5 pași importanți pentru a putea avea încredere în sentimentele noastre

A avea încredere în instinct este total diferit de a avea o gândire emoțională. De câte ori, din anxietate, ne-am spus „simt eu că se va întâmpla ceva rău”? Cum viața este plină de probleme, adesea putem asocia un eveniment neplăcut cu „presimțirea” avută. Instinctul ne ghidează, este o cunoaștere cu calm, pe când să avem încredere în sentimentele noastre poate însemna să ne lăsăm conduși de emoții.

Oare să ai încredere în sentimentele tale?

Am tot auzit din fiecare film și sitcom Disney cel puțin din anii 1990: „Ai încredere în sentimentele tale”. Dar ce înseamnă asta de fapt?

Este o întrebare importantă de pus, deoarece „a avea încredere în sentimentele tale” ar putea însemna orice, de la dăruire și caritate, pentru că „simțim că e ceea ce avem de făcut”, la jefuirea unei organizații de caritate exact pentru același motiv. Ar putea însemna, de asemenea, să fii amabil cu oamenii dintr-o altă țară, pentru că pare că este lucrul potrivit de făcut sau să susții discriminarea, din nou, exact pentru același motiv.

După cum știe oricine care a vizionat vreodată un desen animat pentru copii, a te simți îndreptățit nu este o scuză pentru a face rău. De asemenea, sentimentele pot fi adesea o piedică atunci când dețin controlul asupra noastră și nu invers, ceea ce ne face să fim indeciși. Și, cel mai probabil, majoritatea dintre noi probabil ne-am dori să fim mai hotărâți.

Încurajarea gestionării responsabile a emoțiilor și susținerea reprimării tuturor emoțiilor sunt două lucruri extrem de diferite.

Luarea deciziilor cu încredere în sentimentele noastre?

Emoțiile și sentimentele joacă un rol critic în procesul de luare a deciziilor. Chiar dacă nu simți ceea ce simt alții, fiecare dintre noi ne putem lăsa ghidați de emoția interioară.

Toată lumea are sentimente și acele sentimente ne afectează aproape inevitabil deciziile. Totuși, când luăm decizii pur bazate pe emoție, de obicei nu gândim pe termen lung. Uneori, acest lucru poate funcționa grozav, alteori, poate duce la mai multe probleme.

Încă vrei să poți simți tot ceea ce simți acum și să ai încredere în sentimentele tale ca și cum ar fi prietenii tăi dragi, nu? Ei bine, vestea bună este că există o cale. De fapt, un obiectiv principal al psihoterapiei cognitiv-comportamentale este dezvoltarea abilităților de a distinge când gândurile și emoțiile noastre deviază de la realitate. 

După cum se spune, „aveți încredere, dar verificați!” care în acord cu tema noastră ar putea deveni „ai încredere în sentimentele tale, dar verifică-le”. Scopul este să poți simți tot ceea ce faci acum și, de asemenea, să ai capacitatea de a identifica care dintre sentimentele tale sunt prioritare și care sunt mai bine lăsate în pace.

Sentimentele noastre au o modalitate de a scăpa de sub control și de a evolua până la punctul în care pot împiedica să vedem sau să ne gândim la realitatea unei situații. În cele din urmă, multe tulburări psihologice implică anumite emoții și dificultăți în gestionarea lor.

În linii mari, o tulburare psihologică este una în care gândurile sau sentimentele unei persoane (deoarece sentimentele influențează puternic gândurile și invers) interferează cu capacitatea acesteia de a funcționa. De exemplu, anxietatea poate face luarea deciziilor paralizantă uneori.

Poate fi greu să mergi la muncă sau la școală dacă suferi de o depresie severă. Deci, practic, ceea ce vrem să facem aici este să evităm capcana a ceea ce putem numi „spirale emoționale”, având totodată încredere în sentimentele noastre, oferindu-le atenția și validarea de care au nevoie.

Ce sunt spiralele emoționale?

Spiralele emoționale pot fi fie plăcute, fie dureroase, în funcție de direcția spiralei, dar ceea ce toate spiralele emoționale au în general în comun este că sunt influențate de factori externi.

Factorii externi sunt lucruri în afara ta sau în afara controlului tău, cum ar fi mass-media, afacerile globale sau lucruri pe care le spun sau le fac alți oameni. Este vital să îți amintești întotdeauna că nu ești niciunul dintre aceste lucruri, ci ești o entitate definită de capacitatea ta de a gândi, experimenta, crede și acționa.

Acesta este de fapt ceea ce separă oamenii de animalele care simt, dar nu gândesc sau au capacitatea de a acționa în ciuda sentimentelor lor, atunci când ceea ce simt nu este bine pentru ei sau pentru alții. În acest sens, est important să îți amintești că ai un control mai mare în gestionarea sentimentelor tale.

