Criza vârstei mijlocii la femei: „Am job bun, familie și tot sunt nemulțumită”

Criza vârstei a doua la femei: „Am job bun, familie, dar tot sunt nemulțumită”

Criza vârstei mijlocii la femei. Mai intens sau mai puțin vizibil, la mijlocul vieții, fiecare dintre noi trece printr-o criză de identitate, care poartă și un nume: criza vârstei a doua. Nu mai este o etapă a bărbaților, cum era privită până nu demult. Femeia modernă, copleșită de responsabilități și de presiunea socială descoperă, la vârsta a doua, că a renunțat la ea, la dorințele și planurile ei și că nu a trăit așa cum și-ar fi dorit.

Criza vârstei a doua ar putea arăta ca o talie pe care nu o mai recunoști sau ca o motivație pe care nu o mai regăsești. Mijlocul vieții este momentul în care realizezi că ți-ai trăit deja jumătate din viață, că ți-ai pierdut tinerețea și frumusețea, iar obiectivele pe care ți le-ai trasat la 20 de ani sunt departe de a fi atinse.

Ți-ai dori să fii din nou tânără, să iei viața de la capăt, să faci alte alegeri, să îți asumi mai multe riscuri și să te bucuri mai mult.

Criza vârstei a doua vine cu nesfârșite întrebări despre familie și carieră, despre sensul și scopul vieții tale, cu o stare de nemulțumire generală, cu senzația că trăiești un lung șir de insatisfacții personale și că viața a trecut pe lângă tine.

„La un moment dat în viața adultă, după ce ne-am oferit diverse oportunități profesionale, de relații, după ce ne-am întemeiat familii sau nu, ori am divorțat, avem sentimentul că nu ne regăsim, că viața noastră nu corespunde cu ce ne imaginam, dar nici nu știm ce vrem sau de ce avem nevoie, altfel spus, descoperim că, de fapt, nu știm cine suntem.”

Psihoterapeut Bogdana Bursuc (foto), cabinetul de psihologie Mind Institute, din București

Este ceea ce trăiește zi de zi Delia Mihăilă, care, la 39 de ani, simte că trece printr-un moment de cumpănă.

„Aproape că nu e zi în care să nu plâng în drum spre serviciu, după ce îmi las băiețelul la școală. După ce vorbesc la birou cu diverși distribuitori, după ce mă enervez și ajung să mă cert pentru tot felul de lucruri, am momente în care mă așez inertă pe scaun, mă uit în gol la monitorul calculatorului și mă gândesc minute în șir de ce fac jobul ăsta. Asta vreau să fac pentru tot restul vieții? Ce îmi doresc cu adevărat, ce mă face fericită?

Am un job destul de bun, am o familie frumoasă, dar mă simt tot timpul nemulțumită de viața mea. Nu mai găsesc mulțumire în nimic din ce fac, iar când mă uit în oglindă și realizez că am 39 de ani și schimb prefixul în curând, îmi dau seama că e prea târziu să-mi schimb cariera cu totul sau să plec în altă țară, unde copilul meu ar avea parte de o educație mai bun și eu aș trăi, poate, mai liniștită. Îmi reproșez multe alegeri greșite din trecut și simt că nu mai pot trăi cu ele”, povestește Delia.

Criza vârstei mijlocii la femei. Fericirea are forma literei ”U”

Criza vârstei a doua se face simțită între 40 și 50 de ani, chiar în intervalul de vârstă pe care psihologii îl consideră o perioadă de declin.

Până la vârsta de 40 de ani, ne dezvoltăm, acumulăm cunoștințe și suntem într-o continuă evoluție pe toate planurile existenței noastre. Este momentul cel mai prielnic pentru a culege rezultatele și de a avea multe satisfacții personale.

Dacă am desena un grafic al fericirii unui individ de-a lungul vieții, el ar semăna cu litera U, spune Bert van Landeghem, un economist de la Universitatea Maastricht din Belgia, citat de publicația The Telegraph.

În 2011, van Landeghem a realizat un studiu care a „măsurat” nivelul de fericire al oamenilor și a ajuns la concluzia că pragul de jos ar fi în jurul vârstei de 40-45 de ani. Dacă la 20 de ani nu avem responsabilități și suntem optimiști în privința viitorului, iar după 50 de ani suntem deja trecuți prin greutăți, intervalul 40 – 49 vine cu multe preocupări, explică specialistul.

Criza vârstei mijlocii la femei. Bărbați versus femei: cine suferă mai mult?

Aproape invariabil, asociem criza vârstei mijlocii cu bărbații care își găsesc o iubită mai tânără și fug de responsabilitatea familiei, care fac schimbări radicale în viața lor și se reinventează schimbându-și aspectul, mașina, jobul – toate, în jurul vârstei de 40 de ani.

Despre această etapă a lor s-a tot scris și s-a vorbit încă din anii ’70, când psihanalistul canadian Elliot Jaques a adus pentru prima dată în literatura de specialitate conceptul de „criza vârstei de mijloc”.

