Ce probleme poți întâmpina ca adult dacă ai crescut cu părinți dependenți de alcool

Părinții care au probleme legate de consumul de alcool nu reușesc să le ofere copiilor lor un mediu sigur și iubitor, iar efectele nu se văd doar pe moment, în copilărie. Consecințe emoționale și comportamentale ale traiului alături de părinți dependenți de alcool se fac simțite pe termen lung, chiar dacă, să zicem, copilul devenit adult a părăsit familia de origine.

Copiii adulți ai alcoolicilor e o sintagmă care are în spate un concept în sine. Nu e o boală, nu e o tulburare de personalitate, nu e un diagnostic psihiatric. Cu toate acestea, atrage atenția asupra unor trăsături de personalitate care se întâlnesc la mulți dintre adulții de azi care, în copilărie, au trăit cu persoane cu dependență de alcool.

Vorbim în general despre cei care au avut părinți dependenți de alcool, dar lucrurile sunt valabile și pentru copiii care au fost îngrijiți de bunici sau de alte rude cu această adicție. Practic, e vorba despre cei care au fost expuși în copilărie, în mod repetat, la comportament de consum problematic.

Copiii adulți ai părinților alcoolici pot prezenta, spun studiile, o varietate de probleme emoționale și comportamentale. De exemplu, prezintă un risc de trei-patru ori mai mare de a deveni ei înșiși alcoolici decât copiii care nu au părinți alcoolici, iar fiicele de alcoolici au o probabilitate mult mai mare să se căsătorească la rândul lor cu persoane care au această adicție, perpetuând comportamentul de consum la copiii lor și, deci, la generațiile viitoare.

Alte studii menționează trăsături care pot fi, uneori, contradictorii: pot căuta senzații tari, pot fi agresivi, impulsivi și manipulatori, dar pot fi și timizi, perfecționiști, anxioși și cu o personalitate dependentă. 

• Citește și: Cu alcoolismul la psihiatru: de ce, cât și cum beau românii. Și cum se pot trata

Cu ce probleme te poți confrunta dacă ai sau ai avut părinți dependenți de alcool

Dacă ai crescut într-o casă în care consumul de alcool era la ordinea zilei, probabil că ai învățat foarte bine ce înseamnă instabilitatea. Ce înseamnă să nu știi niciodată ce se poate întâmpla. Dacă unul dintre părinți a reprezentat un punct de echilibru, efectele pot fi mai blânde, dar dacă ambii părinți sau adulți reprezentativi (bunici, unchi, mătuși, adică cei care te-au crescut) au fost dependenți de alcool pe durata copilăriei tale, efectele se pot vedea și foarte târziu în viața de adult. Inclusiv dacă între timp ai schimbat mediul sau dacă persoana respectivă a încetat să mai bea.  

De multe ori, nevoile emoționale ale copiilor cu părinți alcoolici nu sunt satisfăcute – nevoia de apartenență, de siguranță, de afecțiune –, iar uneori nici nevoile de bază ca hrana sau somnul, care pot fi serios afectate în familiile cu un consum nociv de alcool.

Prin urmare, neîmplinirea acestor nevoi, sentimentul că nu te poți baza pe adultul de lângă tine sau chiar teama că ceva rău se poate întâmpla oricând, duce aproape invariabil la diferite dificultăți emoționale care pot afecta relațiile personale și profesionale. Drept consecință, cei care au trăit cu părinți dependenți de alcool pot experimenta un stres mai mare, chiar dacă uneori nu este perceput.

Neputința învățată (în engleză learned helplessness) este un concept la care se face deseori referire în psihologie. Aceasta se referă la faptul că oamenii, după ce experimentează situații traumatice sau stresante pe care nu le pot influența, încep să creadă nu au control asupra a ceea ce li se întâmplă nici în alte situații, când contextul le este favorabil. Prin urmare, neputința învățată în copilărie duce la lipsă de speranță și resemnare chiar și în viața adultă.

Studiile referitoare la neputința învățată au fost realizate inițial pe câini, de către psihologul american Martin Seligman în 1967. Acesta a aplicat unor câini pedepse (șocuri electrice) în trei contexte experimentale diferite și a constatat că animalele care au văzut că nimic din ceea ce au făcut nu avea vreun efect asupra pedepsei (altfel spus, indiferent ce ar fi făcut, tot au fost supuși șocurilor electrice) au devenit pasivi și în viitor.

• Citește și: „Mi s-a spus că sunt o femeie frumoasă și deșteaptă și că nu am cum să fiu alcoolică”. Cum ajungi dependentă de alcool și cum te lupți să-ți treacă

Printre trăsăturile des întâlnite la persoanele care au fost crescute de dependenți de alcool se află:

• stima de sine scăzută,
• căutarea constantă a aprobării celorlalți (people-pleasing) sau, dimpotrivă, izolarea,
• teama de abandon,
• lipsa de încredere în ceilalți,
• teama de autoritate,
• dificultatea de a se relaxa.

Nu sunt puține situațiile în care, dacă ai crescut cu un alcoolic în casă în copilărie, să ajungi la maturitate să intri în relații cu alte persoane care au această adicție sau alte adicții, pentru că faci o confuzie între dragoste și milă. Nu e neobișnuit nici să te atragă persoanele cu alte comportamente compulsive, cum ar fi workaholicii, care și ei sunt indisponibili emoțional.

Alegerea acestei tipologii de parteneri se explică prin faptul că ai învățat devreme în copilărie că nevoile tale nu contează. Tot din acest motiv, pentru că nu poți să acorzi importanță nevoilor tale, nu o faci nici la maturitate, preferând să devii salvator. E posibil și foarte probabil să-ți alegi parteneri de cuplu care au nevoie de ajutorul tău, iar tu vei încerca să faci asta, adică să-i salvezi, concentrându-te asupra lor, cu prețul nefericirii tale.

În cartea „Adult Children of Alcoholics” (1983), Janet G. Woititz menționează și alte comportamente specifice copiilor adulți ai părinților alcoolici:

• sunt foarte critici cu sine,
• se iau foarte în serios,
• reacționează exagerat în fața schimbărilor asupra cărora nu dețin controlul (control freaks),
• sunt fie foarte responsabili, fie iresponsabili,
• sunt hipervigilenți în relații,
• sunt foarte loiali, chiar și când loialitatea e nemeritată,
• au dificultăți în a înțelege ce înseamnă o relație sau o familie funcțională.

Woititz spune că aceste caracteristici sunt des întâlnite nu numai la persoanele care au avut părinți alcoolici, ci și la cele care au crescut în familii în care au existat alte comportamente compulsive, cum ar fi abuz de droguri, jocuri de noroc și chiar tulburări alimentare sau atitudini religioase extreme.

• Citește și: Viața lângă un alcoolic: „Am ajuns să-mi gândesc zilele în detaliu, să fiu atent mereu ce spun, când spun”

Ce să faci dacă ești copil sau adult și ai un părinte alcoolic

Pentru a merge la psiholog, psihoterapeut și chiar la consilierul școlar, copiii minori au nevoie de acordul ambilor părinți. Prin urmare, dacă ești minor și ai un părinte care are probleme legate de consumul de alcool și simți că ai nevoie de sprijin, încearcă să vorbești cu părintele care îți oferă sprijin și încercați, împreună, să-l convingeți și pe celălalt părinte să-și dea acordul pentru ca tu să poți merge la consiliere sau terapie individuală sau de grup.

Dacă nu reușești să obții acordul ambilor părinți sau ți-e teamă chiar să le propui, poți suna la AlcoLine 9335, helpline de informare și sprijin psihologic pentru persoanele dependente de alcool și apropiații acestora, derulat de Aliat. Sau poți suna la 0374461461, o linie gratuită pentru adolescenți, susținută de Depre Hub.

Dacă ești adult, dar simți că alcoolismul părintelui te urmărește și îți afectează viața, mai întâi analizează-ți propriul comportament. Dacă tu însuți ai ajuns să ai un comportament adictiv, caută sprijinul unui specialist. Dacă problemele tale țin mai degrabă de stima de sine și de felul în care relaționezi cu ceilalți, poți intra într-un proces psihoterapeutic sau poți accesa grupuri de suport. De exemplu, Clinica Aliat, specializată în adicții, derulează grupuri de suport cu psiholog pentru membrii familiilor în care există dependență de alcool. O altă variantă este participarea la grupurile de suport Adult Children of Alcoholics (ACA) derulate în București, Cluj și Iași, dar care nu au participarea unui specialist, așa cum împărtășește Monica, fiica unui fost alcoolic, aici.

De asemenea, dacă bănuiești că tu te confrunți cu probleme cu alcoolul sau cineva apropiat ție, puteți face testarea comportamentului de consum prin testul AUDIT, aici.

Între timp, încearcă să păstrezi limite sănătoase în relațiile cu ceilalți, acceptă complexitatea emoțiilor care te traversează, încearcă să apelezi la mecanisme de coping sănătoase, cum ar fi mișcarea sau meditația, vorbește cu o persoană de încredere și care de obicei e atentă la nevoile tale.

• Citește și: Abuzul de alcool la adolescenți ar putea fi o consecință a relației cu părinții

Ce să faci dacă ești într-o relație cu o persoană care a avut părinți dependenți de alcool

Dacă ești într-o relație sau căsnicie cu o persoană care a avut în copilărie un părinte alcoolic și nu înțelegi (dar vrei să înțelegi) comportamentele ei, sunt câteva lucruri de care poți să ții cont.

În primul rând, că, dacă nu ai trecut printr-o experiență similară în propria copilărie, e posibil să nu poți înțelege pe deplin prin ce trece și că e în regulă să fie așa. Totuși, poți pune întrebări blânde care să o ajute să se deschidă și să exploreze, împreună cu tine, într-un cadru de siguranță și fără amenințarea abandonului, felul în care se simte acum. Ajută foarte mult să te deschizi tu însuți într-un mod vulnerabil.

Nu vei putea să îi rezolvi toate problemele – și, oricum, nu te transforma și tu într-un salvator! –, așa că acceptă asta. Unele probleme se pot lucra în relație, dar altele țin de lucrul individual cu sine.

E posibil ca uneori să te deranjeze felul în care reacționează și s-ar putea să vrei să-i reproșezi. Pe cât poți, încearcă să te abții și să ai mai târziu, într-un moment de calm, o discuție deschisă despre ce anume nu ți-a plăcut. Chiar dacă ție ți se par exagerate, emoțiile persoanei de lângă tine sunt reale, așa că nu le minimiza. Normalizează emoția și încearcă să negociezi reacția (comportamentul).

E posibil ca, din cauza problemelor legate de stima de sine, să aibă nevoie de multe reasigurări din partea ta, ceea ce, pentru tine, poate să se simtă ca și cum se agață de tine sau vrea să te controleze. În orice caz, poate deveni obositor. Dacă ai energie, poartă conversații despre lucrurile de care are nevoie pentru a se simți în siguranță. Avem limbaje ale iubirii diferite, așa că află ce l-ar ajuta pe partenerul tău să se simă mai confortabil în relație.

Nu uita că, dacă persoana de lângă tine nu vrea să facă schimbări de comportament, tu nu vei putea să faci acest lucru în locul ei sau pentru ea. Dacă simți că e cazul, recomandă-i să apeleze la un specialist.