Cel mai important test pentru un cuplu: Cum știi dacă ești într-o relație sigură

Când spunem „siguranță” într-o relație, ne referim la capacitatea de a fi noi înșine (cu toate laturile noastre: bune, rele, nesigure, imperfecte), fără teama de a fi judecați, respinși, criticați excesiv sau abandonați pentru cine suntem sau ce simțim. Relațiile în care ne simțim în siguranță sunt acelea în care ni se confirmă că merităm iubire, că am meritat mereu și că nu trebuie să facem eforturi pentru a o obține. Nu înseamnă că ne este permis orice, ci că vom avea limite, vom avea responsabilități, dar vom avea și înțelegere și iertare. Și, cel mai important, poate, nu ne vom simți singuri.

Ce înseamnă „siguranță” în relații

Siguranța în relații implică, în primul rând, protecție emoțională, respectiv capacitatea celuilalt de a asculta, de a răspunde cu empatie, de a nu folosi vulnerabilitățile împotriva noastră. Totodată, siguranța se referă și la coerență și predictibilitate a comportamentului: încredere că nu vom fi surprinși brusc, nu vom fi manipulați sau trași pe sfoară.

Tot pentru a ne simți în siguranță alături de partener/ă avem nevoie de libertate de exprimare, respectiv să putem spune ce gândim, ce simțim, chiar dacă nu e pe placul celuilalt.

Nu în ultimul rând, avem nevoie de susținere. Aceasta se referă nu doar la momentele în care avem o problemă, ci și la sprijinul de care avem nevoie când vine vorba despre dorințele și aspirațiile noastre sau despre propria dezvoltare personală.

Ce se întâmplă în corp când te îndrăgostești. 15 schimbări pe care le produce iubirea în corp și în creier: „Dacă ai rămâne mereu îndrăgostit, ai înnebuni!“

7 semne că eşti într-o relație sigură

Pe baza cercetărilor și literaturii recente, iată câteva semne clare că ai parte de siguranță în relație:

1. Poți să spui „nu” fără să simți că plătești un preț major. Dacă refuzi ceva, dacă îți exprimi un „nu” (a nu face ceva, a cere spațiu, a nu fi de acord), celălalt nu reacționează cu furie, vinovăție manipulativă, retragere emoțională sau pedeapsă.
2. Nu simți că mergi pe vârfuri în jurul celuilalt. Nu trebuie să îți modifici constant limbajul, tonul, nu simți că orice greșeală e gravă sau că fiecare gest e monitorizat. Ai libertatea de a fi vulnerabil, de a greși.
3. Simți că ești mai mult tu însuți (însăți), nu că te modelezi pentru celălalt. Într-o relație securizată, îți aduci toate fațetele (cele serioase, cele vesele, cele de îndoială) fără teama de respingere. Faci lucruri care îți plac, ai hobby-uri, valori, opinii, și nu te simți presat să le ascunzi sau să le schimbi.
4. Partenerul răspunde la nevoile tale emoționale și te ascultă cu empatie.
   Dacă spui ce simți sau ce îți dorești, celălalt te ascultă, încearcă să înțeleagă, nu discreditează sentimentele sau le minimalizează. Există validare emoțională.
5. Dinamica de putere este relativ echilibrată. Nu există cineva care domină constant, cineva care decide totul, cineva care impune. Ambii parteneri au voce, iar deciziile importante se iau împreună.
6. Conflictele pot fi purtate fără frică de abandon sau represalii. Acest lucru nu înseamnă că nu există conflicte (ele apar în toate relațiile), dar modul în care sunt gestionate e diferit: se caută dialog, se acceptă greșelile, nu se folosesc furia, manipularea și amenințarea.
7. Spațiul pentru autonomie și intimitate. Fiecare partener are spațiul să fie independent, să aibă prieteni, activități personale, să fie singur, fără ca aceste lucruri să fie interpretate ca semne de respingere sau distanțare intenționată.

• Citește și: Cum abordăm conflictele într-un mod sănătos și de ce e greșit să le evităm

Uneori nu știm să trăim în siguranță

Adesea, astfel de relații, deși securizante, ne stârnesc hipervigilența și ne comportăm cu suspiciune, punând la îndoială intențiile celuilalt. Multe persoane au crescut sau au trăit perioade în care relațiile nu ofereau siguranță: fie încă din familia de origine, fie din relații anterioare toxice. Dacă ești obișnuit/ă să fii mereu atent/ă la semne de pericol, să anticipezi, să te protejezi, relațiile sigure pot părea dificile, greu de crezut sau chiar suspecte. 

Iată cu ce ne putem confrunta, deși suntem într-o relație sigură:

Sentimentul de nesiguranță când apar spații de liniște. Acestea sunt momentele în care te gândești: „De ce atât de multă libertate?”, „Dacă nu mă critică oare nu îl/o interesează?”

Hipervigilența devine un obicei reflex: monitorizezi tonul, expresia facială, gesturile, verifici dacă ai făcut ceva „greșit”, încerci să previi conflictul prin autocenzură.

Disconfort când nu trebuie să te aperi constant: relaxarea poate aduce vinovăție, suspiciune, sentimentul că nu meriți ce se întâmplă sau că va urma ceva rău.

Distanțare față de vulnerabilitate: rușine să spui ce simți, de teamă să nu fii „prea mult”, prea slab/ă, prea sensibil/ă.

Frustrare: poate ajungi să te întrebi dacă persoana de lângă tine nu te iubește, pentru că reacțiile ei nu seamănă cu ce te-ai obișnuit (lipsa criticilor severe, lipsa tensiunii, liniștea).

Hipervigilența are efecte clare: stres constant, oboseală, scăderea autenticității relației, poate duce la alienare, atât de propria persoană, cât și de partener.

• Citește și: Semnul că relația de cuplu are o problemă profundă. Dr. Alexandra Solomon, expert în relații: „E ca un semnal de avertizare pentru parteneri“

Cum să devii o persoană care oferă siguranță

Dacă îți dorești ca relația ta să fie una în care celălalt se simte în siguranță, există comportamente, atitudini și abilități pe care le poți dezvolta:

Ascultarea activă și empatică. Presupune nu doar să asculți ce spune, dar să te întrebi ce simte, ce temeri ascunse pot exista? Totodată, ascultarea empatică presupune și validare emoțională. Nu minimaliza, nu spune „Nu e mare lucru”, ci arată-ți disponibilitatea: „Înțeleg că te simți…”, „Este de înțeles să te temi, să fii furios/oasă sau rănit/ă”. Evită să fii defensiv/ă. Dacă celălalt spune ceva ce doare, încearcă să afli ce simte, nu să-l contrazici instant.

Consistență în comportament. Dacă spui ceva, ține-te de cuvânt; dacă promiți sprijin, oferă-l; dacă îţi ceri scuze, fă-o sincer și arată schimbare. Consistența înseamnă și să nu fie imprevizibile reacţiile tale, să nu fie fluctuații mari între tandrețe și iritare imprevizibilă.

Respect pentru limitele și autonomia celuilalt. Fiecare are propriul ritm, propriile nevoi de spațiu, de activități și propriul mod de a interacționa cu lumea. Respectă-le. Nu încerca să controlezi felul în care celălalt își manifestă emoțiile sau cum își derulează relațiile cu alți oameni.

Transparență și comunicare deschisă. Spune ce simți, ce te deranjează, ce îți place. Nu te aștepta ca partenerul să „ghicească” sau să se bazeze pe semnalele tale subtile. Recunoaște-ți vulnerabilitățile și permite-i celuilalt acces la sinele tău autentic: „Mi-e teamă când…”, „Mă doare când faci asta…” etc.

Gestionarea conflictului în mod sănătos. În loc de atac, folosește exprimări de tip „eu simt”, „eu am nevoie”. Acordă-ți timp pentru (re)găsirea calmului atunci când emoțiile sunt prea intense. Poți spune „Hai să vorbim mai târziu” sau „Am nevoie să mă liniștesc, apoi să discutăm”, dar nu să amâni indefinit momentul discuției.

Fii prezent emoțional. Nu este suficient să fii prezent/ă doar fizic, ci și să îți arăți angajamentul: empatie, suport, afecțiune, dar și disponibilitate când partenera/ul are nevoie. Micile gesturi contează: să oferi atenție, să răspunzi când ești solicitat, să întrebi cum se simte, să arăți interes.

Autoreflecție și vindecare personală. Lucrează cu propriile traume, credințe negative, tipare care vin din trecut, fie prin psihoterapie, meditație sau prin jurnalizare și citit cărți pentru dezvoltarea personală. Fii conștient/ă dacă îți proiectezi temerile asupra celuilalt, dacă hipervigilența ta strică ceea ce altfel ar fi o interacțiune plăcută.

Cât durează cu adevărat dragostea, conform oamenilor de știință. Psiholog român: „Depinde de etapa iubirii”

Cum verificăm dacă avem parte de siguranță în relația de cuplu?

După ce te uiți la relația ta prin prisma celor de mai sus, poți să verifici dacă ai parte de siguranță în relație prin:

Mici teste: Spune un adevăr vulnerabil, exprimă o opinie nepopulară, arată o latură a ta mai sensibilă. Observă reacția: partenerul rămâne cald, deschis, nu încearcă să te „schimbe” sau să te minimalizeze?

Monitorizarea stării tale interioare: După o conversație, după ce ai spus un lucru dificil, cum te simți – ușurat/ă, relaxat/ă, sau tensionat/ă, rușinat/ă, vinovat/ă? Dacă te regăsești mai mult în prima categorie, relația are elemente de siguranță.

Feedback concret de la celălalt: Dacă partenerul spune că îi pasă, că îi pare rău când te-a rănit, că vrea să facă lucrurile mai bine, îți și arată în mod concret aceste lucruri?

Lipsa fricii constante: Nu ne așteptăm la zero frică sau nesiguranță – relațiile implică riscul vulnerabilității – dar dacă trăiești cu teama permanentă, cu anxietate legată de reacția celuilalt, relația nu oferă suficientă siguranță.

Creștere personală în relație: Simți că te dezvolți, că ai curaj să explorezi, să îți exprimi potențialul, să îți asumi greșeli și să crești, nu că stagnezi sau te temi să te exprimi?

De ce e important să simțim siguranță în relație

În primul rând creierul nostru este astfel construit încât în fiecare moment, în plan inconștient, va adresa întrebarea „Sunt în siguranță acum?”. Elemente din mediu care pot evoca momente în care nu ne-am simțit confortabil, în care am fost în pericol (fizic sau emoțional) ne vor declanșa vigilența, alerta, comportamentul de panică și nu vor permite conectarea, curiozitatea, relaxarea. Nu este dificil să ne dăm seama de ce, în primul rând, este important ca în relații să ne simțim în siguranță.

Relațiile sigure permit vulnerabilitatea, care este sursa de intimitate profundă și conexiune autentică. Tot ele, reduc stresul și anxietatea: când nu trebuie să fii mereu în gardă, corpul și mintea pot să-și revină, să se relaxeze. În relații securizante ne vindecăm, întrucât ele rescriu tiparele negative: dacă ai suferit, relațiile sigure pot ajuta la redefinirea încrederii.
Relațiile în care ne simțim în siguranță sunt prielnice sănătății mentale: stima de sine, sentimentul de valoare, sentimentul de apartenență vor crește.

Posibile obstacole și capcane

Chiar dacă îți dorești o relație sigură, este bine să iei în calcul următoarele obstacole și capcane:

Așteptările prea mari, imediate: nu toate relațiile vor fi perfect sigure din start, este un proces.

Frica de intimitate: dacă ai fost rănit/ă înainte, e posibil să respingi gesturile de bunăvoință sau să le interpretezi greșit.

Nevoia de control: din hipervigilență, din teamă, e posibil să încerci să controlezi mediul relațional, ce spune celălalt, ce gândește, dar asta subminează siguranța reală.

Neglijarea propriei responsabilități: să aștepți ca celălalt totul să facă singur, să oferă condițiile ideale, fără să contribui și tu la crearea unui spațiu sigur.

Câțiva pași concreți pentru a depăși aceste obstacole încep cu asumarea vulnerabilității reale, cu acceptarea feedback-ului celuilalt și ascultarea activă a experiențelor lui în relația cu tine. Pentru a crește siguranța în relație este important și să stabiliți anumite rutine de conexiune, în care să discutați ce nevoi are fiecare și, mai ales, ce comportamente îl/o ajută să se simtă iubit/ă?

Vindecarea personală

La fel de important este să facem pace cu disconfortul. Anumite discuții și răspunsuri sau perspective din partea celuilalt pot fi inconfortabile, însă acestea construiesc încrederea. Uneori sunt mici riscuri emoționale, însă judecata, critica și filtrarea trăirilor celeilalte persoane prin prisma felului în care te fac pe tine să te simți, întrerup conectarea autentică. Cealaltă persoană se va abține să fie sinceră și vulnerabilă pentru a nu fi respinsă sau a nu fi acuzată că te-a rănit. Nu vorbim aici despre manipulare sau despre critica ascunsă și cruzimea emoțională (când celălalt te judecă spunându-ți că este în interesul tău, sau când te rănește spunând indirect că nu ești suficient de bun/ă pentru el/ea).

Cea mai mare contribuție pentru o relație securizantă este vindecarea personală. În acest sens, psihoterapia, dezvoltarea personală, lecturile de profil și relațiile hrănitoare sunt dovezile interesului pe care îl arătăm vindecării noastre. Eforturile pe care le depunem pentru a închide niște răni deschise în trecutul nostru, pentru a ne regla emoțional și a corecta tiparele disfuncționale de gândire și comportamentele nepotrivite sunt premisele unei relații în care putem, la rândul nostru, să oferim siguranță.

În concluzie, relațiile în care ne simțim în siguranță cu adevărat, nu sunt doar un ideal romantic, ci fundația pe care se pot clădi intimitatea, vulnerabilitatea, creșterea și autenticitatea. Ele nu apar întotdeauna ușor sau automat, mai ales dacă venim din locuri (familie, relații anterioare) unde siguranța nu era norma. Dar prin conștientizare, exercițiu și angajament, putem recunoaște și construi aceste relații și putem deveni parteneri mai siguri pentru cealaltă persoană.