Neîmpliniți fără iubirea romantică? Iată 7 tipuri de iubire

Neîmpliniți fără iubirea romantică? Iată 7 tipuri de iubire pe care nu le apreciem suficient

    Căutăm iubirea romantică și suntem prea puțin recunoscători pentru iubirea prezentă deja în viața noastră, pe care adesea nici nu o conștientizăm. Iată 7 tipuri de iubire și modul în care le putem cultiva pentru o viață împlinită.

    De ce iubirea romantică?

    La întrebare aș răspunde cu: „literatura, bat-o vina…”. Departe de a fi universală sau atemporală, iubirea romantică este un construct modern apărut simultan cu romanul. Dacă în prezent termenul „romantic” este asociat automat cu iubirea, putem face o trimitere către Romantism, respectiv perioada romantică de la finalul secolului XVIII. Mișcarea artistică și intelectuală pornită în Europa pleda pentru libertate și independență, adunând artiști și filosofi ai secolului nouăsprezece, provocând felul în care oamenii priveau lumea, încurajând integritatea individuală și refuzând să se supună convențiilor.

    Să spunem doar că cei care au susținut că puterea vindecătoare a imaginației ne ajută să depășim circumstanțele vieții de zi cu zi erau Byron, Shelley și Keats. În privința literaturii, George Martin ne spune că citind, trăim o mie de vieți în loc de una. Dar poveștile pe care le citim ajung parte din viața noastră, ne influențează modul de a gândi și de a vedea lumea, chiar și de a percepe și căuta iubirea romantică. 

    Dar încă nu-s statornic şi nici neschimbător 
    Ca stând culcat cu faţa pe al iubitei sân 
    Să-l simt cum se ridică şi cum se lasă uşor, 
    Cum se agită veşnic, şi-acolo să rămân 
    Tăcut, ca s-o aud cum suflă-ncetişor 
    Şi să trăiesc aşa sau dacă nu să mor.” 

    (John Keats „Stea luminoasă, de-aș fi statornic ca și tine”, traducere de Octavian Cocoș)

    Mai aproape în prezent…

    Dacă ar fi să ne raportăm la modul în care scrierile ne influențează în căutarea iubirii romantice, putem să vorbim și despre basme, cele care, de regulă, urmează o rețetă relațională, în care există un cuplu care, la final de poveste, suntem anunțați că va trăi fericit până la adânci bătrâneți. Cum să ne dorim altceva?

    Povestea însă nu ne spune cum întrețin ei această fericire eternă, cum comunică sau rezolvă problemele împreună. Cum partea aceasta lipsește din basm, tindem să nu îi acordăm nici noi prea multă importanță. Practic, selectăm doar ceea ce place percepției noastre, ce corespunde fanteziilor, ca o confirmare care ne încurajează să căutăm, adesea, imposibilul. 

    Recomand cartea scrisă de Marilyn Yalom (partenera celebrului Irvin Yalom), „Inima îndrăgostită. O istorie neconvențională a iubirii.” pentru cei curioși să afle mai multe despre evoluția romantismului și a simbolului pe care azi îl asociem iubirii.

    Cele 7 tipuri de iubire

    Există însă multe alte tipuri de iubire, iar dacă rămânem preocupați de absența sau obținerea iubirii romantice, neglijăm acele forme ale ei care sunt mai stabile, mult mai disponibile, iar pe termen lung, mai împlinitoare și chiar vindecătoare.

    Grecii ne ajută cu tipurile de iubire, ei fiind cei care le-au catalogat. Respectiv, pe lângă iubirea romantică, există iubirea părinților pentru copii, iubirea față de prieteni ori pentru natură, astfel încât iubirea poate fi jucăușă (Ludus), dar și pragmatică (Pragma). Șapte în total, aceste tipuri de iubire se bazează pe scrierile lui Platon și Aristotel, precum și pe cartea li J.A Lee scrisă în 1973 „Culorile iubirii”. Le voi descrie în continuare.

