Când este sănătos să avem control și când devine toxic?

De ce este important să simțim că avem control asupra propriei vieți? Sau asupra unor situații? Senzația de control este câteodată o iluzie reconfortantă, iar un exemplu în acest sens poate fi cumpărarea biletelor la loterie. Ce preferi? Să alegi numerele sau să pui unele la întâmplare? Alegerea lor nu oferă niciun avantaj, însă cercetările arată că ne simțim mai încrezători în câștig dacă am ales noi înșine numerele de pe bilet. Iată de ce este importantă percepția propriului control.

Dorința versus nevoia de control

Să simți că deții controlul este un lucru pe care ți-l dorești în majoritatea situațiilor de viață. Există studii care arată că un simț al controlului poate prelungi viața. De exemplu, s-a observat că persoanele dintr-un cămin de bătrâni care puteau să programeze intervalele în care să fie vizitate de voluntari au trăit mai mult decât persoanele care nu aveau acest beneficiu legat de control.

Gândurile, comportamentele, emoțiile proprii stau în propriul nostru control. În schimb, ceea ce încercăm să controlăm la ceilalți și la mediul în care trăim, respectiv aspecte care nu depind de noi, nu stau în controlul nostru.

Cu toții am întâlnit persoane care doresc să controleze totul în viețile lor: organizează vacanțele, excursiile, mesele sau cariera cu mult timp înainte și în cele mai mici detalii. Nu mai există loc pentru neprevăzut.

Într-o lume percepută ca instabilă și neliniștită, această atitudine asigură confort. Totuși, dorința de a controla totul denotă mai degrabă slăbiciune decât forță, pentru că ne consumă o mare pare din energia vitală.

Stresul asociat nevoii de control

Controlul este un mecanism de apărare care exprimă o nevoie emoțională și afectivă. Persoana care este hipervigilentă este posibil să fi suferit o traumă și acest lucru a determinat-o să se închidă în sine. Ea se comportă în maniera în care lasă impresia că doar reacționează în loc să și depășească obstacolele cu care s-a confruntat.

Este posibil să provină dintr-o familie unde nu i-au fost satisfăcute nevoile emoționale într-un mod securizant, iar în această situație copilul nu s-a putut simți iubit pentru ceea ce reprezenta el, nu a avut un loc stabil, nu a fost protejat, nu a fost încurajat să își dezvolte autonomia sau a fost folosit de către părinții săi precum un instrument de a-și regla ei emoțiile. În acest sens putem lua exemplul comportamentului fuzional al mamei, care poate determina pe viitor un copil să aibă emoțiile pur și simplu „înghețate” pentru a se proteja de intruziune mai târziu în viață. 

La început, acest control – al emoțiilor, al timpului, al relațiilor, al corpului – nu are decât un scop, respectiv protejarea de a nu fi invadat de ceilalți. Această poziție este destul de costisitoare pentru că ne menține fizic și psihic într-o stare de alertă și tensiune permanentă. Mai apoi, în timp, stresul acumulat duce la epuizarea fizică și nervoasă care se află la baza multor patologii.

Dezavantajele nevoii constante de control

Hipercontrolul denotă teama de propriile dorințe și încercarea de a le suprima. Dorința este văzută precum o amenințare și este refulată. Controlul devine un simptom al acestei refulări pentru că „dorințele sunt primejdioase”. Să controlezi inconștientul devine chiar o aroganță. Dar care sunt inconvenientele de a dori să fii permanent în control?

În primul rând, se crează tensiuni în corp, boli, persoana devine exigentă, critică cu sine, se devalorizează sau se pedepsește de îndată ce îi eșuează planul. Se poate ajunge la insomnii, spre exemplu, sau chiar la violență și autodistrugere.

Controlul excesiv asupra propriei persoane poate împiedica manifestarea spontaneității, bucuriei, adaptabilității, plăcerii, încrederii, inovației și creativității.

Persoana controlatoare nu trăiește în prezent, ea analizează trecutul și anticipează ce ar putea să i se întâmple în viitor. Riscul este de a rata lucrurile bune în viață, de a pierde contactul cu nevoile sale și de a trăi constant în anxietate sau a se îndrepta spre depresie.

Cum reglăm nevoia de control

În cele mai multe din cazuri, teama de a pierde dragostea celorlalți te poate împinge spre a controla totul. Pentru a ieși din acest mod de funcționare, respectă-te, ascultă-ți nevoile și ai încredere în tine! Dar cum, mai exact?

Respectă-te punându-te pe tine pe primul loc în viață. Unii vor considera că este vorba despre egoism. Dar este exact contrariul: atunci când devii cea mai importantă persoană din viața ta, acest lucru va determina relații armonioase cu ceilalți.

Ascultă-ți nevoile pentru a le cunoaște mai bine. Începe prin a-ți observa senzațiile din corp, durerile, cu cât ele sunt mai multe, cu atât mai puțin îți asculți nevoile. Există și persoane care își cunosc nevoile, însă le ignoră de frică.

„Let go” – a da drumul este despre a te detașa de rezultate. Este despre a acționa în direcția dorită, fără teamă de eșec. Din greșeli învățăm cele mai multe lucruri, astfel a evoluat umanitatea.

Ai încredere în propria persoană: dorința de a controla este un simptom de lipsă de încredere în sine și adesea de lipsă de cunoaștere de sine.

