Adolescenții care consumă droguri și riscurile la care sunt expuși: „Am vrut să fie o experiență interesantă și am avut un episod psihotic”

Faptul că mulți adolescenți sunt tentați de consumul de substanțe psihoactive, iar accesul la acestea este tot mai facil, reprezintă un motiv de îngrijorare pentru părinți. Este normal să încerce? Există riscul unor dependențe? Să îi pedepsim, sau să acceptăm aceste experiențe? Acceptarea înseamnă încurajare? Iată câteva dintre îngrijorările părinților de adolescenți care consumă droguri. Ce putem face?

Ce riscă adolescenții care consumă droguri?

Maria, care acum are 23 de ani își amintește de prima experiență cu consumul de LSD când ave 16 ani: „Fumasem iarbă pe la 15 ani cu două colege de liceu și mi se păruse interesant. Făcusem asta de câteva ori și simțeam o stare de relaxare care îmi făcea plăcere. Apoi am auzit despre LSD că îți ascute simțurile și te face creativ. Ne-am propus să mergem într-o seară de weekend la o petrecere și să încercăm și noi. Prietenele mele au luat mai puțin, eu însă am consumat ceva mai mult și am avut un episod psihotic în care am crezut că am înnebunit, că o să mor, cu stare de rău fizic, lipsă de control, comportament agresiv, halucinații vizuale și o frică imensă. Am ajuns la spital, iar ulterior la psihiatrie.” 

Una dintre cauzele pentru care un adolescent ajunge la consumul de substanțe îl reprezintă cercul de prieteni și nevoia de a fi acceptat în acel grup. Această nevoie impulsionează de obicei adolescentul să vrea să demonstreze că poate, că este diferit, că el decide, că este stăpân pe ceea ce vrea să facă, iar până să îți dea seama este deja consumator, dependent.

În rândul părinților și consumatorilor adolescenți, am auzit de mai multe ori sintagma „este un drog ușor, nu dă dependență” folosită ca justificare, liniștire sau bagatelizare a consumului unui anumit tip de substanță. 

În fapt, drog înseamnă orice substanță care are capacitatea de a determina o stare de dependență. Dependența poate fi și de țigările electronice sau shisha, pe care tot mai mult copii și adolescenți le folosesc în ultimul timp.

Ce avem de făcut când aflăm că adolescentul fumează iarbă 

Momentul în care, ca părinte afli că ai un copil consumator, nu poate fi pentru niciun părinte, un moment ușor. Într-o astfel de situație însă, cel mai nepotrivit comportament este critica, judecata, pedeapsa, amenințarea dacă nu renunță la comportament.

Practic, adolescenții care consumă droguri, asemeni celor care aleg iarba sau orice altă dependență – de tutun, alcool – sunt copii deconectați de sine și de familie. Gabor Mate, medic canadian cu vastă experiență în lucrul cu persoanele cu adicții, ne îndeamnă să nu putem întrebarea „De ce a apărut această adicție?” ci „De ce există atâta suferință?”. Adicția vine ca o rezolvare, ca o deconectare de emoția copleșitoare, ca o soluție rapidă de a evita starea dificilă. Adolescența este o perioadă dificilă, cu numeroase transformări, o perioadă de imensă vulnerabilitate a unui tânăr, iar tentația adicțiilor este foarte mare, în special când există un anturaj nepotrivit.

Pentru început este recomandat ca părinte să caute ajutor specializat, să meargă la un terapeut și, totodată, să se informeze din surse sigure despre ce reprezintă consumul de droguri și pe ce fond apare această tentație. Recomand în acest sens cartea „Pe tărâmul fantomelor înfometate” a lui Gabor Mate. De asemenea, în București, puteți apela la centre specializate, precum Clinica Aliat.

În câțiva pași, iată o „strategie” despre cum ai putea aborda situația și adolescentul tău:

• Discută cu partenerul și concepeți un plan de acțiune.
• Informează-te din surse specializate despre perturbările date de consumul de substanțe, la nivelul creierului, corpului, comportamentului copilului.
• Discută cu copilul și încearcă să afli motivele pentru care fumează iarbă.
• Apelează la o evaluare din partea unui specialist (psiholog, psihiatru).
• Asigură-te că respecți planul alături de copil, pas cu pas, pentru a preveni recăderile.