    Eros

    Iubirea sexuală, pasională. Eros este asociat cu iubirea romantică, cea pe care căutăm. În mitologia greacă, este descrisă drept „nebunia” provocată de una dintre săgețile lui Cupidon (Eros). În societatea modernă de azi vorbim despre îndrăgostire ca fiind un episod psihotic, existând chiar propunerea de a fi inclusă în DSM (Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale). Asta ca să știm ce ne dorim cu ardoare.

    Să nu uităm totodată că iubirea de acest tip este și cea pe care o asociem adesea cu multă suferință. Iar aici avem din nou la îndemână literatura, cu toate poveștile ei încărcate de tragedii, sau, putem cita din experiența personală. 

    Eros în prezent este folosit și pentru a descrie ceea ce Arthur Schopenhauer numea voință, forța care ne împinge să răzbim, să supraviețuim și să ne înmulțim. Eros în psihanaliză este asociat libidoului, pulsiunii vieții, iar el este descris în contrast și tandem cu Thanatos, pulsiunea morții, a agresivității către sine și ceilalți. Tot în contrast, Eros-ului din mitologia greacă i se asociază Logos sau rațiunea, motiv pentru care Cupidon este legat la ochi.

    Philia

    Philia este definită drept prietenia sau bunăvoința împărtășită cu cei din jurul nostru. Aristotel considera că arătăm această bunăvoință unei alte persoane, sau prietenia noastră, din trei motive: ne este utilă acea persoană, este plăcută sau este un om bun (respectiv virtuos și rațional). Prietenia bazată pe bunătate este reciproc benefică, însemnând camaraderie, susținere, încredere. 

    Pentru Platon, Philia care se naște din Eros transformă iubirea romantică sau dorința de a poseda într-un impuls superior, respectiv dorința comună de înțelegere a sinelui, a celuilalt și a lumii. 

    Despre prietenie putem spune că ne asigură o mai bună calitate a vieții, crescând satisfacția pe termen lung. Concret, ne face mai fericiți. Relaționăm mult mai autentic cu prietenii noștri, suntem terapeuți și confidenți și adesea evoluăm, ne schimbăm împreună.

    Storge

    Iubirea familială sau acea iubire pe care o au părinții pentru copiii lor, este diferită de Philia întrucât tinde să nu fie simetrică, respectiv să nu însemne un schimb echitabil (în special cu copiii mici).

    Este iubirea ce se naște din familiaritate și dependență. Mulți dintre noi, în perioada adultă, confundăm o astfel de iubire cu cea romantică, intrând în relații care presupun roluri inegale, cu parteneri dependenți sau imaturi. Comparativ cu Eros și Philia, Storge nu se bazează pe calitățile personale.

    Familiaritatea și dependența apar, în timp, în relația de cuplu și astfel Eros se poate transforma în Sorge și poate fi sănătos unei relații cât timp nu uităm de Philia.

    Agape

    Agape este iubirea universală precum cea pentru oameni, natură, Dumnezeu și nu depinde de familiaritate și dependență precum Storge. Această formă de iubire se bazează pe altruism, respectiv preocuparea dezinteresată pentru binele celorlalți. Drept urmare, vine la pachet cu o mulțime de beneficii, stare de bine, mulțumire, și chiar sănătate fizică și mintală pe termen lung.

    Acestea din urmă fiind mereu „efectele secundare” ale voluntariatului, ajutorului oferit. Practic, atunci când ne implicăm în a-i ajuta pe alții, ne regăsim resursele interioare, ne simțim utili, capabili.

    Irvin Yalom consideră că ajutorul oferit altora ne aduce mai aproape de sensul vieții. Așadar, Agape ne îmbogățește viața interioară și are un efect de undă în jurul nostru. Dacă ne raportăm la contexul social prezent, la deconectarea de cei din jurul nostru, cu toții am beneficia din cultivarea acestui tip de iubire.

    Ludus

    Vorbim aici despre iubirea jucăușă, cea lipsită de angajamente romantice. Diferit de iubirea romantică, Ludus se referă la tachinare, flirt, arta seducției… chiar și dans.