Control și manipulare

Controlul este un cadou otrăvit al evoluției speciei noastre. Încercăm din răsputeri să ne controlăm viața. Avem anumite obiceiuri de la care nu vrem să ne abatem pentru că ne securizează. Dorim să controlăm acțiunile soțului, copiilor, părinților. Avem nevoie să le știm pe toate, să nu ratăm nimic, ducând această dorință de control spre perfecționism. Nu mai suntem deloc atenți la nevoile noastre.

Controlul merge mână în mână cu manipularea, căci ne dă iluzia de a-i putea dirija pe ceilalți. Obsesia controlului poate duce la ruperea unor relații pentru că celălalt se va simți sufocat, manipulat și neîncrezător (atunci când dirijăm acest lucru spre exterior), dar și la crearea de tensiuni în corp, la boli, la critică și devalorizare extremă (când este dirijat spre propria persoană).

A-i controla pe ceilalți sau pe sine cere multă energie, care se epuizează și nu mai este folosită pentru a-ți îmbunătăți viața și a te bucura de ea.

Locul controlului

În 1954 psihologul american Julian Rotter introducea conceptul de „locus control”- locul controlului. El explică faptul că avem cu toții o percepție diferită a controlului. Unele persoane cred că dețin controlul asupra vieții lor, în timp ce altele au impresia că sunt la mila circumstanțelor. Acestă percepție este importantă deoarece ne determină acțiunile.

Dacă vom considera că suntem în controlul vieții noastre, atunci ne vom responsabiliza și ne vom mișca pentru a schimba lucrurile (locus al controlului intern). Invers, dacă vom gândi că circumstanțele ne domină existența, atunci vom crede fără încetare că este vina altuia (locus al controlului extern).

Se întâmplă să întârzii la locul de munca? Acest lucru s-a petrecut pentru că nu a sunat ceasul, a fost aglomerat sau s-a pornit furtuna? Nici o clipă nu te gândești că ai fi putut pune ceasul să sune mai devreme?

Dacă doctorul te anunță că ai diabet de tip 2, vei spune că este genetic și nu ai ce face. Însă nu vei încerca să schimbi alimentația sau să analizezi momentul declanșării bolii.

Dacă îi vezi pe ceilalți reușind profesional, acest lucru se întâmplă doar pentru că „au noroc sau pile”. Nu îți vei explica reușita lor prin munca și sacrificiul depus. Acestea sunt exemple de loc al controlului extern.

Dacă ai tendința să gândești că ceea ce se petrece în viața ta este rezultatul propriului comportament și că există o legătură de cauzalitate puternică între acțiunile și performanțele tale, atunci ai un locus control intern.

Să ai un locus control intern te pune în poziție de forță pentru că te concentrezi pe ceea ce poți controla. Și astfel faci față mai ușor dificultăților. 

Dar ce putem controla? Gândurile, emoțiile și comportamentele, resursele noastre, acestea stau în controlul nostru. Când apare emoția negativă ce generează apoi un comportament indezirabil, folosim „controlul” pentru a găsi nevoia neîndeplinită ce se ascunde în spatele emoției sau comportamentului.

Totuși, un locus control intern poate cauza și prejudicii atunci când te simți responsabil de tot ceea ce ți se întâmplă. Vei continua să lucrezi în exces și există riscul să ajungi la burnout. Îți va fi greu să admiți că unele lucruri nu stau în controlul tău. Deci este important de avut un control rezonabil pentru a nu pune presiune prea mare pe propria persoană.

În același timp lipsa totală a controlului duce la instalarea neajutorării învățate la nivel emoțional și cognitiv prin creșterea anxietății și depresiei, scăderea performanțelor și a stimei de sine așa cum este demonstrat în cercetările psihologului american Martin Seligman.

Cum să faci să ai un locus control intern?

Realizează un bilanț zilnic cu ceea ce face parte din destin și ceea ce este fructul propriilor decizii. Este suficient să te întrebi: Care este rolul meu în ceea ce s-a întâmplat astăzi? Ce aș fi putut face diferit ca să evit să se întâmple acest lucru? Cum aș fi putut anticipa acest lucru? 

Stoicismul este o modalitate eficientă de a antrena locus controlul intern pentru că te invită să te concentrezi pe ceea ce poți controla și să ignori restul. Maximele gânditorilor antici precum Marcus Aurelius, Seneca sau Epictet te pot inspira în acest sens: „Să îi acuzi pe ceilalți de nefericirea ta este dovadă de prostie”, sau „Anumite lucruri le putem controla și altele nu. Putem controla opinia noastră, alegerile, dorințele, aversiunile, ceea ce este în legătură cu acțiunile noastre. Dar nu putem controla propriul corp, proprietățile, reputația, poziția, adică ceea ce nu este în legătură cu acțiunile noastre”, sau „Nu lucrurile ne supără, ci gândurile noastre despre ele”.

Pentru a concluziona asupra ceea ce este și ceea ce nu este în controlul nostru, în zilele noastre, aș putea spune că nu este în controlul meu comportamentul celorlalți, cum va evolua situația internațională din punct de vedere politic sau economic, vremea, măsurile luate de autorități etc., dar pot spune că în controlul meu se află ceea ce fac acum și aici, ce gândesc, ce simt, relațiile mele, disciplina pe care mi-o impun.