„Suntem noi împotriva problemei, nu unul împotriva celuilalt”. Reguli de bază în conflictele în cuplu

Este firesc să ne certăm, din când în când, cu partenerul, iar acest lucru nu înseamnă nici că suntem într-o relație nepotrivită, nici că se anunță finalul ei. Sunt situații în care un conflict în cuplu duce la apropierea dintre parteneri, la îmbunătățirea relației. Este important însă comportamentul nostru într-o ceartă, acesta putând prezice succesul relațional.

Tipuri de reacție în conflict

De regulă, atunci când în cazul unui conflict în cuplu lucrurile par să degenereze, unul sau ambii parteneri au reacționat așa cum s-ar întâmpla în cazul unui pericol, fie prin luptă, prin fugă sau prin îngheț.

În cazul răspunsului tip luptă, partenerii se ceartă, apoi rămân supărați, iar problema rămâne nerezolvată. Uneori ajung să țină minte cearta și chiar să reproșeze incidentul mult timp după ce el a fost consumat.

Fuga se manifestă prin evitarea conflictului și a problemelor din cuplu, pe scurt, „băgarea sub preș” a acestora, lucru care în timp duce la acumularea suferințelor și a frustrărilor. Totodată, se poate ca astfel de persoane, după un conflict în cuplu intens, care nu ajunge la nicio soluție, să se simtă golite emoțional, epuizate, distanțându-se de relație și partener.

Persoanele care îngheață într-un conflict sunt cele care fie intră într-o zonă de neputință, neavând nicio reacție, fie pun în act un comportament pasiv-agresiv, sau se manifestă la exterior, dar se deconectează intern de sine și relație.

Într-o relație de succes, partenerii se vor concentra pe găsirea unei soluții și, totodată, depășirea conflictului generat. Ei sunt cei care se ocupă de problemă, nu se atacă reciproc, poziția lor în cuplu fiind: suntem noi, împreună, împotriva problemei, nu unul împotriva celuilalt.

O relatare amuzantă, a unei situații de potențial conflict în cuplu, sună astfel: „Într-o cafenea, un cuplu stătea așezat la masă când soțul, din greșeală, varsă un pahar cu apă pe pantalonii soției. În timp ce se ridicase să aducă șervețele, soția a anunțat cu voce tare «Îmi face asta de 15 ani!». Cei din jur, evident, au râs. Revenind la masă cu șervețelele, soțul, la rândul lui, completează către public «O merită!», spre amuzamentul tuturor.” Ar putea fi un exemplu pentru moduri diferite de a aborda o situație neplăcută.

Critica și etichetarea când avem un conflict în cuplu

Două dintre cele mai păguboase atitudini într-o relație, în special în timpul unui conflict în cuplu, sunt critica și etichetarea. Ambele declanșează în cealaltă persoană o atitudine defensivă, urmată de un contraatac.

În momentul în care criticăm, acuzăm cealaltă persoană că nu corespunde standardelor și așteptărilor noastre. „Niciodată nu ești atent!” poate fi interpretat drept „Așteptarea mea din partea ta este să fii hipervigilent, să anticipezi ce am nevoie, să te porți cu precauție, nu relaxat.”.

Dacă aceeași afirmație am fi făcut-o în cazul paharului cu apă vărsat în exemplul dat mai sus, atunci era firesc să ne întrebăm „Oare absolut întotdeauna soțul varsă recipientele pline cu lichid?”. Răspunsul este „nu”, iar sănătos pentru noi și relațiile noastre, indiferent de natura lor, dar cu atât mai mult în cuplu, unde apar astfel de tentații, este să eliminăm din vocabular: niciodată, întotdeauna, mereu, etc.  

Acestea sunt generalizări care anulează comportamentele pozitive, abordările și atitudinile binevoitoare. Astfel de critici atrag inclusiv comportamente de tipul „de ce să mă mai strădui dacă tu ești mereu nemulțumit/ă?”, prin urmare, opusul rezolvării de probleme în cuplu.

Etichetarea înseamnă folosirea unui comportament pentru a genera o concluzie la adresa întregii persoane. Făcând referire tot la exemplul de mai sus, atitudinea soției putea fi „Ești un împiedicat!”, ceea ce, din nou, ar fi fost o generalizare, un feed-back negativ la adresa partenerului ei. Poate exemplul dat nu este dintre cele mai serioase motive de conflict în cuplu, dar cu atât mai bine ne putem da seama (sau aminti), ce etichetări folosim într-o ceartă de anvergură.

Cum diminuăm disconfortul în relația de cuplu

John Gottman, profesor american emerit de psihologie și cercetător, creatorul „metodei Gottman” pentru terapia de cuplu, care este considerată revoluționară pentru relații, măsurând modurile de interacțiune dintre parteneri și concluzionând asupra diferențelor dintre cuplurile fericite și cele care au ajuns la divorț, afirmă: „Renunță la lucrurile mărunte.

Cuplurile cu conflicte dese se ceartă pe lucruri mărunte. Astfel de lucruri nu contează în realitate ci creează rezistențe în cuplu. Renunță la ele și concentrează-te asupra situațiilor cu adevărat importante.” Vă recomand cartea lui „Căsnicia, pe roate sau pe butuci?”

