Adesea ne este greu să ne temperăm furia și nu realizăm că de cele mai multe ori este întreținută de anumite tipare de gândire, încurajată de starea de alertă și de propriile dificultăți în a rămâne asertivi, a pune limite și a ne afirma nevoile. Iată câteva strategii pentru managementul furiei: ce întreține, dar și ce vindecă furia.
Furia este bună sau rea?
În primul rând, când vorbesc despre vindecarea furiei, nu mă refer la suprimarea emoției, la negarea ei sau la așteptarea nerealistă că nu o vom mai simți. Furia este o emoție sănătoasă și există studii care leagă anumite probleme medicale de incapacitatea de a exprima furia. Dar în timp ce există moduri sănătoase de a o exprima, există și factori care o întrețin și o amplifică.
Furia nu este bună sau rea, ea este un semnal că ceva nu este în regulă pentru noi și ne oferă ocazia de a înțelege ce nevoie avem și de a o exprima. Prin vindecarea furiei mă refer la temperarea unei intensități prea mari, adesea nejustificată de contextul prezent, reducerea frecvenței acestei emoții activate poate prea ușor și mai buna înțelegere a propriei vieți interioare (uneori mascată de furie).
Managementul furiei: Tiparele de gândire
Ceea ce întreține și amplifică furia este, adesea, modul în care percepem, interpretăm anumite situații. Suntem frecvent tentați să alegem cel mai rău scenariu posibil, să atribuim intenții negative altora, să ne spunem că suntem în pericol… și să reacționăm în consecință.
Să fim atenți la propriile gânduri este un prim pas pentru a nu amplifica furia. Odată ce observăm ce anume ne spunem despre o anumită situație sau persoană, putem încerca să găsim gânduri alternative, interpretări diferite, renunțând la ideea greșită că ceea ce gândim noi despre o situație este (neapărat) adevărul. Schimbarea tiparelor de gândire duce, treptat, la emoții mai ușor de tolerat și ne dă răgazul de a verifica realitatea, de a aduna informații, de a ne clarifica o situație pentru care, într-o primă fază, am simți furie.
Copilul adaptativ
În copilărie, când ne confruntam cu situații dificile și imposibil de gestionat de către un copil, în absența unui adult care să ne fie alături, să ne asculte și să ne ajute să ne reglăm emoțional, oferindu-ne alinare, vom încerca noi să dezvoltăm moduri de a face față acelor situații. Copiii însă nu au resursele unui adult de a gestiona situațiile, iar metodele lor vizează îndepărtarea pericolului, nefiind capabili să se ocupe de starea lor emoțională.
Această parte din noi, care a apărut cu scopul de a ne proteja, de a ne „adapta” răspunsurile la mediu, este numită de specialiști „copilul adaptativ”. Vinovăția, rușinea, anxietatea sau furia sunt caracteristice acestuia. Acum, la maturitate, pentru a vindeca furia excesivă, este responsabilitatea noastră de a înțelege că acele comportamente pe care inconștient le repetăm nu ne mai servesc. Acum, la maturitate, avem un adult care să ne ajute. Pe noi înșine.
Managementul furiei față de noi înșine
Atunci când în copilărie nu ne-a fost permisă furia, când am fost pedepsiți pentru această emoție, sunt șanse și în prezent să avem probleme cu exprimarea sănătoasă a ei. Fie o reprimăm și ajungem în situațiile descrise anterior, care descriu faptul că am crescut cu ideea că pentru a fi „oameni buni” nu avem voie să fim furioși. Ajungem astfel să fim „pleasers”, să facem mereu pe plac altora.
Alteori vom îndrepta furia asupra noastră și ne vom vedea ca nedemni, insuficient de buni, ne vom pedepsi, așa cum am fost pedepsiți și în copilărie. Există și situații în care adulții din jurul nostru au fost agresivi, manifestând în moduri nepotrivite furia, și am crescut cu credința că furia este distructivă. Mai mult, poate păstrăm decizia de a „nu fi niciodată ca ei” într-un mod care duce la reprimarea unei emoții sănătoase pentru noi când își găsește exprimarea corectă.
Deopotrivă, există și situațiile în care furia pedepsită în copilărie pare în prezent să nu mai știe de limite în manifestare. Iar acest lucru se întâmplă când purtăm în noi toate situațiile dificile din trecut, pentru care nu am primit alinare, pe care nu le-am depășit corespunzător.