Niciodată, însă, specialiștii nu au vorbit despre această etapă a vieții ca fiind una specifică bărbaților. Orice definiție am căuta, ea face referire la o perioadă de tranziție din viața adulților, așadar deopotrivă bărbați și femei, dominată de întrebări despre sensul și scopul vieții lor, de temeri, de îndoieli, lipsă de satisfacție, de revoltă și chiar de furie.
Până nu demult, criza vârstei a doua era definită în funcție de statutul de gen: femeile treceau prin această perioadă sumbră din cauza problemelor relaționale (îndepărtarea partenerului, divorțul, statutul de mamă), iar bărbații pe fondul insatisfacției profesionale.

Pe măsură ce femeile au arătat o preocupare tot mai mare pentru carieră și susținerea lor financiară a ajuns adeseori indispensabilă familiei, anxietatea de la jumătatea vieții și-a făcut simțită prezența tot mai puternic, ba chiar mai intens decât în cazul bărbaților.

Este parțial hormonală…

În cazul femeilor, criza vârstei a doua are legătură și cu schimbările hormonale care apar firesc în perioada de premenopauză, perioada care face tranziția către menopauză. Ea începe, în general, în jurul vârstei de 40 de ani, așadar coincide cu apariția crizei de vârstă mijlocie. Fertilitatea este în declin în premenopauză, ceea ce, din punct de vedere emoțional, poate fi copleșitor pentru femei.

Nivelul estrogenului, cel mai important hormon feminin, are fluctuații neregulate înainte de a se stabiliza la un nivel scăzut – moment în care care se instalează menopauza. Aceste fluctuații se fac simțite în organism prin menstruații neregulate, bufeuri și probleme de somn, dar mai importante în acest context sunt alte trei simptome. Pe de o parte, fluctuațiile hormonale atrag după sine un nivel mai scăzut de energie, deci și un tonus psihic mai redus. Pe de altă parte, estrogenul variabil aduce cu sine modificări de dispoziție care se traduc prin anxietate și interes scăzut pentru lucrurile care altădată ne aduceau plăcere. Nu în ultimul rând, premenopauza vine și cu probleme sexuale. Variațiile estrogenului reduc elasticitatea și lubrifierea vaginului, ceea ce duce la durere în timpul contactului sexual. Viața sexuală neîmplinită poate fi încă un motiv de nemulțumire, anxietate și frustrare.

… și parțial socială

Trăim într-o societate care ridică tinerețea la rang de virtute, iar femeile care îmbătrânesc nu sunt tratate cu blândețe. Talia de viespe dispare, ridurile devin tot mai vizibile și multe femei simt că își pierd un atu important pentru ele: frumusețea. De aici, sentimentul că devin invizibile și dorința de a redobândi tinerețea pierdută prin schimbări îndrăznețe de look, prin diete drastice sau prin obsesia pentru sport.

Cristina-Maria Tudorică (42 de ani) a simțit tot mai intens semnele crizei vârstei a doua pe măsură ce se apropia de vârsta de 40 de ani. Pentru ea, ca de altfel pentru multe femei (dar și bărbați), schimbarea prefixului a venit „la pachet” cu o mulțime de frustrări și de complexe.

„Cam cu un an înainte să împlinesc 40 de ani, am început să mă gândesc tot mai des la asta și să mă uit mai mult în oglindă. Mi-aș fi dorit să fiu din nou tânără, să am mai multă grijă de mine. Și mai aveam un of: mi-am dorit dintotdeauna să am doi copii, dar l-am tot mânat pe al doilea și uite că ajunsesem la 40 de ani și simțeam că nu mai am nicio șansă. Încet, încet am intrat în depresie. După câteva luni în care simțeam că nu mă mai regăsesc, cea mai bună prietenă m-a convins să merg la psihologul ei. Nu cred că mi-aș fi găsit altfel motivația de a-mi trăi viața. Am început să ies cu familia mai des, îmi fac foarte bine ieșirile la munte și la mare. Am mai slăbit câteva kilograme (nu cât mi-aș dori, dar lucrez la asta), merg la sală și mănânc mai sănătos. Mă simt mai bine cu mine și am învățat să-mi accept vârsta”.

„Toți spun că vârsta este doar un număr, dar când vedeam că am rămas la fel de grasă ca după naștere, că eram penibilă cu rochii scurte și că aveam cearcăne și riduri, mă simțeam complexată, bătrână și recunosc că le invidiam mult pe fetele tinere”.

Cristina Maria Tudorică (42 de ani)

În cabinetul psihoterapeutului Bogdana Bursuc ajung tot mai des românce care trec prin criza vârstei mijlocii. „Cred că, în anumite doze, fiecare dintre noi trece prin această etapă și se definește mai aproape de cine este la mijlocul vieții. Unele dintre noi trăiesc asta mai intens, mai vizibil, altele nu”, spune psihologul.

