Cât durează cu adevărat dragostea, conform oamenilor de știință. Psiholog român: „Depinde de etapa iubirii”
Cât durează dragostea? Este o întrebare pe care și-o pun atât cei care trăiesc euforia începutului, cât și cei care își doresc ca iubirea să rămână vie în timp.
Deși pare un sentiment imprevizibil și greu de definit, psihologii și neurologii susțin că dragostea nu este doar o emoție, ci un proces neurobiologic complex, modelat de chimia creierului și de dinamica relației dintre parteneri.
Cât durează dragostea
„Dragostea romantică are o durată limitată din punct de vedere biologic, conform studiilor neuroștiințifice. Aceasta deoarece se produc schimbări chimice în creier, schimbări care apar pe măsură ce relația evoluează.”
– Ion Andrei Puican, psiholog și psihoterapeut clinician
Dr. Kemal Yücesoy, medic neurolog în cadrul Departamentului de Neurologie și Știința Creierului al Universității Bahçeşehir din Turcia, descrie dragostea ca pe o formă de nebunie temporară și abdicare a rațiunii, menționând că în momentul îndrăgostirii, se activează 12 părți diferite ale creierului.
Ciclul de viață al dragostei a fost definit la doi ani și jumătate, pe baza măsurătorilor hormonale și imagisticii cerebrale. După această perioadă, hormonii asociați cu dragostea încep să scadă. Neurologul a identificat că oxitocina și vasopresina sunt cei doi hormoni principali care se activează în timpul îndrăgostirii. Oxitocina este asociată cu legăturile familiale, iubirea și prietenia, în timp ce vasopresina este legată de încredere și devotament.
Cât de repede ne îndrăgostim
Neurologul Kemal Yücesoy a ajuns la concluzia că poate dura doar 1,5 secunde pentru a te îndrăgosti de cineva. Totuși, dezvoltarea unor sentimente autentice și profunde necesită mai mult timp.
„În primele momente ale atracției romantice, creierul intră într-o stare de excitație intensă, declanșată de un val de dopamină în sistemul de recompensă, ceea ce creează senzația de euforie și dorință”, detaliază Ion Andrei Puican. Norepinefrina crește ritmul cardiac și intensifică atenția asupra persoanei dorite, în timp ce serotonina scade, favorizând gândurile obsesive despre partener, potrivit psihoterapeutului. Această combinație chimică este similară cu efectele unui drog, explicând de ce atracția poate fi atât de copleșitoare la început.
„Potrivit studiilor, timpul necesar pentru ca o persoană să dezvolte sentimente autentice de dragoste variază, dar în medie, acest proces durează între 3 și 6 luni”, notează psihologul român.
Această perioadă permite creierului să treacă de la atracția inițială intensă la o conexiune emoțională mai profundă, susținută de oxitocină și vasopresină. Totuși, diferențele individuale joacă un rol important – unii se îndrăgostesc repede, în doar câteva săptămâni, în timp ce alții au nevoie de luni sau chiar ani pentru a construi o legătură profundă.
Bărbații se îndrăgostesc mai repede decât femeile
Studiile arată că bărbații tind să se îndrăgostească mai repede decât femeile: „În medie, bărbații declară că s-au îndrăgostit după câteva săptămâni, în timp ce femeile au nevoie de câteva luni”, precizează Ion Andrei Puican.
Această diferență poate fi explicată atât prin factori biologici, cât și socio-culturali, potrivit psihologului. Bărbații sunt adesea mai vizuali și pot dezvolta sentimente pe baza atracției fizice mai rapid, în timp ce femeile tind să evalueze mai mulți factori, inclusiv stabilitatea emoțională și potențialul de partener pe termen lung.
Etapele dragostei
Psihologul Ion Andrei Puican menționează că, din punct de vedere neurobiologic, dragostea trece prin trei etape principale:
- atracția inițială,
- atașamentul emoțional,
- iubirea matură.
„Atracția poate dura între 6 luni și 2 ani. Atașamentul emoțional are cea mai lungă desfășurare posibil măsurabilă și poate dura ani întregi. Cea de-a treia fază, iubirea matură, durează o viață întreagă. Iubirea matură este dragostea pe care toți o căutăm.”
– Ion Andrei Puican, psiholog și psihoterapeut clinician
După faza inițială de pasiune, majoritatea relațiilor traversează o transformare naturală. Psihologii Ellene Berscheid și Elaine Hatfield, care au studiat pentru prima dată știința relațiilor, în anii 1960, au descoperit că dragostea pasională scade precipitat în timp. Pe măsură ce relația evoluează și rutina își face loc, intensitatea emoțiilor începe să se domolească – un proces absolut firesc în dinamica unei legături amoroase de lungă durată.
Conform psihoterapeutului român, transformarea iubirii pasionale în atașament pe termen lung este un proces natural. Inițial, îndrăgostirea este dominată de un cocktail chimic puternic, dar pe măsură ce relația avansează, creierul trece prin adaptări care favorizează stabilitatea și conexiunea emoțională profundă.
În 1999, psihologul social Susan Sprecher a descoperit un fenomen interesant: deși multe cupluri au impresia că iubirea și angajamentul lor se intensifică odată cu trecerea timpului, realitatea arată altceva – în majoritatea cazurilor, acestea tind să scadă. Dar, în relațiile care rezistă, angajamentul crește, devenind un factor important în menținerea conexiunii pe termen lung.
