Gelozia în cuplu: Ce răni nevindecate ascunde un partener gelos

Să nu confundăm gelozia cu iubirea! Ce răni nevindecate poate ascunde un partener gelos

Gelozia în cuplu nu este niciodată un semn al iubirii puternice sau pasionale, ci unul al profundei neîncrederi în propria persoană, așteptărilor negative de la cei din jur, credințelor că vom fi înșelați de ceilalți și inabilității de a avea încredere în ei. Pe termen lung duce la relații dificile, abandon, despărțiri dureroase. Cum o gestionăm diferit?

Când gelozia se manifestă în copilărie

Ca orice sentiment negativ puternic, adesea rădăcinile geloziei pot fi găsite în copilărie, în relațiile de familie. Spre exemplu, venirea pe lume a unui frate sau a unei surori, ne va depriva de exclusivitatea pe care o aveam în relațiile cu părinții, noul venit fiind identificat drept o amenințare. Desigur, cum sugarul în primul an de viață este dependent de mamă, modul în care aceasta va gestiona relația cu copilul mai mare pentru ca acesta să nu se simtă abandonat, neglijat, ignorat, conturează gradul în care el va simți gelozie față de bebeluș. 

Mama mi-a povestit că a venit acasă după ce coborâse în fața blocului să ia un pachet de la o vecină și a constatat că nu mă găsea nicăieri. Aveam 8 luni pe atunci, iar sora mea 3 ani. Ea stătea pe o cutie masivă din lemn în care de regulă erau ținute așternuturile, legănându-și picioarele și spunând că eu m-am ascuns. Am înțeles că mama a trăit o panică puternică atunci, a dat-o jos pe sora mea de pe cutie și m-a găsit acolo, aproape vânătă la față și respirând cu dificultate. A fost un episod dificil, dar adevărul este că nu am reușit niciodată să construiesc o relație prea apropiată cu sora mea. Ura să o copiez, să vreau să fiu ca ea sau… cu ea. Eu o admiram, era era furioasă pe mine.”, povestește Georgiana, 47 de ani, din Craiova.

Desigur, nu este o raritate rivalitatea dintre frați și gelozia pe care aceștia o pot simți. Felul în care emoția reapare și în alte relații, de-a lungul vieții, arată cât de puternic a fost sentimentul și cât de mult este asociat cu pericolul pierderii.

Neîncrederea în propria persoană

Să ne imaginăm un scenariu în care stima de sine este scăzută, iar mesajele criticului interior constante. Probabil ne repetăm adesea că nu suntem ușor de iubit, că nu suntem dezirabili, că alții sunt mai buni și preferați în locul nostru. Ce se întâmplă cu astfel de credințe despre sine când intrăm într-o relație? Foarte probabil ne vom confrunta cu gelozia în cuplu, de fiecare dată când vom interpreta anumite acțiuni ale partenerului/partenerei ca fiind confirmări ale acestor credințe.

M-am trezit într-o dimineață și mi-am găsit partenerul pe Instagram uitându-se la postările unei antrenoare de fitness. Mi-a spus bună dimineața, m-a sărutat și a continuat să privească acele filmări. Eu m-am dus în altă cameră deja furioasă întrucât îmi spuneam că e interesat de femeia aceea, că ea arată mai bine decât mine, că nici măcar nu se obosește să ascundă acest lucru și probabil m-ar părăsi dacă ar avea ocazia să o întâlnească… sau pe cineva asemănător ei. Nu am reușit să fac față emoțiilor copleșitoare, așa că m-am întors la el și am pornit o ceartă. Mi-a spus că habar nu are ce mi-a venit, că urmărește mai mulți antrenori, deopotrivă femei și bărbați, întrucât recent începusem să mergem împreună la sală. Am fost extrem de greu de calmat. Eram în pragul de a încheia relația cu el numai să nu simt emoția de atunci sau să trăiesc cu acele gânduri…”, relatează Ioana, 36 de ani, din Oradea.