Situațiile din prezent
Uneori, situațiile prezente care ne declanșează furia pot fi dificil de abordat direct și în mod corespunzător. Un șef nedrept, absurd, critic sau bully, părinții sau alte persoane cărora le atribuim rol de autoritate etc. poate nu vor fi confruntați. Însă furia va ieși la suprafață în alte situații și contexte de viață, în care vom elibera tot ce am acumulat.
Un factor care poate contribuie la apariția mai frecventă a furiei poate fi stresul. În perioadele în care ne simțim copleșiți nu vom avea prea multe resurse disponibile și vom fi iritați, irascibili și furioși mult mai ușor. Un alt factor este suferința. Este frecvent vehiculat exemplul furiei ca vârful unui iceberg, respectiv ceea ce se vede la suprafață, când dedesubt există o tristețe, o suferință sau o frică.
Furia este parte din suferință, este emoția de supraviețuire sau de negare a unei realități dureroase. Totodată, poate fi emoția care maschează suferința atunci când considerăm că să ne exprimăm adevărata emoție ne-ar vunerabiliza în situații în care acest lucru ne expune pericolelor.
5 sugestii pentru a vindeca furia
În primul rând, vom lucra cu tiparele de gândire. În acest sens, recomand psihoterapia cognitiv-comportamentală, care pune în altă perspectivă credințele noastre iraționale, erorile de gândire și gândurile negative automate.
Aș spune „tot în primul rând”, învățăm să dăm spațiu unei emoții și să conștientizăm ce simțim în corpul nostru. În acest proces nu doar gândurile sunt importante, ci și corpul nostru, respectiv locul în care se manifestă emoția, oricare ar fi ea. Ce se schimbă în interiorul nostru? Ne putem duce atenția acolo? Putem sta cu această parte din noi arătându-i compasiune? Cel mai probabil, nu este prima dată când simțim ceea ce simțim în corp în acel moment.
Pune pauză! Când suntem furioși, ideal este să ne oferim un spațiu de a regla emoția și să nu ne angajăm într-un conflict. Există riscul să spunem sau să facem lucruri pe care să le regretăm ulterior. Nu degeaba se spune să nu luăm decizii când suntem furioși… sau entuziasmați! Emoțiile intense distorsionează procesul rațional.
Să găsim ritualuri care ne pot liniști. Acestea pot include exerciții de respirație ghidată, exerciții fizice (menite să elibereze tensiunea din corp), o plimbare, discutarea problemei cu o persoană în care avem încredere și care știe să ne asculte, scrierea într-un jurnal a gândurilor, emoțiilor și stărilor noastre fizice etc. Fiecare dintre noi reacționează pozitiv la anumite ritualuri, important este să le descoperim și să le punem în practică.
- Citește și: Mini programe de exerciții fizice pentru acasă pe care le poți face oricând, chiar și când nu ai timp
Învață să fii prezent. Altfel spus, pentru a împrumuta un concept din Schema Therapy, învață să îți dezvolți adultul sănătos, considerat a fi acea parte din noi prezentă „aici și acum”. Adesea, intensitatea emoțiilor noastre este cumulativă și aduce, inconștient, în prezent, experiențe emoționale similare din trecutul nostru. Pentru a ne vindeca furia începem prin a ne întreba: reacția noastră este adaptată la situația prezentă sau exagerată?
Vindecarea furiei se referă la exprimarea sănătoasă a ei și reducerea intensităților care ne fac nouă rău, în primul rând. Iar exprimarea sănătoasă cuprinde de la exprimarea asertivă, punerea limitelor, la ieșirea din anumite situații și relații care sunt toxice pentru noi. Putem controla anumiți triggeri și putem elimina anumiți triggeri.
Citește și:
- Comportamentul asertiv înseamnă grijă față de sine. De ce e important și cum îl învățăm
- Ce facem cu emoțiile atunci când apar? Tehnici de reglare emoțională
- Tehnicile care ajută la controlul emoțiilor negative
- „Oare sunt furioasă pentru că partenerul meu întârzie sau sunt iritată pentru că sunt obosită?“ 4 strategii de reglare emoțională
- Treci rapid de la o stare la alta și nu îți poți controla emoțiile? Ai putea să fii labil emoțional