Lipsa de încredere în ceilalți accentuează însingurarea și depresia. Cum o reparăm

Încrederea, sau credința că ne putem baza pe ceilalți că vor face ceea ce spun, este un element important în toate relațiile noastre și pune bazele cooperării. Lipsa de încredere vine cu consecințe, iar la nivel de societate nu am reuși să funcționăm. Cum recâștigăm încrederea și care sunt costurile personale atunci când lipsește?

Cum ne pierdem încrederea

Învățăm încă de timpuriu să avem încredere în ceilalți, pornind de la faptul că șansa noastră la viață este dată de faptul că ne putem baza pe îngrijitorii noștri. Dar cum ne simțim atunci când nevoile noastre nu sunt împlinite, când ne confruntăm cu experiențele adverse, când cei pe care ne bazam ne dezamăgesc sau avem parte de neglijare? Cum în copilăria mică nevoia de supraviețuire ne împiedică să conștientizăm defectele sau neajunsurile părinților noștri, învățăm să ne spunem că problema poate fi la noi și, prin urmare, de noi depinde remedierea ei. Fie ajungem să ne bazăm numai pe noi, fie trăim cu credința că nu merităm anumite lucruri și, în general, că „nu este nimeni acolo pentru noi”.

Aici putem avea în vedere și trauma, care presupune nu doar ceea ce se întâmplă în interiorul nostru în timpul și în urma unui eveniment advers, dar și faptul că nu ne-a fost nimeni alături, că am fost singuri. Fie nu aveam cui să povestim, fie am gândit că nimeni nu ne-ar fi crezut sau înțeles sau nu ar fi fost de partea noastră, să ne aline, să ne protejeze, să ne permită să trăim suferința într-un cadru securizant emoțional. Iată câteva dintre situațiile care pot duce la pierderea încrederii în ceilalți și, totodată, izolarea de restul lumii.

Consecințele negative ale lipsei de încredere în ceilalți

Multe persoane care se confruntă cu lipsa de încredere în ceilalți au experiențe negative care au dus la acest comportament. Totuși, tendința de a nu avea încredere are consecințe serioase în relațiile interpersonale și accentuează sentimentul de însingurare, depresia, chiar și comportamentele antisociale.

Așadar, poate uneori ne simțim îndreptățiți să nu avem încredere în ceilalți, dar este recomandat să căutăm ajutorul unui profesionist pentru a identifica rădăcinile acestui comportament și a-l corecta, pentru a ne îmbunătăți relațiile cu ceilalți și calitatea vieții în general.

Avem nevoie de cooperare, de sprijin, de ajutor, de ascultare, validare etc., iar acestea presupun încredere în ceilalți. Desigur, vom alege persoanele în care ne putem încrede, pe cele în fața cărora ne putem dezvălui și putem fi vulnerabili, pe cele care ne pot fi alături în momentele dificile. Contribuția noastră la găsirea persoanelor potrivite este deschiderea către ceilalți, către a le acorda o șansă, de a ne expune unor situații, nu a le evita din temeri ce țin de trecutul nostru.

Nevoia de echilibru în relații

Echilibrul nostru constă, printre altele, în a ști cum să primim și să oferim, să cerem și să refuzăm, iar acestea presupun interacțiune cu ceilalți, schimb, reciprocitate. Așadar, cum ajungem aici dacă nu știm să cerem sau să primim?

Adesea, chiar și cu experiențe relaționale negative, știm să oferim, uneori chiar în exces, ne asumăm inconștient rolul de salvatori ai celorlalți, dintr-un impuls neștiut de a le oferi ceea ce noi înșine avem nevoie. Nu ne ocupăm de nevoile noastre, dar ne ocupăm cu ușurință (ba chiar în exces uneori) de ale altora. Pare o datorie pe care o avem, un mod în care am învățat să contăm.

Psihoterapeutul Peter Levine (Somatic Experiencing) afirma că cei care consideră că nu sunt suficient (de buni, valoroși, importanți etc., lista poate continua) vor compensa prin a se face utili. Așadar, vom ști să oferim, dar nu să cerem.

Masca pe care o alegem este cea a autosuficienței și indiferent ce obstacole ne apar în cale, vom încerca să le depășim singuri. Evident, autonomia, sentimentul controlului, în sensul abilității de a rezolva probleme și depăși dificultăți sunt importante, dar izolarea, sentimentul singurătății, convingerea că nu este nimeni alături de noi, pe care să ne bazăm, adâncește distanța dintre noi și ceilalți și trăirile negative.

Cum reparăm lipsa de încredere în ceilalți

La nivel interpersonal, abilitatea de a avea încredere în cei care au dovedit că merită încredere și, în anumite situații, de a ne recăpăta încrederea în cei care poate ne-au greșit, sunt abilități esențiale sănătății noastre emoționale și unor relații durabile și sănătoase.

La scară largă, încrederea reciprocă duce la armonie socială și productivitate crescută. Chiar dacă este o sarcină dificilă, recâștigarea încrederii necesită dedicare de ambele părți și, de cele mai multe ori, este posibilă. Pentru a o exersa, avem nevoie să ne expunem treptat situațiilor pe care le evităm, chiar dacă anticipăm că ne vor provoca disconfort.

Așadar, să ne dăm voie să cerem ajutorul, să ne bazăm pe alții și chiar să tolerăm anumite refuzuri care nu țin de noi și nu reprezintă o respingere a noastră, ci poate doar a cererilor formulate. Să nu renunțăm la a învăța să ne bazăm pe alții și a ne cultiva încrederea în oameni, întrucât nu la ei vom renunța, ci la nevoile noastre.