Nevoia de senzații tari: ce se ascunde în spatele ei

„Nu pot renunța la bungee jumping, pentru că am nevoie de acea doză de adrenalină.“ De ce unii au nevoia de senzații tari și ce se ascunde în spatele ei

Căutarea de senzații tari, de adrenalină, reprezintă tendința de a urmări experiențe, sentimente intense, variate. Întâlnim această trăsătură la persoanele care urmăresc noutatea, situațiile complexe, care aleg experiențe de dragul experiențelor și, uneori, își pot asuma riscuri în atingerea acestui scop. Cum putem înțelege nevoia de senzații tari și ce se ascunde în spatele ei?

Pericol sau provocare?

Deși cei care au nevoia de senzații tari par să se pună adesea în pericol, deseori ei caută provocarea lansată de astfel de experiențe, în încercarea de a simți că trăiesc viața din plin. Pe scurt, ei nu lasă doza de pericol să îi abată de la acest obiectiv, ceea ce înseamnă că vor căuta adrenalina oferită de escaladă, jocurile de noroc, salturile cu parașuta, parapanta sau bungee jumping, chiar și experimentarea consumului de droguri.

Dincolo de împrejurările unor astfel de comportamente, asumarea de riscuri are valoare și servește unui scop evolutiv. Fără curajul de a ne avânta în necunoscut, ba chiar situații cu potențial periculos, oamenii nu și-ar fi găsit parteneri, nu ar fi populat planeta și nu ar fi avut succes ca specie. Totuși, oare e necesar să consumăm droguri sau să facem bungee jumping pentru asta?

Portretul căutătorului de senzații tari

Nevoia de senzații tari cuprinde dorința de a avea experiențe noi și exotice. În viziunea psihologului Marvin Zuckerman, „este o trăsătură de personalitate definită de căutarea de experiențe și sentimente variate, noi, intense, și acompaniată de capacitatea de a-și asuma riscuri fizice, sociale și financiare de dragul unor astfel de experiențe.

Practic vorbim despre persoane cu o înclinație înnăscută către aventură și risc, căreia i se alătură nevoia de senzații noi. Iar pentru ca aceste elemente să fie puse în act, vorbim și despre abilitatea naturală de a fi dezinhibat sau necenzurat, precum și o înclinație către plictiseală considerată intolerabilă. Felul în care se combină aceste trăsături determină înclinația unei persoane către a căuta senzații tari sau a le evita.

Deși pare că cei care manifestă nevoia de senzații tari nu evaluează suficient riscurile, ei decid să își urmărească obiectivul în ciuda gradului de pericol. Motorul acestei nevoi este noutatea, ineditul, și nu riscul în sine.

Beneficiile asumării unor senzații intense

Atunci când desfășurăm activități noi creierul eliberează mai multă dopamină și mai puțină noradrenalină. Din acest motiv, intensitatea emoției și nivelul scăzut de stres pot fi catalizatori pentru cei în căutarea senzațiilor tari. Aventura în sine reprezintă pentru astfel de persoane modul prin care își cultivă senzația de împlinire și oferă ocazia de creștere și dezvoltare personală. Totodată, astfel își cresc încrederea în depășirea unor obstacole viitoare.

Astfel de persoane ne învață lecții valoroase legate de motivația de a cultiva experiențe memorabile, de a ne dezvolta încrederea și reziliența prin depășirea obstacolelor și a provocărilor.

Găsește aici recomandări pentru dezvoltarea ta personală: 10 cărți de dezvoltare personală recomandate de psihologi

Când este căutarea de senzații tari un comportament toxic

Deseori, ajungem în situații cu risc, fără a calcula pericolele, atunci când reprimăm emoțiile, trăindu-le la o intensitate mică, interpretată ca un soi de aplatizare afectivă, dar fără a avea acest diagnostic (caz în care, persoanele nu sunt deranjate de experiențe emoționale reduse). Pentru a ne oferi un boost emoțional, putem căuta experiențe noi, inedite, care virează spre zona de pericol – de exemplu, experimentarea drogurilor ce pot da dependență.

Dezavantajul unor astfel de practici este, pe de o parte, lipsa de confruntare cu problema reală ce duce la această reprimare și cu căutarea soluției în exterior (droguri, sporturi extreme). Rezultatul va fi dependența de adrenalină sau de senzațiile intense pe care, în absența acestor factori, nu le putem experimenta. Odată cu avasarea acestei dependențe, riscurile vor fi tot mai mari și pericolul nejustificat. Este sănătos să ne asumăm anumite riscuri, dar când nu ținem cont de siguranța noastră (sau a altora), practicile devin toxice și vătămătoare.

Citește aici ce sunt adicțiile, din ce cauze apar și cum pot fi tratate.

„Mă expun pentru a fi puternică”

Recent, o cunoștință mi-a povestit despre noua ei pasiune pentru bungee jumping, explicând astfel: „Toată copilăria m-am temut și am fost un copil sensibil, fragil, etichetat drept slab. Am purtat mult timp această etichetă și, în consecință, mi-am dorit să contrazic această convingere. Cumva, am simțit nevoia să demonstrez că pot mai mult, că sunt capabilă să fac lucruri inedite, că am curaj, că îmi pot asuma riscuri… că nu sunt slabă. Am acest sentiment când fac bungee jumping. Dacă simt că sunt în pericol? Da. Dacă îmi asumi niște riscuri? Da. Dar nu pot renunța, pentru că am nevoie de acea doză de adrenalină”. 

Uneori, astfel de practici, respectiv nevoia de senzații tari, apar ca o compensare a sentimentului lipsei de valoare, de curaj, de putere. Rolul lor este de a contrazice acele mesaje pe care le-am primit în copilărie de la ceilalți, etichetele indezirabile, sentimentul de a fi, cumva, inferior altora.

Nevoia de a demonstra cât de capabili suntem, cât de diferiți, de puternici sau ieșiți din comun are la bază neîncrederea în propria persoană. Echilibrul vine odată cu acceptarea de sine și ieșirea din zona de demonstrativitate. Când însă nu îl putem obține, vom încerca să performăm, să ne impunem sau să ne angajăm în comportamente cu risc.

Căutarea de senzații tari versus expunere nejustificată

Este sănătos să ne autoevaluăm care sunt motivele de la baza căutării unor senzații tari. Poate întruchipăm toate acele trăsături descrise de psihologi ca activatoare ale acestei nevoi.

Poate, însă, practicile noastre ascund răni profunde pe care nu dorim să le confruntăm. Iar dacă ne încadrăm în acest al doilea tipar, deși fiecare poate alege pentru sine să păstreze status quo-ul, ar fi util să căutăm sprijinul unui specialist pentru a identifica ce se află în spatele unor comportamente la risc, și ce putem face diferit pentru a nu ne expune pericolului dintr-o detașare de sine, nevoile autentice și alegerile libere.

Află de aici ce este psihoterapia cognitiv-comportamentală, soluția care te ajută să fii bine cu tine.

Îți recomandăm și

SPUNE-ȚI POVESTEA »
"]
Căutare