    Nu vorbim despre cei cu fobie de relații, ci de o etapă în care vrem să ne simțim bine cu cineva, fără a duce relația mai departe. Desigur, acordul ambelor părți este esențial, prin urmare astfel de intenții este bine să fie comunicate.

    Focusul este pe partea de joacă a abordării, fără a urmări un angajament ci doar cucerirea. Ludus apare și în „relațiile deschise” și presupune să nu avem pretenții sau așteptări de la un altul, ci doar să ne bucurăm de prezență. Această formă de iubire este posibilă între două persoane mature și… autosuficiente. Problemele apar atunci când unul dintre parteneri confundă Ludus cu Eros, respectiv iubirea romantică, sau când începe să își dorească o tranziție către aceasta din urmă.

    Pragma

    Iubirea practică, bazată pe rațiune și datorie, care are în vedere interesele pe termen lung, poartă numele de Pragma. Atracția sexuală este puțin semnificativă, Pragma, spre deosebire de iubirea romantică, urmărind compatibilitatea și obiectivele pe termen lung. În acest tip de iubire căutăm să maximizăm șansele că relația va supraviețui pe termen lung. 

    Dacă ne gândim la căsătoriile aranjate, care cel puțin pe vremuri erau o normalitate, acestea au la bază astfel de raționamente, considerate mai stabile și cu șanse de prosperitate pe termen lung. „The mirror has two faces” este o comedie cu Barbra Streisand și Jeff Bridges care pornește de la ideea iubirii tip Pragma și care, ca orice film romantic, ne reamintește de ce suntem dornici de Eros.

    Studiile spun că multe relații care încep cu Eros și Ludus ajung la o combinație de Storge și Pragma. Și deși par diametral opuse, Pragma și Ludus (pragmatismul și joaca) pot coexista, echilibrându-se una pe cealaltă. 

    Philautia

    Deși rămasă ultima, Philautia este cea mai puțin practicată formă de iubire, desigur, dacă nu ne referim la patologia în care este exagerată: iubirea de sine. Iubirea de sine nesănătoasă poartă emblema orgoliului (hubris) sau… a narcisismului. În Grecia antică, orgoliul însemna să te crezi deasupra zeilor sau, ca anumiți politicieni din prezent, deasupra binelui suprem. Tot ei considerau că „hubris” o atrage pe Nemesis – zeița răzbunării care restabilește echilibrul.

    Orgoliul promovează nedreptatea, conflictul, antipatia atunci când este o exagerare a sinelui, a realizărilor și abilităților proprii. Vorbim despre egoismul nesănătos și despre o imagine de sine exagerată pozitiv.

    Iubirea de sine sănătoasă înseamnă stimă de sine, respectiv conștientizarea (în special în plan emoțional) a propriei valori. Este scenariul interior în care funcționăm și prin filtrul căruia gândim, simțim, ne comportăm în relație cu noi și cu ceilalți. Uneori o numim stimă de sine sau încredere, deși cele două nu sunt interconectate neapărat. Poți părea încrezător când ai o stimă de sine scăzută (mulți artiști se încadrează aici).

    Când nu practicăm această „Philautia” ne disipăm în a fi mereu pe placul altora, în a ne demonstra valoarea prin achiziții, putere, statut, venituri sau apelăm la cârje precum drogurile, alcoolul, sexul. Philautia înseamnă să avem încredere să investim în oameni sau proiecte fără teama de eșec sau respingere, pe care le putem simți, dar care nu ne vor abate de la obiectivele, nevoile sau dorințele noastre. Devenim astfel deschiși cunoașterii de sine, creșterii și dezvoltării, tolerăm mai bine riscurile, avem o mai bună dispoziție, suntem mai iertători și capabili de compasiune pentru noi și ceilalți.

    Toate cele șapte tipuri de iubire sunt interconectate și putem trece de la unul la altul. Recunoașterea, aprecierea și cultivarea lor înseamnă o viață echilibrată, iar în acest sens, cu toții am putea investi resursele noastre spre Philautia înainte de a căuta iubirea romantică, înainte de a ne concentra exclusiv asupra lui Eros.

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare