O formă de iubire ignorată în cuplu. Cum ajungem să ne pierdem empatia în relații

Dacă am fi întrebați, probabil am răspunde că suntem sau ne dorim să fim persoane empatice. Empatia este abilitatea noastră de a rezona cu trăirile unei alte persoane, de a-i observa și accepta perspectiva fără judecată, de a sta în emoție alături de cineva sau, la un nivel cognitiv, să înțelegem rațional ceea ce simte. Cum ajungem să pierdem aceste abilități cu persoana iubită și ce determină lipsa de empatie în cuplu?

Empatia în cuplu

Ascultam recent la radio o melodie care spune „…noi doi gândim la fel, simțim la fel, iubim la fel” și dacă mi-aș fi imaginat un imn al fuziunii în cuplu, așa ar suna. Totodată, poate fi un ghid pentru așteptările nerealiste de la un partener/o parteneră. În realitate, noi, cuplul, chiar dacă ne iubim, o putem face foarte diferit. Iar dacă la început ne atrag diferențele, există o curiozitate în a-l explora pe celălalt, a-l descoperi și a te lăsa descoperit, pe parcurs, după ani de relație, se pierde acest element al curiozității, așa cum se poate pierde și deschiderea către cealaltă persoană.

Cu trecerea timpului scade atracția dată de noutate, iar mulți dintre noi nu au învățat sau nu acceptă cu ușurință faptul că relațiile de cuplu necesită muncă. Ajungem să fim nemulțumiți, să nu știm să ne comunicăm nevoile, să pierdem (sau să nici nu construim) intimitatea emoțională, să ne tratăm partenerul/partenera ca pe un bun, o proprietate, să nu îi acordăm atenție, grijă, înțelegere sau empatie.

• Citește și: Semnul că relația de cuplu are o problemă profundă. Dr. Alexandra Solomon, expert în relații: „E ca un semnal de avertizare pentru parteneri“

Empatia în cuplu permite conectarea emoțională autentică, profundă, îmbunătățește comunicarea asertivă și ajută la soluționarea mai ușoară a conflictelor. Este chiar recomandat să practicăm înțelegerea și validarea emoțiilor fiecăruia dintre noi, acceptând că suntem diferiți, că fiecare dintre noi merită respect, acceptare, înțelegere și iertare din partea celuilalt. Iar aici nu mă refer la trecerea cu vederea a anumitor comportamente care pot fi grave din partea unui partener, ci la iertare practicată cu toate acele neînțelegeri sau greșeli pe care le facem involuntar, sursa unor conflicte adesea nenecesare.

Secretul unei relații fericite

Evit să spun „relație fericită” de obicei, întrucât, din păcate, această fericire relațională pe care ne-o imaginăm noi nu este altceva decât imaginația noastră. Iar în imaginația noastră, conștientizăm sau nu, noi deținem toate răspunsurile, noi ghidăm interacțiunea, noi idealizăm portretul partenerului „perfect”.

O relație bună, însă, nu este ceea ce visăm, ba mai mult, lipsa de creativitate a cuvântului „bun”, ne poate duce cu gândul la o „relație despre care nu putem spune prea multe/ …e ok”. Ca și cum ne-am accepta soarta și am renunța la ideea fericirii. Însă o relație bună e o relație în care avem parte de calm, serenitate, siguranță, încredere și multe alte atribute ale unei… vieți bune.

Fericirea este o emoție și, deși ne-o dorim, o căutam, și e preferabil să o experimentăm cât mai des, este volatilă, depinde de abilitatea noastră de a o trăi și de modul în care ne permitem să o experimentăm. Mă gândesc aici la lucrurile care odată ne făceau fericiți, iar acum nici nu le mai observăm, la capacitatea noastră de a practica (sau nu) recunoștința, la toate acele idealuri și standarde nerealiste după care ne condiționăm propria fericire. Poate chiar suntem într-o relație „fericită”, dar trebuie să ne și dăm seama de asta.

Secretul, însă, pentru a avea o astfel de relație este tocmai empatia, respectiv disponibilitatea noastră de a ne păsa de binele partenerului nostru în egală măsură în care ne pasă de al nostru. Tot ea ne ajută să facem diferența între o relație sănătoasă și una nepotrivită sau chiar toxică pentru noi. 

Cum observăm lipsa de empatie în cuplu?

Un prim semn ar fi exact cel redat în versurile de mai sus: să presupunem că partenerul/partenera are aceleași nevoi și limite pe care le avem noi, că experimentează viața într-un mod similar. Lipsa de empatie se traduce și prin uimirea cu care descoperim că partenerul/partenera nu este așa cum credeam la începuturi. Descoperim că nu avem aceleași preferințe, că avem perspective diferite asupra unor situații, iar neînțelegerile mărunte duc în mod constant la conflicte.

• Citește și: Cum abordăm conflictele într-un mod sănătos și de ce e greșit să le evităm

Dacă relația ar fi reprezentată de o eșarfă și fiecare am ține un capăt al ei, în astfel de momente fiecare ar trage cu putere de capătul lui. Ce s-ar întâmpla atunci? Țesătura ar fi pusă la încercare, unul dintre noi ar putea rupe materialul, altul ar putea da drumul etc. Adevărul este că persoana de lângă noi nu a fost niciodată cine ne-am imaginat noi, ci mintea noastră a încercat să o proiecteze într-un anume fel, așa încât să corespundă visurilor și idealurilor noastre. În realitate, în partener sau parteneră ne-am proiectat pe noi înșine, iar mai târziu am fost surprinși că este o persoană diferită de noi…

Aici intervine empatia care poate crea punți ce ne pot uni în ciuda diferențelor dintre noi. Dacă nu ar exista empatia, o relație în care ne înțelegem în 90% dintre situații ar fi sortită eșecului atunci când nu putem gestiona 10% conflicte, desincronizări, diferențe între noi. În schimb, dacă știm să ne acordăm respect și atenție și în momentele tensionate, putem avea o relație bună pe termen lung, chiar și atunci când ne asemănăm (doar) în proporție de 50%.

Cum ne educăm și întreținem empatia în cuplu

În primul rând, este necesar să învățăm să ascultăm cealaltă persoană și să nu ne grăbim cu decizii, etichete, judecăți. Ascultarea activă, în scopul cunoașterii și înțelegerii este baza empatiei din relația noastră. Avem istoric de viață diferit, iar experiențele noastre emoționale, chiar dacă „au sens” pentru celălalt, nu au fost și nu pot fi trăite subiectiv identic de o altă persoană. 

Întrebați-vă mai des unul pe celălalt ce vă face fericiți și când vă simțiți iubiți în relație. Căutați moduri prin care să veniți în întâmpinarea celuilalt, să prioritizați nevoia lui și nu ce credeți voi a fi suficient. 

Căutați reciprocitate în relația de cuplu. Putem cultiva empatia când ni se răspunde cu empatie. Putem educa empatia în celălalt, cât timp există dorința de a explora și învăța conectarea emoțională, cognitivă și compasiunea față de cealaltă persoană.

Observați-vă propriile așteptări nerealiste și lupta pentru putere și dominație în cuplu. Adesea trăim cu iluzia că „noi știm mai bine” cum se fac sau cum trebuie să se întâmple anumite lucruri și ajungem să le impunem sau să le imputăm celuilalt. Fiecare dintre noi are propriul „sistem de operare”, iar în cuplu, învățăm să ni le armonizăm, nu luptăm pentru supremația unuia. 

Faceți schimb de roluri în momentele dificile și imaginați-vă cum v-ați simți în locul celuilalt cu comportamentul pe care îl aveți acum? Nu căutați scuze precum „din cauza ei mă port așa”, „el merită să fac/spun asta” etc. E vorba doar de interpretările voastre și, adesea, despre lipsa de asumare a unor comportamente, de cunoaștere a propriilor tipare de gândire, de control asupra emoțiilor care pot fi intense în anumite momente. Nimeni nu „merită” pedeapsă sau critică, cu atât mai puțin persoana iubită.