„Ceața mentală”, anxietatea și presiunea din toate direcțiile: de ce intervalul 40-50 de ani e un prag dificil pentru femei
Criza de vârstă se referă, de regulă, la intervalul 40-50 de ani și este diferit resimțită de bărbați și de femei. Dacă bărbații se confruntă cu provocări în domeniul performanței, femeile au provocări în domeniul relațional și un număr de stresori mult mai mare. Putem găsi echilibru între toate aceste schimbări?
Cum arată biologic criza de vârstă a femeilor?
În primul rând, pentru femei, în jurul vârstei de 40 de ani (mai devreme sau mai târziu, în funcție de factori genetici) se instalează perimenopauza, urmată de menopauză. Aici intervin fluctuațiile hormonale, iar variațiile progesteronului și ale estrogenului sunt asociate cu apariția sau agravarea simptomelor depresive și anxioase și explică parțial creșterea vulnerabilității emoționale a femeilor.
O altă experiență apăsătoare este dată și de dificultățile cognitive tranzitorii legate de menopauză, respectiv „brain fog” sau ceața mentală. Multe femei raportează probleme cu memoria de scurtă durată, atenția sau învățarea în timpul perimenopauzei. Studiile longitudinale arată că există un ușor declin cognitiv în timpul tranziției, dar în multe cazuri funcția se recuperează în postmenopauză, ceea ce sugerează că aceste probleme pot fi, pentru mulți, temporare.
Factorii care contribuie la starea emoțională a femeilor în perimenopauză includ tulburările de somn (de exemplu, din cauza bufeurilor), stresul și schimbările hormonale, simptome vasomotorii și scăderea energiei.
Presiuni în toate domeniile vieții
Femeile au o identitate relațională, într-o familie, adesea, ele fiind cele care absorb tot stresul provenit din: relația de cuplu (probleme cu care se confruntă partenerul și probleme relaționale), relația cu copiii (care pot fi la vârsta la care părăsesc căminul – aici apar trăirile aferente „cuibului rămas gol”), precum și relația cu familia de origine (părinții care au îmbătrânit, poate sunt bolnavi sau care pot deceda). Contextul vieții (roluri, responsabilități) influențează puternic starea emoțională.
Tot în această perioadă de vârstă apar presiunile profesionale ce vizează capacitatea de muncă, relevanța în domeniu, viitorul în carieră sau chiar preocupări legate de menținerea locului de muncă actual.
Fenomenul este adesea numit „sandwich generation” (generația sandviș) tocmai pentru că retrăim subiectiv negativ toate aceste presiuni externe, dar și interne. Aceste roluri și stresori sociali pot crește anxietatea și presiunea emoțională, dar același interval este și momentul în care multe femei găsesc sens prin generativitate (implicare, creștere personală, contribuție socială), ceea ce poate proteja bunăstarea. Studiile longitudinale MIDUS documentează aceste dinamici.
Conceptul de generativitate se referă la procesul psihologic și social prin care indivizii contribuie la bunăstarea și succesul generațiilor viitoare. Studiile arată că femeile experimentează generativitatea în special prin relații și suport emoțional, iar bărbații – prin realizări profesionale.
Starea de bine în plină criză de vârstă
Enumeram mai sus numeroase surse de stres, schimbările aduse de menopauză și reevaluarea rolurilor, iar adesea se spune că la mijlocul vieții observăm o scădere a stării de bine, a satisfacției și bunăstării. Se consideră că în tinerețe simțim o mai mare satisfacție în raport cu viața și, de asemenea, senectutea se asociază cu o stare de bine. Însă există studii care observă că se înregistrează o curbă U a satisfacției, considerând scăderea acesteia din perioada de vârstă de 40-50 de ani.
Totuși, studiile și articolele care susțin aceste lucruri sunt în mare parte opinii economice, pe care mulți psihologi nu le adoptă. Spre exemplu, schimbările hormonale din perioada adolescenței sunt asociate cu cele din „criza de vârstă”, motiv pentru care putem spune fie că la mijlocul vieții trăim o a doua adolescență, fie că trecem prin două crize de vârstă.
Transformările prin care trecem în adolescență și tinerețe, care sunt biologice, identitare și relaționale, nu duc neapărat la o satisfacție mai mare în raport cu viața și totodată, persoanele vârstnice întrebate afirmă că cea mai bună perioadă a vieții a fost maturitatea (tocmai intervalul 40-50). Prin urmare, situațiile pot fi particularizate, așa încât nu putem declara o generalizare a scăderii satisfacției vieții în acest interval al maturității.
Starea de bine subiectivă, în numeroase studii, ia în calcul preponderența afectelor pozitive (satisfacția în domenii precum relația de cuplu și munca, stima de sine și optimismul) în raport cu cele negative (variabile precum stresul, anxietatea, depresia, furia).
În contrast cu starea de bine subiectivă (auto-declarată), modelul psiholoagei americane Carol Ryff (1989) al stării de bine include 6 factori: scopul în viață, acceptarea de sine, autonomia, creșterea personală, relațiile pozitive cu ceilalți și controlul asupra mediului (a profita de oportunități și circumstanțe pentru a ne satisface nevoile si valorile).
- Citește și: Ai tot ce îți trebuie, dar simți un gol interior? De ce sensul contează mai mult decât fericirea
Diferențele între femei și bărbați
Aș spune că această „criză de vârstă” la femei este internă, introspectivă, legată de sensul vieții, relații și autenticitate, iar la bărbați – mai degrabă externă, orientată spre acțiune, schimbări de mediu (job, achiziții, comportamente impulsive).