Astfel de scene vor fi frecvent posibile dacă temerile noastre sunt în direcția neîncrederii în relația noastră de cuplu. Dacă trăim cu teama că putem fi părăsiți, că partenerul nu are motive să își dorească o relație cu noi, nu doar suntem ușor de manipulat (să ne imaginăm că intrăm într-o relație cu o persoană cu narcisism… suntem exact ce caută!), dar și vom trăi cu suspiciozitate constantă, mereu vigilenți, pândind pericole posibile. 

Gândurile paranoide și gelozia patologică

Uneori, structura noastră de personalitate poate cuprinde tendințe paranoide care, prin definiție, înseamnă neîncredere în ceilalți, suspectarea că au intenții ascunse în ceea ce ne privește, adesea răuvoitoare. O astfel de problemă, ascunsă sub preșul „e o persoană mai dificilă”, poate degenera și duce la probleme severe în relațiile cu ceilalți. 

Ca definiție, dacă ne referim la tulburarea paranoidă a personalității, vorbim despre persoanele care au tendinţa de a atribui altora motivaţii răuvoitoare. Sunt suspicioşi şi neîncrezători, adeseori ostili, iritabilil sau mânioşi, frecvent bigoţi, colecţionari de nedreptăţi, parteneri maritali geloşi în mod patologic sau procesomani. Aici, ca exemplu extrem, putem vorbi despre cei care sunt agresivi cu partenerii de cuplu, care ajung la abuzuri extreme sau sunt capabili de crimă în gelozia patologică. În spatele comportamentelor stă această tulburare prin prisma căreia orice acțiune din partea celuilalt este filtrată ca o amenințare la adresa lor. 

Aveam 23 de ani când m-am căsătorit cu Andrei și 24 de ani când m-am internat cu două coaste fracturate în urma unei bătăi primite din partea lui. Motivul? Am salutat un vecin pe scară și am râs la o glumă amabilă făcută de acesta. Andrei era cu mine. Când am intrat în casă m-a acuzat că fac sex cu vecinul respectiv. Inițial am crezut că glumește și am râs. Acest lucru l-a enervat și mai tare. Apoi acuzele nu s-au mai oprit și orice încercare din partea mea de a-l calma era pentru el o dovadă în plus că îi sunt infidelă și îmi bat joc de el cu vecinul respectiv. M-au ajutat vecinii. Apoi părinții. Andrei a fost internat în spitalul de psihiatrie. Am divorțat și am plecat din țară. Am avut noroc să am o soră în străinătate unde m-am refugiat. Încă simt o frică îngrozitoare când mă gândesc prin ce am trecut…”, ne povestește, A. N., 41 de ani.

În astfel de situații, este de preferat să observăm comportamentul unui partener sau al unei partenere înainte de a duce relația la un alt nivel. Persoana are nevoie de ajutor pentru a corecta această problemă, fiind dificil de gestionat de una singură, cu atât mai puțin de un partener de cuplu. Gelozia în cuplu, în astfel de cazuri, are o dimensiune patologică și poate duce la un final tragic.

De ce confundăm gelozia cu iubirea?

Adesea spunem că iubim pasional și de aceea suntem geloși. Iubirea, în realitate, nu are nicio legătură cu gelozia sau cu suferința, în general. Este bine să ne uităm în urmă, la relațiile pe care le-am avut, să înțelegem când ne-am simțit geloși și ce gânduri au apărut în situațiile respective. Adesea, o infidelitate a partenerului poate provoca o rană emoțională care, suprapusă peste acea lipsă de încredere în sine menționată anterior, duce la o neîncredere perpetuată.

Alex a fost primul partener care m-a înșelat. Am avut o etapă depresivă după despărțirea noastră, fiind rănită și de infidelitatea lui și de faptul că m-a părăsit când am aflat. După doi ani am avut o nouă relație de cuplu cu un bărbat cu care am vrut să o iau mai ușor… nu am insistat să mă agăț de el având în continuare acea neîncredere. Șase luni mai târziu am aflat că este căsătorit. A fost un nou șoc, simțeam că nu pot să mai am încredere în bărbați. A urmat, câteva luni mai târziu, relația cu Răzvan, pe care l-am cunoscut cu schimbarea locului de muncă. Eram colegi, în departamente diferite, dar împărțind același spațiu. Atunci am început să fiu extrem de geloasă. Nu suportam să vorbească cu alte colege, deveneam suspicioasă și dacă petrecea prea mult timp în biroul șefei noastre, uram când avea proiecte cu alte colege, iar când pleca în câte o deplasare… furia mea nu avea limite. M-a părăsit după un an în care știu că eram de neconsolat când venea vorba de gelozia mea… Îmi spuneam că sunt îndrăgostită, că am fost rănită, de aceea sunt geloasă. În realitate, nu mă vindecasem de rănile relațiilor anterioare, relația cu mine însămi fiind una proastă. După această despărțire am început psihoterapia. Acum, trei ani mai târziu, sunt într-o nouă relație. Încă simt gelozia în cuplu, dar reușesc să o controlez mai bine. Știu că este despre mine, nu despre celălalt…”, relatează Anca, 31 de ani, din Baia Mare.

Astfel de emoții puternice nu sunt ușor de tolerat și adesea duc la deteriorarea relațiilor de cuplu. Dacă ne confruntăm cu ele, recomandarea ar fi ca, în primul rând, să începem un demers psihoterapeutic.

5 pași pentru a ne controla gelozia

Când devenim geloși, emoția este foarte puternică, iar sub impulsul ei putem recurge la comportamente pe care mai târziu să le regretăm. Iată ce putem face diferit:

  1. Identifică gândurile în legătură cu o anumită situație. Ce îți spui despre partener? Ce îți spui despre tine? Dacă, spre exemplu, îți spui că partenerul caută pe altcineva, oare ce nesiguranță a ta te face să crezi acest lucru? Dacă, spre exemplu, îți spui că nu poți avea încredere în el, încearcă să îți amintești detaliat, trei situații în care ai putut avea încredere în el.
  2. Evită să încerci să controlezi mediul. Adesea, o persoană geloasă va căuta reasigurări că în mediul în care se află partenerul/partenera atunci când nu sunt împreună, nu există „tentații”. Cum astfel de lucruri nu pot fi controlate, iar gândurile nu lucrează în favoarea noastră, dacă partenera/partenerul are program separat, este recomandat să ne facem și noi un program interesat, să ne găsim o activitate care să ne ocupe timpul… și mintea.
  3. Evită interdicțiile! Un comportament prohibitiv nu va face decât să frustreze partenerul. Să nu uităm că suntem împreună din propria alegere, iar când ne simțim controlați, îngrădiți, atunci vom căuta să „evadăm”. Adesea, această atitudine poate atrage despărțirea, abandonul, respectiv sursa fricilor și a geloziei.
  4. Nu confrunta partenerul/partenera atunci când emoția este puternică. Dacă simțim furie, cea mai ușoară soluție ar fi să ne dăm cu apă rece pe față. Acțiunea va mai domoli din intensitatea emoției. În același timp putem vorbi cu o persoană de încredere căreia să îi povestim ce simțim, putem ieși la o plimbare, putem asculta muzică relaxantă sau putem face câteva exerciții de respirație. Emoția ne aparține și este rolul nostru să învățăm să o controlăm, nu al celeilalte persoane. Putem discuta despre motivul pentru care ne-am simțit geloși după ce ne calmăm.
  5. Dacă suntem suspicioși și găsim frecvent motive de gelozie, ne ajută să ne adresăm unui psihoterapeut. Noi suntem cei care ne confruntăm cu problema și dacă nu ne ocupăm de găsirea unor soluții, probabil acest comportament se va repeta în toate relațiile noastre. Un specialist ne poate ajuta să cunoaștem sursa acestei neîncrederi, să ne creștem stima de sine, să facem alegeri sănătoase în privința partenerului și să ne îmbunătățim comportamentele într-un cuplu.

Îți recomandăm și

SPUNE-ȚI POVESTEA »
"]
Căutare