De multe ori, incapacitatea de a rezolva o problemă importantă în cuplu, poate declanșa numeroase certuri mărunte, care ajung să ne formeze o imagine negativă despre relație și partener. Spre exemplu, dacă în fiecare zi ne certăm asupra: dezordinii, sarcinilor casnice, timpului petrecut împreună, deciziilor pe care le luăm, programului, inevitabil aceste probleme vor degenera în așteptări negative. În continuare, vom fi mai atenți la ceea ce nu merge în cuplu, decât la ceea ce funcționează.

Pentru a nu ajunge în astfel de situații este necesară introspecția, găsirea nemulțumirilor pe care le avem, a nevoilor pe care le simțim neîmplinite și în împlinirea cărora am avea nevoie de participarea partenerului de cuplu, apoi comunicarea acestora.

Când vine vorba despre nevoile noastre, în primul rând, să vedem ce putem noi face pentru a le împlini, apoi să le adresăm partenerului. Este important să știm că nu vom avea nevoile împlinite tot timpul și că, totodată, nevoile noastre, în anumite momente, pot fi complet diferite.

Cum ne exprimăm nevoile și nemulțumirile

Este în regulă ca uneori să fim nemulțumiți de anumite comportamente ale partenerului așa cum este firesc ca acesta să nu ne cunoască nevoile, dacă noi nu vorbim despre ele. Gândirea de tipul „el/ea nu își poate da seama?” este nesănătoasă.

Atunci când apar astfel de situații, important este să exprimăm ceea ce simțim într-un mod asertiv, ținând cont și de celălalt, contribuind astfel la șansele ca mesajul nostru să fie auzit și înțeles.

Dacă vom apela la reproșuri, vom intra într-un nou conflict în cuplu. Chiar și în momentele în care suntem asertivi, dacă dispoziția celuilalt este alterată, se poate să nu obținem ceea ce ne-am dorit și să ajungem la o ceartă. Este însă sănătos să învățăm acest tip de comunicare, benefic pe termen lung relației noastre.

Asertivitatea înseamnă să începem prin a spune felul în care ne simțim noi, atunci când partenerul/partenera se comportă într-un anumit mod/spune anumite lucruri, continuând și cu gândurile care apar despre partener, relație, propria persoană.

De exemplu „Mă simt tristă și dezamăgită atunci când te rog să mă ajuți la treburile casnice, iar tu nu faci asta, pentru că mă gândesc că tu te aștepți ca aceste sarcini să fie exclusiv responsabilitatea mea, că nu îți pasă ceea ce eu te rog să faci, că nu te interesează cum arată spațiul în care locuim, că ignori nevoia mea de a mă și odihni, nu doar de a face treabă prin casă.”

Este un exemplu în care probăm cu celălalt gândurile pe care le avem, verificăm realitatea împreună cu el, nu păstrăm astfel de mesaje despre celălalt și relație în mintea noastră, luându-le drept adevărate.

Nevoile vor fi exprimate în același mod, cu înțelegere a faptului că nu vor fi mereu împlinite, dar și cu importanță pe care le-o acordăm noi înșine/ însene, prin exprimarea lor, prin împlinirea de către noi în primul rând, prin readucerea lor în atenția partenerului și urmărirea schimbărilor pentru confort în cuplu.

Scurt ghid pentru un conflict în cuplu

În primul rând, atunci când emoțiile noastre devin copleșitoare (ne enervăm foarte tare, suntem foarte triști, etc) este recomandat să ne acordăm o pauză în care să ne autoreglăm emoțional. Emoția intensă ne va face irascibili, vom avea reacții care ne scapă de sub control, nu vom lua decizii raționale și nu vom avea un discurs orientat spre rezolvarea problemei.

Putem stabili împreună cu partenerul o regulă în conflict precum, dacă ne enervăm foarte tare, cădem de acord să ne dăm o pauză de jumătate de oră sau o oră, să ieșim puțin din casă, să meargă fiecare la o plimbare sau să stea în altă cameră și să facă exerciții de respirație, ori să asculte muzică, ori să încerce să își dea seama care sunt gândurile care întrețin emoția atât de puternică.

De multe ori, când reacționăm emoțional disproporționat, este posibil ca situația de față să reprezinte un trigger pentru o situație din trecut, iar răspunsul nostru să fie distorsionat de experiența anterioară.

După un astfel de time out, discuția va fi reluată, nu vom practica ignorarea elefantului din cameră, astfel încât împreună să găsim o soluție, să negociem un compromis.

În timpul unui conflict în cuplu este responsabilitatea fiecăruia dintre noi să nu devenim agresivi, nici măcar verbal, să nu jignim, să nu etichetăm, să nu avem un comportament pe care nu îl vom putea „uita” ulterior. Chiar dacă spunem ceva ce regretăm, chiar dacă ne cerem scuze, cuvintele rostite rămân în relație, între noi.

Rolul unui conflict în cuplu este de cunoaștere și dezvăluire, este realitatea cu care ne confruntăm după perioada de îndrăgostire, de regulă întreținută de mister. Când suntem îndrăgostiți, idealizăm, proiectăm așteptări și dorințe asupra celuilalt.

Când iubim, vrem persoana de lângă noi, așa cum este ea, imperfectă, departe de idealul format de noi. În conflict, avem ocazia să observăm împreună ce nu funcționează tocmai bine pentru unul dintre noi/ambii și relație, și să ne ocupăm de acele aspecte care, în timp, vor deveni o fundație mai rezistentă pentru cuplul nostru.