Golul interior nu se umple cu TikTok, mâncare și Netflix. 5 soluții simple explicate de psiholog

Simți că ai tot ce ți-ai dorit – un job stabil, oameni dragi, obiective clare – și totuși ceva lipsește? E un „gol” care nu are formă, dar pare să te cuprindă profund. Nu este doar tristețe. Este o absență a ceva ce simțim că ar fi necesar să existe în interiorul nostru. O stare în care te uiți la viață ca la un film, dar nu ești cu adevărat protagonist. În limbaj psihologic, această stare poartă numele de sentiment de gol interior. În limbaj sufletesc, e dorința profundă a ființei de a se reîntâlni cu ea însăși.

Golul interior și durerea emoțională – legătura nevăzută

O cercetătoare din Ucraina a observat că acest sentiment de gol nu este atât de ,,inofensiv” – el poate declanşa durere emoţională intensă, iar durerea, la rândul ei, poate amplifica golul, generând un cerc vicios emoţional: de la lipsă de sens la durere la frustrare sau furie și la și mai mult gol. 

Când nu ne simțim întregi, căutăm vinovați, uneori în exterior, alteori în noi înșine. Agresivitatea născută din durere nu e întotdeauna vizibilă; ea poate fi o agresivitate tăcută, îndreptată împotriva propriei ființe: autocritică, perfecționism, rușine, nevoia de control.

Disocierea de sine – când nu te mai simți participant la propria viață

Psihiatrul rus V.D. Mendelevich (2024, Neurology Bulletin) arată că sentimentul de gol interior poate fi legat de depersonalizare — o formă de disociere în care persoana nu se mai simte „prezentă” în propria viață. Este acea senzație ciudată că trăiești mecanic, că te vezi făcând lucruri, dar nu le simți. Mulți oameni o descriu astfel: „E ca și cum aș privi viața mea de la distanță, fără emoții, fără implicare.”

Disocierea apare adesea ca mecanism de protecție: atunci când ai suferit emoțional prea mult și corpul/psihicul tău nu mai pot gestiona intensitatea durerii, el „taie conexiunea”. Problema e că, odată cu durerea, se oprește și bucuria, iar golul interior devine acel spațiu în care emoțiile nu mai ajung. Vindecarea începe doar atunci când ne reîntoarcem în corp, în simțiri, într-o stare deplină de conexiune cu tot ceea ce suntem.

Fuga de gol interior – tendința modernă aleasă de o mare majoritate 

Un articol publicat în The Guardian (ianuarie 2025) analizează felul în care societatea modernă ne determină să fugim de responsabilitatea de a fi sinceri cu ceea ce simțim.

Trăim într-o cultură în care ne hrănim starea de bine într-un mod superficial. Interesant este că o facem continuu dacă nu suntem atenți. Cum? Prin mâncare, cumpărături, social media, muncă excesivă, relații de scurtă durată, platformele de streaming, poate în mod compulsiv. De ce toate acestea? Ca să umplem „ceva” fără să conștientizăm ce ar putea fi.

Toate par să alunge golul, dar, în realitate, îl adâncesc. Autoarea articolului, Moya Sarner, scrie: „Cu cât încerci mai mult să umpli acel gol cu lucruri exterioare, cu atât devine mai mare. Soluția nu e să fugi, ci să-l privești direct.”

Aceasta este o revelație simplă, dar transformatoare: golul nu dispare pentru că ne distragem atenția de la el, ci prin acceptare, iar de aici începe procesul de evoluție. Tu cât de des încerci să „umpli” golul cu activităţi, shopping, relaţii noi?

Onestitatea – cheia vindecării

„Am tot ce îmi trebuie: casă, job, familie. Dar mă simt ca și cum privesc viața mea printr-o fereastră. Nu mai simt nimic.” Această mărturisire exprimă perfect starea de deconectare de esența sufletului – o viață corectă din punct de vedere social, dar fără frumusețea trăirii ei cu totul. Fără vibrație. Fără culoare.

,,Am succes, dar mă simt gol.” – Sociologul american Corey Keyes, autorul conceptului de flourishing, a relatat că, în adolescență, deși era premiant și iubit, simțea „un gol neliniștit” care nu se explică prin lipsuri materiale. Golul apare deci nu doar în eșec, ci și în succes, și este semnul că exteriorul și interiorul nu mai comunică.

Altcineva spune ,,E ca și cum m-aș privi din afară. Îmi aud vocea, dar nu mă mai recunosc.” Aceasta e forma extremă a disocierii: pierderea contactului cu sinele autentic. În spatele ei este un strigăt puternic de trezire al conștiinței: „Reîntoarce-te în tine.”

Cum să te vindeci de golul interior – 5 paşi simpli

1. Recunoaşte-l fără rușine. Acceptarea este primul pas în orice proces de vindecare.
2. Deconectează-te de la ritmul alert al vieții. Alege 5 minute pe zi în care nu este prezent niciun element din exterior (telefon, partener/ă, TV etc.). Observă cine ești tu dincolo de sarcinile zilnice, notificările din mediul online, rolul de partener, atribuțiile de la locul de muncă. Tu ești mult mai mult decât atât.
3. Scrie-ţi gândurile. Foloseşte jurnalul pentru a urmări când apare golul, ce îl declanşează, ce simţi.
4. Conectează-te cu trupul tău. Prin mişcare conştientă, plimbare, yoga. Toate acestea restabilesc conexiunea cu lumea ta interioară.
5. Caută sensul experiențelor tale. Întreabă-te cu minte curioasă „ce vrea acest sentiment de gol să-mi spună?”.

Transformă golul în spaţiu de renaştere

Am simţit şi eu acel gol interior. Am alergat după succes, am bifat obiective, am făcut tot ce „trebuia”. Şi tot gol rămânea pe undeva prin ființa mea. Până într-o zi, când am decis: rămân mai mult cu mine, cea din interior și am descoperit că era spaţiu liber pentru reconstrucție și reinventare.

Golul interior nu este duşmanul tău, e ușa ta. Uşa pe care o deschizi când vrei să devii tu, ușa prin care treci atunci când renunți la rolul pe care ai fost învățat că trebuie să îl joci. Așadar, sper că vei alege să-l întâlneşti. Şi-ar putea fi începutul celei mai frumoase reconectări cu tine.