Nevoia irezistibilă de somn sau narcolepsia. Simptomele care anunță boala somnului și metode de tratament

Boala somnului, așa cum e numită popular narcolepsia, este o tulburare de somn manifestată prin nevoia irezistibilă de a dormi și episoade instantanee de somn, timp de 15-30 de minute.

Narcolepsia afectează sever calitatea vieții și a relațiilor socioprofesionale. Cauzele exacte ale acestei afecțiuni rare nu sunt pe deplin înțelese. De aceea, narcolepsia nu are tratament curativ, însă e important să fie diagnosticată și ținută sub control. În caz contrar, afectează sever calitatea vieții și poate duce la apariția tulburărilor mentale.

Dr. Gabriela Mihăilescu, medic primar neurolog, șef de lucrări, doctor în științe medicale la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ din București, enumeră simptomele cu care se confruntă cei care suferă de boala somnului și prin ce metode poate fi ținută sub control.

Somnolența incontrolabilă, semn de narcolepsie

Smart Living: Ce este, de fapt, narcolepsia sau boala somnului, așa cum e numită popular?

Dr. Gabriela Mihăilescu: Narcolepsia este o tulburare a ritmului circadian somn-veghe. Mai exact, este una dintre cele șapte tulburări majore de somn, ce afectează abilitatea unei persoane de a menține starea de veghe și de a avea un somn de noapte cu trei cicluri de somn normale în ceea ce privește calitatea și succesiunea acestora.

Narcolepsia se caracterizează prin somnolență diurnă incontrolabilă, excesivă, severă și persistentă. Pacientul poate adormi brusc în momente nepotrivite, în orice loc sau în timpul unei activități, de cele mai multe ori o activitate monotonă.

Ritmul circadian îți controlează somnul, dar și metabolismul și hormonii. Citește aici ce anume îl dereglează și cum îl resetezi.

Frecvența narcolepsiei printre alte probleme cu somnul

Smart Living: Cât de frecventă este această afecțiune și cine e mai predispus să o dezvolte?

Dr. Gabriela Mihăilescu: Este rar întâlnită comparativ cu alte tulburări de somn, precum insomnia, apneea în somn, tulburările de mișcare asociate cu somnul, parasomniile etc. Statisticile variază de la țară la țară.

Află de aici cum poți depista și trata sindromul de apnee în somn, o afecțiune care, netratată, poate duce la infarct.

Debutul bolii poate fi adesea între 15 și 35 de ani, dar și în afara acestor limite. Femeile și bărbații sunt afectați în egală măsură. Prevalența a fost estimată la 20-67 de cazuri la suta de mii de locuitori în SUA, 1 caz la 600 de locuitori în Japonia și 1 caz la jumătate de milion de locuitori în Israel. Una dintre cauze este faptul că, adesea, narcolepsia rămâne nediagnosticată. În unele cazuri, diagnosticul poate fi întârziat ani de zile de la primele simptome. Sunt descrise două forme clinice clare de narcolepsie: tipul I cu cataplexie și tipul II fără cataplexie. La acestea se adaugă și narcolepsia secundară.

Găsește aici principalele strategii care te ajută să scapi de insomnie și aici – ce alimente te pot ajuta.

Modificări la nivelul creierului care pot duce la boala somnului

Smartliving: De ce apare narcolepsia, ce se știe despre cauze?

Dr. Gabriela Mihăilescu: S-a observat, în cazurile de narcolepsie de tip I, o reducere de peste la 90% a numărului neuronilor din hipotalamus care secretă neurotransmițătorul hipocretină (cunoscut și ca orexină), cu rol în reglarea echilibrului somn-veghe. Dar cauzele care produc această depleție neuronală și factorii de risc nu sunt cunoscuți în totalitate.

Se ia în calcul o susceptibilitate genetică individuală, susținută și de evidențierea markerului genetic HLA-DQB1*0602. Prevalența narcolepsiei este de 10-40 de ori mai mare în familii, comparativ cu populația generală, chiar dacă majoritatea cazurilor par a fi sporadice și numai unele autozomal dominante.

Studiile efectuate în cazul gemenilor monozigoți (n.r. – identici) au demonstrat că numai în 25%-31% din cazuri ambii gemeni suferă de narcolepsie.

Smart Living: Poate avea legătură cu alte probleme neurologice?

Dr. Gabriela Mihăilescu: Se mai suspicionează că ar interveni în patogeneză (n.r. – mecanismul de producere a bolii) și anumite procese autoimune și inflamatorii, precum și intervenția unor factori de mediu, a unor factori infecțioși (virusul gripal H1N1, virusul gripei porcine și vaccinul aferent Pandemrix, streptococul), stresul psihologic major, modificările bruște ale stilului de viață, hormonii pubertății sau tiroidieni etc.

Narcolepsia secundară se asociază cu:

• traumatisme cranio-cerebrale,
• encefalite,
• scleroză multiplă,
• tumori,
• accidente vasculare,
• alte afecțiuni ale creierului.

Află de aici ce simți când suferi un accident vascular cerebral. „Anumite migrene, fumatul, diabetul și hormonii cresc riscurile”

Narcolepia este boala somnului instantaneu

Smart Living: Cum își poate cineva da seama că suferă de narcolepsie, care sunt semele de alarmă?

Dr. Gabriela Mihăilescu: Pacientul cu narcolepsie prezintă o necesitate irezistibilă de a adormi și chiar adoarme brusc. Se trezește după 20-30 de minute, odihnit și cu energia necesară continuării activității întrerupte.