Criza vârstei mijlocii la femei. Care este momentul zero

În apariția crizei vârstei de mijloc există un factor declanșator sau, mai bine spus, un moment care ajunge să ne pună la îndoială deciziile de viață și, în cele din urmă, rațiunea de a fi.

„Cred că momentul declanșator pentru mine a fost reuniunea de 20 de ani de la liceu. O colegă m-a sunat să-mi spună că au stabilit restaurantul și ziua întâlnirii, iar eu am confirmat ca dintr-un automatism. Zile în șir m-am gândit apoi cum o să mă «prezint». Ce am făcut până la vârsta aceasta? Cu ce mă pot mândri după 20 de ani, când am tot văzut pe rețelele de socializare cum mulți dintre foștii mei colegi au ajuns la apogeul carierei lor, cum au adunat diplome, premii sau bani cât să nu-și mai facă griji pentru tot restul vieții? Simțeam că am o viață mediocră, un job mediocru și nimic de care să fiu mândră în fața clasei. Decizia mea putea fi una singură: să nu mai merg la reuniune. Așa am și făcut. Nu am mai răspuns la telefon, iar ulterior mi-am cerut scuze invocând probleme urgente”, povestește Delia.

Sunt situații în care moartea cuiva drag, divorțul, pierderea fertilității sau anumite momente traumatizante zdruncină încrederea în sine și aduc în prim-plan toate nemulțumirile din viață sau alegerile neinspirate de până atunci.

De la neîmplinire la depresie

La vârsta a doua, se întâmplă să realizăm că viața noastră nu este deloc a noastră și că nu trăim așa cum vrem.

„Descoperim că am trăit o viață întreagă așa cum alții ne-au cerut sau ne-au învățat, că am renunțat la noi și la nevoile noastre de teamă să nu lăsăm o impresie proastă, să nu supărăm pe cineva sau să pierdem relații. Ne-am identificat cu aceste moduri de funcționare și ne-am deconectat de noi înșine. În jurul vârstei de mijloc, începem să primim semnale (criza) că ceva nu este în regulă și că avem nevoie de o schimbare. Dacă nu facem o schimbare, dacă vom continua ca și cum viața noastră nu este și despre noi, pot să apară manifestări de intensitate clinică, precum depresia”, avertizează psihoterapeutul Bogdana Bursuc.

Ce e de făcut?

Apelează la psihoterapie.

Pentru a putea face o schimbare, trebuie mai întâi să redescoperim cine suntem și de ce anume avem nevoie, iar terapia poate fi de un real ajutor în acest sens.

„Ea creează contextul în care femeia este susținută în a descoperi cine este, în a-și conștientiza nevoile, în a explora ce o împiedică să știe cine este, ce are nevoie și în a acționa așa cum EA vrea!”, completează psihoterapeutul.

Notează-ți reușitele.

Nu atât premiile, diplomele și funcțiile sunt importante în acest demers, cât realizări precum traumele peste care ai reușit să treci, oamenii pe care i-ai iubit, prietenii pe care i-ai ajutat, locurile în care ai reușit să călătorești sau cărțile pe care le-ai citit.

Privește-ți viața în ansamblu, dincolo de perioada gri prin care treci și vei descoperi că ești capabilă de mult mai multe decât crezi în acest moment.

Vorbește cu prietenii.

Femeile care se înconjoară de prieteni se simt mai împlinite, arăta un studiu realizat în 2012 și publicat în British Medical Journal.

Discuțiile cu prietenii ne ajută să depășim provocările pe care le aduce vârsta mijlocie, deopotrivă bărbaților și femeilor.

Reconectează-te cu natura.

Studiile arată că timpul petrecut în aer liber, chiar și pentru o jumătate de oră pe zi, ne oferă o stare de spirit mai bună.

Plimbările în natură și exercițiile fizice în aer liber combat tristețea și anxietatea.

Mănâncă sănătos.

Ne putem îmbunătăți starea de spirit și cu o alimentație sănătoasă. Legumele cu frunze verzi conțin cantități mari de magneziu, mineral important pentru echilibrul emoțional, iar avocado are același efect benefic datorită concentrației mari de vitamine din grupul B.

Proteinele slabe, cum ar fi cele din nuci, carne de pui și pește sunt o sursă bună de energie și conțin vitamine din grupul B.

Citește.

Nu este niciodată prea târziu să devii ceea ce ți-ai fi dorit. Totul este să găsești convingerea și motivația de a face schimbarea, iar cărțile motivaționale te pot ajuta în acest sens.

Iată câteva titluri disponibile în librăriile românești:

  • Curajul de a fi vulnerabil, de Brené Brown
  • Lecții de magie. Cum să-ți cultivi creativitatea, de Elizabeth Gilbert
  • Femei care aleargă cu lupii, de Clarissa Pinkola Estes
  • Mica enciclopedie Hygge. Rețeta daneză a fericirii, de Meik Wiking
  • Lean In. Femeile, munca și voința de a conduce, de Sheryl Sandberg
  • Uneori câștigi, uneori înveți, de George C. Maxwell

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare