar 44% din cei intervievați au avut septicemie sau au cunoscut pe cineva care a avut septicemie. În SUA, în fiecare an, 1,7 milioane de oameni sunt diagnosticați cu septicemie, iar 350.000 de adulți mor sau sunt mutați în hospice-uri după acest diagnostic. Până la jumătate din supraviețuitorii septicemiei rămân cu sechele fizice și/sau psihologice.

Complicații pe termen lung ale septicemiei

Cu ajutorului tratamentui prompt, mulți pacienți cu septicemie se recuperează complet și revin la o viață normală. Dar alții pot experimenta efecte pe termen lung, precum:

• insomnie,
• coșmaruri sau halucinații,
• atacuri de panică,
• dureri articulare și musculare,
• funcționare cognitivă scăzută (dificultăți de învățare, memorare, concentrare și în luarea deciziilor),
• insuficiență organică.

De asemenea, există un risc mai mare de a dezvolta din nou septicemie. Prin urmare, orice infecție nou apărută ar trebui tratată imediat.