Această adormire în locuri și momente nepotrivite se caracterizează prin faptul că faza de somn cu mișcări oculare rapide (REM) și vise se instalează imediat. În mod normal, faza de somn REM survine după 90 de minute de somn. Cei cu boala somnului pot prezenta comportamente automate. De exemplu, continuă să scrie lucruri ininteligibile, să efectueze diferite activități – despre care nu își dau seama nici la acel moment, nici ulterior.

Somnul de noapte este adesea neodihnitor, întrerupt, cu vise aievea, tulburări de respirație și de mișcare. Se pot asocia, inconstant și cu frecvență variabilă, paralizie temporară în somn, halucinații vizuale înspăimântătoare, sau afectând alte simțuri, de adormire sau de trezire.

Găsește aici care sunt simptomele paraliziei în somn și ce traume pot fi responsabile.

Stare de conștiență, fără posibilitate de a vorbi sau de te mișca

În timpul zilei sau nopții, tipului I de narcolepsie i se poate asocia cataplexia – respectiv, pierderea bruscă a tonusului muscular, lipsa activității musculare, slăbiciune musculară, imposibilitatea de a vorbi, căderea capului, relaxarea mandibulei sau chiar căderi prin derobarea genunchilor dar cu stare de conștientă păstrată. Factorii precipitanți sunt emoțiile pozitive (râsul, surpriza) sau negative (supărare, ceartă).

Narcolepsia poate asocia obezitate, hipertensiune arterială sau alte boli cardiovasculare, tulburări psihice de tipul depresiei, al anxietății sau al deficitului de atenție.

Smart Living: Cum se stabilește diagnosticul, ce investigații sunt necesare?

Dr. Gabriela Mihăilescu: Diagnosticul se bazează pe:

• un istoric foarte amănunțit (anamneză) obținut de obicei de către un specialist în domeniu, atât de la pacient, cât și de la persoane din anturajul acestuia, referitor la pacient și la membrii familiei sale;
• un jurnal riguros completat referitor la atacurile de somn diurne (numărul lor, durata, ritmicitatea) și la calitatea somnului din timpul nopții;
• scala somnolenței diurne Epworth.

De asemenea, mai pot fi necesare metode paraclinice de diagnostic, precum:

• polisomnografia (monitorizarea activității creierului și a corpului în timpul somnului de noapte într-o clinică specializată) urmată a doua zi dimineață de testul latenței multiple a somnului (care apreciază obiectiv somnolența diurnă);
• puncția lombară pentru a determina nivelul hipocretinei din lichidul cefalorahidian.

Metode de tratament pentru boala somnului

Smart Living: Ce metode de tratament sunt utile în controlul narcolepsiei?

Dr. Gabriela Mihăilescu: Nu există tratament etiologic și nici curativ, doar simptomatic. Acesta reduce simptomatologia, crește siguranța pacientului și ameliorează calitatea vieții. Se utilizează atât terapii non-farmacologice, cât și farmacologice.

Smart Living: Ce presupun terapiile non-farmacologice pentru boala somnului?

Dr. Gabriela Mihăilescu: Cele non-farmacologice vizează în principal adaptarea stilului de viață. Mai exact, este importantă stabilirea unor locuri de retragere adecvate, sigure și bine ventilate (birou, sală de ședință, cameră de relaxare sau de rugăciune). De asemenea, e utilă planificarea unor pauze de somn de 10-30 de minute, în concordanță cu necesitățile organismului și conform jurnalelor completate.

Este importantă igiena somnului, care constă în:

● a păstra aceleași ore de culcare și trezire pentru somnul de noapte,
● evitarea utilizării dispozitivelor electronice în dormitor,
● amenajarea unui dormitor liniștit, întunecos și răcoros,
● evitarea nicotinei, a băuturilor alcoolice și a sedativelor (acestea putând agrava somnolența diurnă).

Găsește aici mai multe detalii legate de igiena somnului.

Se recomandă o dietă echilibrată, cu porții de mâncare mici și un număr mai mare de mese zilnic, exercițiul fizic, suport psihologic, un „pui de somn“ înainte de a conduce autovehiculul (dacă medicul a permis această activitate) și evitarea distanțelor lungi și a drumurilor monotone.

Smart Living: Dar despre medicație ce-mi puteți spune?

Dr. Gabriela Mihăilescu: Tratamentul medicamentos pentru narcolepsie se eliberează pe bază de rețetă. Acesta constă în stimulente cerebrale de tip amfetaminic care cresc starea de veghe (Modafinil, Armodafinil, Metilfenidat, Solriam fetol) și antidepresive pentru a trata problemele tulburărilor somnului cu mișcări oculare rapide (REM).

Pentru fenomenele de tip cataplexie se recomandă Sodium oxybate și Pitolisant. Pentru copii se recomandă o examinare cardiovasculară prealabilă, iar în sarcină și alăptare aceste terapii nu sunt permise.

Posibile complicații

Smart Living: Ați spus că narcolepsia nu are tratament curativ…

Dr. Gabriela Mihăilescu: Nefiind cunoscute cauzele bolii, nu există nici tratamente care să o vindece. Pe măsură ce pacientul înaintează în vârstă, simptomatologia se ameliorează și uneori poate chiar să dispară, fără a se fi demonstrat de ce evoluează astfel.

Smart Living: Atunci, mai are sens să o tratăm?

Dr. Gabriela Mihăilescu: Nediagnosticată și netratată, narcolepsia afectează sever calitatea vieții și a relațiilor socioprofesionale, expune pacientul la accidente (rutiere, de muncă etc.), interferă cu pregătirea școlară, cu activitățile profesionale, poate stigmatiza pacientul, conducând la izolare socială și chiar la tulburări ale sănătății mintale.

Găsește aici topul celor mai frecvente tulburări psihice la români.