Avem capacitatea de a face o pauză și de a gândi înainte de a reacționa, trebuie doar să exersăm. Este important, de exemplu, să observi felul în care emoțiile tale se pot intensifica în prezența unor gânduri, cum ar fi rememorarea anumitor greșeli din trecut.

Cum, însă, ne dorim să putem avea încredere în sentimentele noastre, avem nevoie să privim în interiorul nostru și să ne cunoaștem valorile. Iar asta presupune consecvență. Valorile noastre sunt fundamentul pe care se sprijină demersul decizional, când avem de ales sentimentele în care să ne încredem și în ce ordine a priorității.

Cunoașterea priorităților și a valorilor 

Prioritățile sunt definite ca ceea ce este cel mai important pentru tine. A-ți ignora prioritățile înseamnă a-ți ignora valorile și a te preface că nu ai. Fără conștientizarea valorilor tale, ești precum un naufragiat, pe o plută, în mijlocul unui uragan. Poți astfel fii aruncat în toate direcțiile de factorii externi care, în viața de zi cu zi, sunt oameni și situații, adesea conflictuale și concurente.

O persoană care crede că nu are valori este pur și simplu o persoană care nu știe ce valori o afectează. De exemplu, ai putea crede că iei o decizie bună, care ține cont de nevoia ta de siguranță. Să spunem însă că această decizie este de a rămâne într-o relație abuzivă, deoarece crezi că plecând vei îndura singurătatea sau nesiguranța financiară.

Fără să știi, s-ar putea să prețuiești mai mult libertatea și dreptul de a decide pentru tine, iar acestea ar fi compromisuri pentru mai multă siguranță în acest scenariu. Tot în acest scenariu, vei avea valori contradictorii care probabil vor duce la un anumit disconfort sau anxietate până când îți determini prioritățile pentru această situație specială. Aceasta este cheia pentru a putea avea încredere în sentimentele tale. 

Sentimentele care ne ghidează

Există modalități de a descoperi și de a sorta valorile tale în ordinea priorităților pe cont propriu. Înțelegerea modului prin care putem avea încredere în sentimentele noastre și le putem folosi drept ghid, poate fi cheia spre o viață mai împlinită. Pare o sarcină simplă: să observi ceea ce simți, să folosești acele informații pentru a-ți identifica nevoile și să acționezi pentru a-ți satisface nevoile.

Bem când ne este sete, este instinctiv. Lucrurile se complică, însă, atunci când începem să ne ocupăm de emoții. Fiecare dintre noi a trebuit să se adapteze la situații dificile de viață, așa că am învățat să acceptăm și să ne identificăm cu experiențele și nevoile emoționale care au fost susținute în copilăria noastră.

În același timp, am învățat să ne judecăm pe noi înșine, să ne fie rușine sau să ne simțim vinovați pentru nevoi și experiențe care nu au fost susținute, lăsându-ne cu nevoi „nepotrivite” și sentimente „negative”. Ca rezultat, purtăm în interiorul nostru hărți vechi în timp ce încercăm să navigăm printre situații noi. Acest lucru poate duce la a a ne simți confuzi, dezorientați și nemulțumiți.

Cum să avem încredere în sentimentele noastre

Ai încredere în instinctele tale cu acești cinci pași pentru a te orienta către situația prezentă:

1. Observă ce simți

Înainte de a avea încredere în sentimentele noastre, să ne acordăm un răgaz pentru a face acest exercițiu:

Mută-ți atenția către corpul tău. Observă orice senzație care vine în conștientizarea ta. Nu este nevoie să schimbi nimic. Doar simte și observă. Respirația este un instrument eficient pentru a spori experiența corpului. Respirația superficială sau diminuată, totuși, îți atenuează senzațiile. Concentrează-te pe experiența corpului tău suficient de mult pentru a permite senzațiilor să devină clare, să ia o formă și să apară ca emoție sau sentiment.

2. Experimentează sentimentul

Pentru mulți oameni, poate fi dificil să tolereze și să gestioneze anumite sentimente. Unii pot purta în interiorul lor multă tristețe, dar încearcă să-și distragă atenția ținându-se ocupați. Alții își amorțesc furia sau o întorc împotriva lor și se transformă resentimente.

Cei depășiți de rușine își petrec zilele încercând să rămână sub radar de teamă să nu ajungă într-o situație generatoare de rușine. Un instrument esențial aici este să ne reamintim că fiecare sentiment, oricât de dureros, vine ca un val. Sentimentele cresc, ajung la vârf, se diminuează și se risipesc, dacă nu sunt întrerupte. Nu poți opri aceste valuri, dar poți învăța să le navighezi. În mod paradoxal, singura modalitate de a menține un sentiment într-o stare de intensitate crescândă este blocarea lui.