Femeile se confruntă cu teme legate de sens, autonomie, relații, renunțare la conformism, nevoia de reconectare cu sine, iar bărbații cu probleme legate de putere, competență, status, realizări, atractivitate, performanță.
La femei apare reevaluarea identității relaționale și a sensului personal („Cine sunt acum dacă rolurile mele se schimbă?”), iar la bărbați reevaluarea identității profesionale și a succesului („Ce am realizat? Ce mi-a mai rămas de făcut?”).
În termeni de stresori, pentru femei întâlnim: epuizare emoțională, roluri multiple, presiuni estetice și sociale, scăderea energiei. Imaginea corporală este puternic afectată, iar criza e amplificată de schimbările biologice și identitatea relațională. În cazul bărbaților, se resimte presiunea profesională, stagnarea, concurența, frica de irelevanță. Imaginea corporală este moderat afectată. Criza e amplificată de presiunea performanței și identitatea bazată pe rol profesional.
Criza în relația de cuplu
Din păcate, social și cultural, femeile sunt educate să își evalueze valoarea prin atractivitate, iar îmbătrânirea corporală poate duce la auto-obiectificare negativă, scădere a stimei de sine și anxietate. Nevoia de performanță a bărbaților, pe de altă parte, nevoia de a fi relevanți și potenți, duce în direcția căutării altor relații, a validărilor din exterior.
Desigur, relațiile sunt diferite și nu putem generaliza, însă atunci când ajungem la o criză în cuplu sau chiar la despărțire/divorț, vorbim despre eșecul unei relații pentru care am muncit insuficient, în care ne-am îndepărtat, în care rolurile, obligațiile și responsabilitățile ne-au tras în direcții diferite.
Cumva, semnele declinului au apărut demult, însă am fost prea „prinși” în alte aspecte ale vieții sau am ales, fie conștient fie inconștient, să ignorăm aceste indicii. Rareori un parteneriat în care am întreținut conexiunea, intimitatea, empatia, complicitatea emoțională și interesul unul pentru celălalt va fi destrămat de crizele de vârstă.
Totuși, în special pentru familiile în care, în jurul vârstei de 40-50 de ani, pleacă de acasă copiii, apare în prim-plan din nou relația de cuplu, iar sentimentul de cuib gol, pierderea rolului de îngrijitor pentru copii resimțită dureros, si recalibrarea relației de cuplu în care este necesar și recomandat să „ne regăsim”, este trăită ca o perioadă dificilă.
Separarea sau divorțul pot aduce pe lângă suferința destrămării familiei și o puternică anxietate legată de viitor pentru femei. În multe familii, femeia este cea care își sacrifică parcursul profesional și cariera pentru a se îngriji de copii, iar dacă bărbatul a fost cel care a oferit sprijinul financiar, plecarea lui reprezintă și probleme de ordin economic pentru femeie.
- Citește și: „Mi-am pierdut încrederea în partener. Mai are șanse relația noastră?” Răspunsurile psihologului
Nevoia de sens și relevanță
Nevoia de sens și relevanță pot arăta diferit și le putem resimți în grade diferite. Lipsa relevanței este un gând negativ, o distorsiune cognitivă despre propria persoană, iar întrebarea este „Pentru mine sunt relevantă”? Contează să observăm în ce relații ne simțim irelevante, în ce contexte, și ce depinde de noi să facem diferit, să le schimbăm? Sau poate, să schimbam cu totul contextele. Nevoia de sens poate duce la o redescoperire de sine, la redefinirea „sensului” și la acțiuni îndreptate spre găsirea acestuia.
Propun un exercițiu în acest sens, respectiv să îți scrii o scrisoare din perspectiva ta 10 ani mai târziu. Cum ar răspunde varianta ta de peste 10 ani la următoarele întrebări:
Ce apreciezi la tine acum?
La ce ai renunțat?
Ce ai descoperit despre tine?
Ce îți mulțumești că ai făcut?
Schimbările sunt necesare pentru a crește numărul evenimentelor, activităților, preocupărilor care ne dau o stare de bine și pot echilibra balanța în care atârnă greu toate sursele noastre de stres. Dar schimbările încep cu pași mici, așa încât să nu adăugăm la sentimentul de neputință eșecul de a ne ocupa (eficient) de noi însene. Uneori, în programul zilnic plin de responsabilități, timpul pentru noi poate fi văzut ca o nouă presiune.
Putem, așadar, începe cu mici pauze în care să ne observăm respirația. Cu a savura gustul mâncării preferate sau al unei prăjituri, rămânând prezente în moment. Făcând o scurtă plimbare, chiar dacă aceasta înseamnă, pentru început să coborâm cu o stație mai devreme când revenim acasă. Să vorbim la telefon cu o prietenă, să ne facem rutina de îngrijire seara sau să citim câteva pagini dintr-o carte care ne place. Să începem cu un pas mic.
Studiile MIDUS arată că în preajma acestui interval de vârstă, femeile declară o creștere a autonomiei și mai multă claritate, încredere în forțele proprii, renunțarea la conformism (așteptările celorlalți de la ele) și reevaluarea relațiilor toxice. Așadar, criza de vârstă aduce și multe schimbări în bine.
Iar ca un exercițiu de final, te invit să îți oferi răspunsuri la următoarele întrebări:
Ce vreau să păstrez din cine am fost până acum?
Ce nu mai vreau?
Ce ton/energie vreau să mă definească în următorii ani?
Ce valori sunt importante pentru mine acum?