Ce face dragostea să reziste în timp
„Pe măsură ce trec anii, relațiile de lungă durată evoluează într-un mod aproape alchimic, transformând pasiunea intensă de la început în ceva mai profund, mai stabil și, în multe cazuri, chiar mai satisfăcător”, explică Ion Andrei Puican.
În primul rând, creierul în sine se adaptează. Dacă la început dragostea este un cocktail exploziv de dopamină, norepinefrină și serotonină, în timp această chimie se schimbă. Este același mecanism care leagă părinții de copii sau oamenii de prietenii lor cei mai apropiați. Cu alte cuvinte, iubirea nu dispare, ci se stabilizează într-o formă mai calmă, dar mai profundă.
Potrivirea dintre poveștile de iubire
Psihologul Robert J. Sternberg, fost președinte al Asociației Americane de Psihologie și decan al Facultății de Arte și Științe de la Universitatea Tufts, SUA, a descoperit că dragostea poate rezista în timp doar atunci când ambii parteneri împărtășesc aceeași poveste despre iubire.
Într-o serie de interviuri realizate în anii 1990 cu studenți cu vârste între 17 și 26 de ani, Sternberg a identificat aproximativ 25 de povești pe care oamenii le folosesc pentru a descrie dragostea. Printre ele se numără „povestea călătoriei”, unde relația este percepută ca un drum comun spre o destinație necunoscută, și „povestea umorului”, în care partenerii cred că o relație prea serioasă riscă să devină sufocantă.
Sternberg și colegii săi au descoperit că tipul poveștii nu era factorul decisiv în formarea unei relații durabile, ci potrivirea dintre poveștile partenerilor.
Dacă aceste povești nu se aliniază, mai devreme sau mai târziu apare nemulțumirea, potrivit lui Sternberg. În schimb, cu cât se potrivesc mai bine, cu atât partenerii sunt mai fericiți.
- Citește și: Ce să faci când intervine monotonia într-o relație? Cum introduci elementul-surpriză în cuplu
Predictorii longevității relațiilor
Principalii factori care influențează longevitatea unei relații sunt, conform psihologului Ion Andrei Puican, următorii:
- Stilul de atașament securizant – promovează comunicarea deschisă și încrederea între parteneri.
- Gestionarea conflictelor – evitarea criticilor distructive și a defensivității contribuie la stabilitatea relației.
- Exprimarea constantă a afecțiunii și aprecierii – întărește conexiunea emoțională.
- Păstrarea noutății și interesului – prin experiențe comune care mențin relația dinamică.
- Valori comune și sprijin emoțional – oferă un fundament solid pentru relațiile de lungă durată.
- Aceeași viziune asupra viitorului – contribuie la sentimentul de stabilitate și direcție comună.
În plus, comunicarea eficientă este fundamentul unei relații durabile, deoarece creează un mediu de siguranță emoțională și înțelegere reciprocă, potrivit psihologului român. Atunci când partenerii își exprimă nevoile, temerile și dorințele deschis, se reduce riscul de resentimente și neînțelegeri.
Studiile au scos la iveală că modul în care cuplurile comunică, mai ales în timpul conflictelor, poate prezice cu acuratețe dacă relația va rezista în timp. Cuplurile care folosesc critici, defensivitate, dispreț sau retragerea ca tactici de comunicare au șanse mult mai mici de a menține o relație sănătoasă pe termen lung.
Ce alte lucruri pot ajuta o relație să funcționeze
Dincolo de compatibilitate și comunicare, există și alți factori care contribuie la menținerea unei relații sănătoase și împlinite:
- Inteligența emoțională: este de mare ajutor pentru stabilitatea unei relații, deoarece permite partenerilor să-și înțeleagă și să-și gestioneze emoțiile, precum și să răspundă empatic la nevoile celuilalt. De asemenea, ajută la construirea încrederii și a intimității, deoarece partenerii se simt ascultați, validați și sprijiniți, potrivit psihologului român.
- Compatibilitatea valorilor și obiectivelor: atunci când partenerii împărtășesc principii fundamentale despre familie, carieră, stil de viață sau viziunea asupra viitorului, relația are un fundament solid, reducând riscul de conflicte majore. Specialistul atenționează că diferențele profunde pot crea tensiuni și frustrări pe termen lung, mai ales dacă afectează deciziile cum ar fi unde să locuiască, cum să-și crească copiii sau cum să-și gestioneze finanțele.
- Timpul de calitate petrecut împreună: pentru a menține dragostea vie, cuplurile trebuie să își hrănească constant conexiunea emoțională și fizică, recomandă Ion Andrei Puican. Gesturile mici de afecțiune, cum ar fi îmbrățișările zilnice și complimentele sincere, întăresc legătura. Comunicarea deschisă, în care partenerii își împărtășesc gândurile și emoțiile fără teama de judecată, creează siguranță și intimitate. Nu în ultimul rând, timpul petrecut conștient unul cu celălalt, fără distrageri, ajută la reconectare și consolidarea sentimentului de apartenență.
- Reconstruirea intimității după perioade dificile: necesită răbdare, vulnerabilitate și efort comun. Primul pas este comunicarea sinceră, în care ambii parteneri își exprimă emoțiile fără frică de judecată. Este necesar să se asculte activ, cu empatie, pentru a înțelege durerea și nevoile celuilalt.
