Câte investigații iradiante poți să faci fără riscuri. Medic: „Dacă am făcut o radiografie la 10 ani, un CT la 25 și apoi, alte investigații, dozele de iradiere se cumulează“
Radiografia de coloană lombară ne expune la un nivel mai mare de radiații decât o radiografie pulmonară FOTO: Shutterstock
De fiecare dată când facem investigații imagistice precum radiografia sau CT-ul, suntem expuși la radiații ionizante, unde electromagnetice de înaltă frecvență care penetrează țesuturile. Expunerile repetate, pe durată mare de timp, pot modifica ADN-ul și pot favoriza apariția cancerului, chiar și la mai mulți ani după expunere.
Există două tipuri principale de unde electromagnetice: neionizante și ionizante. Cele din prima categorie sunt considerate mai sigure, deoarece nu produc efecte asupra ADN-ului si nu pot cauza mutații genetice. Un exemplu îl reprezintă imagistica medicală prin rezonață magnetică (IRM) care utilizează un câmp magnetic foarte puternic și impulsuri de radiofrecvență, pentru a produce imagini anatomice detaliate tridimensionale. Tehnica IRM nu presupune folosirea de radiații ionizante și, până în prezent, nu există dovezi că această metodă imagistică ar putea avea vreun efect nociv asupra organismului.
O altă investigație care nu produce radiații ionizante este ecografia sau ultrasonografia, o tehnologie care utilizează unde sonore cu frecvență ridicată pentru a crea imagini ale organelor și țesuturilor interne.
Află de aici ce probleme poți depista cu o ecografie abdominală.
„Investigațiile care presupun folosirea radiațiilor ionizate sunt radiografiile/fluoroscopiile, mamografiile, osteodensitometria, examinările CT și examinările PET/CT. O altă procedură medicală care folosește radiații ionizante, dar de această dată nu în scop diagnostic, ci în scop terapeutic, este radioterapia.“
Dr. Adriana Cojocaru, medic primar radiologie și imagistică medicală, Spitalul Memorial
În radiologia de diagnostic, în proceduri intervenționale și în radioterapie, beneficiul major al radiațiilor ionizante este creșterea calității actului medical. În tratamentul oncologic al tumorilor maligne se utilizează efectele radiațiilor ionizante în scopul distrugerii țesuturilor maligne.
De asemenea, medicul radiolog precizează că suntem cu toții expuși tot timpul unui fond natural de radiații ionizante care provine din surse terestre (sol, aer, apă) sau din surse de radiație cosmică (în cursul zborurilor la înălțime). Desigur, vorbim de o doză foarte mică pe care organismul uman o primește, în mod uzual. Totuși, efectul este cumulativ.
Investigațiile PET/CT ne expun celei mai mari cantități de radiații
„Investigațiile care ne expun la cele mai mari cantități de radiații sunt examinările PET/CT (computer tomograf cu emisie de pozitroni), iar cele mai puțin ionizante sunt radiografiile.“
Dr. Adriana Cojocaru, medic primar radiologie și imagistică medicală
Pentru a înțelege care este nivelul de expunere, medicul menționează că ne putem gândi la următoarele comparații:
- expunerea naturală la radiații variază de la o zonă geografică la alta și este, în medie, de 2,4 mSv/an;
- o radiografie pulmonară duce la încasarea unei doze efective de circa 0,1 mSv;
- o examinare CT pulmonară de circa 1,5 mSv (dacă este făcută în scopul screeningului pentru cancerul pulmonar), și de peste 6 mSv pentru o examinare CT toracică, adică dacă include mai multe achiziții pentru caracterizarea unei leziuni;
- doza efectivă de radiații pentru o mamografie este de circa 0,4 mSv și este echivalentă cu doza de radiații absorbită în timpul unui zbor din București în America.
Iată care e cantitatea de radiații ionizante, în funcție de investigație:
| Tipul de investigație | Doza de radiații ionizante în miliSievert (mSv) |
| Radiografia dentară/Radiografie dentară panoramică | 0,005/0,01 |
| Radiografie toracică | 0,1 |
| Mamografie | 0,4 |
| Radiografie, braț sau picior | 0,001 |
| Radiografie coloană lombară | 1,5 |
| Radiografie abdominală | 0,7 |
| CT cerebral | 2 |
| CT coronarian pentru măsurarea scorului de calciu | 3 |
| CT coloană vertebrală | 6 |
| CT torace | 7 |
| CT pelvis | 6 |
| Colonoscopie CT (virtuală) | 10 |
| Angiografie | 16 |
La ce cantitate de radiații ne expune osteodensitometria DEXA
Osteodensitometria DEXA este investigația cu raze X care măsoară densitatea minerală osoasă și identifică osteopenia (o formă ușoară de pierdere osoasă) și osteoporoza (scăderea densității osoase, cu risc de fractură).
Nivelul de iradiere depinde de echipament și de zona investigată. Însă în general, dozele de radiații variază între 0,001 mSv și 0,015 pentru o osteodensitometrie de coloană plus femur, potrivit Agenției Internaționale de Energie Atomică.
Ce este 1 mSv
Sievert este unitatea internațională care măsoară riscul stocastic (probabilistic) asupra sănătății al radiațiilor ionizante. Este definit ca probabilitatea ca radiația respectivă să provoace afectarea materialului genetic și să declanșeze un cancer.
Pentru comparație, Comisia pentru Reglementare Nucleară din SUA a limitat cantitatea de radiații ionizante la care să se expună lucrătorii care manevrează material radioactiv la 50 mSv. În timpul accidentului nuclear de la Fukushima, din 2011, această limită a fost crescută la 250 mSv. 1 mSv (miliSievert) este a mia parte dintr-un Sv, o unitate mult prea mare pentru a putea exprima cantități obișnuite de radiații, de aceea, mult mai folosit este mSv. E important de știut că o doză de 1 Sv provoacă pe termen scurt sindromul iradierii acute (cu simptome de la greață, vărsături, pierderea apetitului, dureri de cap, până la febră, amețeli și dezorientare, pierderea părului, vomă și scaune cu sânge, infecții, tensiune arterială mică). Iar o doză de 10 Sv este fatală.
Câte investigații putem face, în siguranță
Potrivit medicului radiolog, nu există un număr limită de investigații, atât timp cât acestea sunt în beneficiul pacientului și sunt făcute, bineînțeles, doar la indicația unui medic. Este foarte important ca fiecare examinare să fie țintită, să știm exact ce căutăm și să folosim examinarea la care raportul beneficiu/riscuri pentru pacient este cel mai bun. De aceea, orice examinare radiologică trebuie să fie efectuată în urma unui consult medical și cu o indicație clară.
„Pe de altă parte, fiecare investigație radiologică efectuată trebuie să se ghideze după principiul ALARA (As Low As Reasonable Achievable – la cel mai mic nivel posibil), adică să dam doza cea mai mică de radiații care ne aduce maximum de informații.“
Dr. Adriana Cojocaru, medic primar radiologie și imagistică medicală
Aparatele moderne, de ultimă generație au înglobate softuri care permit medicilor radiologi să reducă doza la care sunt expuși pacienții, obținând aceeași calitate a imaginilor, dar folosind o doză mai mică de radiații. După fiecare investigație, doza de radiații absorbită este măsurată și trecută în protocolul de investigație, astfel că există o monitorizare a acesteia pentru fiecare pacient.
Există situații în care medicul radiolog poate spune: „pentru această suspiciune de diagnostic vă recomand o altă examinare, care este mai puțin iradiantă sau deloc și care aduce mai multe informații în patologia investigată“.
Citește aici ce este mamografia cu tomosinteză și când se recomandă.
Cristalinul, ovarele și testiculele sunt cele mai sensibile la radiații
„Dacă facem doar examinările recomandate și dacă aceste recomandări țin cont de raportul risc/beneficiu, este foarte puțin probabil să atingem doza-limită. De obicei, expunerea la radiațiile X în cursul investigațiilor medicale este mică și dacă aceste investigații se produc la intervale mai mari de timp, țesuturile au capacitatea de a se reface.“
Dr. Adriana Cojocaru, medic primar radiologie și imagistică medicală
Medicul atrage atenția că, la expuneri repetate, pe durată mare de timp, există însă riscul apariției unor modificări în structura ADN-ului pe care organismul nu le poate „repara“ și care pot favoriza, apariția cancerului, chiar și la ani întregi la ani după expunere.
Țesuturile organismului uman au sensibilitate diferită la radiații, cele mai sensibile fiind, potrivit medicului, cristalinul, tiroida, ovarele și testiculele. De asemenea, sunt de evitat investigațiile radiologice la femeile însărcinate, pentru că organele în formare ale fătului sunt mult mai sensibile la iradiere.
Știai că ovarele îmbătrânesc primele? Citește aici despre semne, simptome și cum ne ajută știința.
În cât timp se elimină radiațiile din corp
„Nu putem vorbi despre eliminarea din corp a radiațiilor, pentru că nociv este, de fapt, efectul pe care radiația ionizantă îl produce asupra celulelor, efect care este cumulativ. Dacă am făcut o radiografie la 10 ani, un CT la 25 și ulterior facem alte investigații, dozele efective de iradiere se cumulează.“
Dr. Adriana Cojocaru, medic primar radiologie și imagistică medicală
Tocmai de aceea, este important să avem grijă cu numărul de expuneri și ca fiecare investigație efectuată să aibă un beneficiu cert mai mare decât riscul ei. Nu se știe niciodată dacă în timp nu va apărea o situație medicală care să necesite multe investigații al căror efect se va cumula cu al celor făcute anterior.
Potrivit medicului radiolog, este permis să facem oricâte examinări, în măsura în care acestea ne aduc un beneficiu, ne permit să punem un diagnostic corect și la timp, să urmărim evoluția unei boli sau să monitorizăm efectele unui tratament.
Când se dau pastile cu iod pentru radiații
„Iodura de potasiu nu are rol în blocarea radiațiilor. Aceasta este o substanță care conține iod și care saturează cu iod celulele glandei tiroide. Dacă este administrată înainte sau imediat după un eveniment nuclear care eliberează izotopi de iod radioactiv, celulele din tiroidă, fiind saturate cu iodul pe care noi l-am administrat, nu vor mai absorbi iodul radioactiv rezultat din acel eveniment.“
Dr. Adriana Cojocaru, medic primar radiologie și imagistică medicală
Medicul subliniază că investigațiile radiologice nu aduc iod radioactiv în organism, așa că iodura de potasiu nu ne protejează în cursul unor examinări uzuale precum radiografii, CT, PET/CT sau mamografii.