3. Identifică nevoia care determină sentimentul

Pe măsură ce rămânem cu sentimentul, fără a ne distrage atenția sau a ne amorți, începem să devenim conștienți de o nevoie din spatele acestui sentiment. Odată ce știm de ce avem nevoie, avem de ales. Întreruperea sau ignorarea unui sentiment, ne împiedică să accesăm o nevoie, să lăsăm nevoia nesatisfăcută și să fim blocați.

A te simți trist poate indica nevoia de a fi văzut, auzit și recunoscut. Apariția furiei oferă informații despre nevoia de a ne proteja granițele. Dorul ne informează despre nevoia de a fi îngrijiți și hrăniți emoțional. A te simți copleșit sau epuizat indică nevoia de a spune „nu” și de a te deconecta.

4. Separă prezentul de trecut

Unele sentimente sunt proaspete și noi. Sunt evocate de situații actuale și ne semnalează o nevoie emergentă. Alte sentimente sunt vechii noștri însoțitori care ne urmăresc oriunde mergem. Prezența lor ne informează despre niște situații neterminate din trecut, o nevoie care rămâne neîmplinită. Sentimentele imediate necesită exprimare și acțiune (de exemplu, să spui „da” sau „nu”, să te apropii sau să te distanțezi).

Situațiile nerezolvate necesită explorarea modalităților prin care ne împiedicăm să obținem ceea ce avem nevoie. Este crucial să identificăm idei fixe despre noi înșine și despre ceilalți, care poate au fost soluții creative în trecut, dar acum stau în calea unei vieți satisfăcătoare.

5. „Nu căuta lapte într-un magazin de electronice”

Este important să știi de ce ai nevoie. A ști cum să te organizezi pentru a-ți satisface nevoile este la fel de important. Uneori avem tendința de a căuta ceea ce ne trebuie în locuri și chipuri familiare, indiferent dacă avem sau nu șanse să găsim ceva de valoare acolo. Frustrarea și senzația de blocare sunt un bun indiciu că ne uităm într-un loc greșit.

Creier sau instinct?

Ar trebui să avem încredere în creierul nostru sau în instinctul nostru? Răspunsul este mai complicat decât își dau seama majoritatea oamenilor. Cumva, în ultimele decenii, a devenit înțelepciunea convențională că ar trebui să ne punem încrederea în sentimentele noastre. Adică, dacă simțim ceva, atunci merită să fie văzut ca fiind valid sau adevărat. Dar, în cele din urmă, cât de logic sau cât de sigur este să tragem concluzia că, dacă simțim ceva puternic, ar trebui să ne încredem asta și să îi permitem să ne controleze comportamentul?

Dacă am fost răsfățați în copilărie și am crescut cu presupunerea narcisistă că meritam să obținem tot ce ne-am dorit, atunci când vom fi mai în vârstă și vom fi supuși unei lumi care nu reușește să ne satisfacă dorințele, probabil că vom simți că suntem tratați nedrept. Și, în consecință, vom experimenta  furie, chiar și indignare. Dar, din moment ce sentimentul nostru de îndreptățire a fost fals de la început, mânia noastră puternic resimțită nu va avea o justificare rezonabilă. Mai este aceasta o situație în care să avem încredere în sentimentele noastre?

De asemenea, este esențial să distingem emoțiile care nu sunt legate rațional de circumstanțele actuale și ceea ce voi numi adevărate „sentimente”, respectiv intuiția. Când, să zicem, o femeie se simte extrem de inconfortabil (sau „înfricoșată”) într-un lift pe care îl împarte cu un străin, este prudent să iasă la etajul următor. Și trebuie adăugat că luarea unei astfel de precauții este ghidată nu atât de emoția difuză a anxietății care ar putea sugera o neîncredere exagerată față de străini pe baza istoriei personale, ci de un răspuns instinctual, bazat pe frică, derivat din facultățile ei intuitive înnăscute. Intuiția autentică (ca mecanism de supraviețuire conectat la noi toți) este radarul nostru interior. Este în mod inerent „de încredere”, în timp ce emoțiile noastre trebuie privite cu mai multă precauție.

Un exemplu bun pe care merită să-l reamintim este că o atracție romantică, încărcată emoțional, poate fi mult mai mult fizică decât spirituală și că s-ar putea să nu fie bazată pe capacitatea noastră de a accesa cu precizie natura profundă sau trăsăturile de personalitate ale celuilalt. Trăsături pe care, în cele din urmă, am putea ajunge să le considerăm ca definindu-l iubitor și drăgăstos sau dezgustător, revoltător ori disprețuitor. 

Ca și în vise, ne putem îndrăgosti de o iluzie care, în starea noastră de conștiință alterată extatic, este ușor confundată cu realitatea. Să avem atunci încredere în sentimentele noastre?Adesea vom constata că aceste iluzii pe care le-am cultivat cu atâta dedicare vor contrasta puternic cu realitatea, care poate fi dezvăluită drept mult mai banală.