„Am început să fumez iarbă la 16 ani, iar acum am 23 și fumez zilnic. Încerc să nu fumez o cantitate mare, însă fumez constant. După cursuri când revin acasă, ca să mă relaxez, fumez. La petreceri cu prietenii întotdeauna fumez mai mult, pentru că o fac și toți ceilalți și ne luăm unii după alții. Inițial îmi dădea o stare mai mare de relaxare, acum nu mai e chiar așa. Totuși, nu mă pot relaxa altfel. Am început terapia acum șase luni, la îndemnul prietenei mele. Știu că îmi e dificil să mă relaxez pentru că pentru mine înseamnă stat degeaba. Când eram mic, tata era foarte strict și considera că nu ar trebui să pierd timpul. Aveam de mers la școală, de făcut teme, multe activități extrașcolare, curățenie în casă… pe scurt ordine și disciplină. Nu știu cât și cum a contribuit acest lucru, însă știu că a fost important pentru faptul că îmi e greu să să odihnesc fără să mă simt vinovat, neproductiv, un eșec…”, povește Radu, 23 de ani, din Iași.

Când începem discuțiile despre droguri cu copiii noștri

Nu amâna discuția despre droguri cu copilul tău pe motiv că e prea mic, e prea devreme sau  că „nu ar face el asta”. Alocă timp și discută cu el/ea încă din anii de școală generală, când este probabil să afle și să i se ofere  droguri legale sau „iarbă” și explică-i fenomenul. Copiii trebuie să știe clar consecințele la care se expun și să fie conștienți de riscurile/efectele la care se pot expune. 

Copiii/adolescenții trebuie să știe că toate substanțele de acest tip sunt nocive pentru creier. Nu există substanță ușoară, nu e loc de negociere sau nuanță aici, iar un copil informat este un copil protejat.

Totodată, dacă există curiozitate a copilului către a încerca astfel de substanțe, ar fi ideal să mergeți voi, părinții, la ședințe de terapie, din care puteți învăța cum să vă îmbunătățiți relația cu copilul, cum să îl înțelegeți și susțineți mai bine în depășirea unor astfel de curiozități înainte ca ele să devină adicții. Dacă și el dorește, puteți căuta un psihoterapeut specializat în lucrul cu adolescenții, în special pe astfel de probleme.

Probleme cu care se confruntă adolescenții care consumă droguri

Copilul/adolescentul ar trebui să audă de la părinte, de la un specialist sau chiar de la profesorii care fac educație în acest sens: „La fel ca tutunul, cel mai bine este să nu te apuci. Dar dacă ai încercat, iată care sunt efectele pe termen lung”:

1. Paranoia: un joint, scade anxietatea (de dinaintea unui test, de exemplu) pentru un moment. Dacă fumezi mai mult, anxietatea crește mai mult decât la început. De aici pot apărea diverse temeri în relațiile cu ceilalți, unele derivate din teama de a nu fi depistat, altele induse de consumul substanței. Se poate ajunge la atacuri de panică și la anxietate generalizată, la idei paranoice, etc.
2. Dezorientare: THC este componenta psihoactivă din marijuana, iar consumul duce la  dezorientare, pierderea legăturii cu realitatea.
3. Aritmie cardiacă: timp de câteva ore după fumatul unui joint, marijuana crește ritmul cardiac de până la 5 ori. Pe acest fundal pot apărea atacurile de panică și frica de moarte.
4. Alergie: pot fi reacții alergice la planta de canabis, la fertilizatorii ori insecticidele cu care a fost tratată planta. Unele alergii pot fi serioase, chiar fatale.
5. Acumulare de gudron în căile respiratorii și plămâni.  
6. Tulburări de somn – deși ți se pare că dormi, în realitatea nu ajungi în faza somnului profund, odihnitor.
7. Psihoză – pentru că iarba poate grăbi debutul unei schizofrenii, boală gravă, progresivă, cu consecințe majore.

Ce simptome dă consumul de substanțe 

Simptomele consumului de substanțe psihoactive sunt de mai multe tipuri, astfel:

• Fizice: paloare, ochii roșii și somnoroși, pupilele contractate, pleoapele umflate, sângerări nazale, imunitate tot mai scăzută, doarme mai puțin, somnul este agitat, tăieturi, zgârieturi sau înțepături pe corp. 
• Emoționale: schimbări de dispoziție bruște, comportament iresponsabil, scăderea stimei de sine, pierdere generală a interesului, reacții acute de panică și de neliniște, adolescenții care consumă droguri sunt izolați, adesea triști sau irascibili, obosiți, nu mai pot executa sarcini complexe, care necesită luciditate mentală și coordonare psihomotorie.
• Familiale: conflicte frecvente, opoziționism, confruntarea agresivă a părinților, încălcarea regulilor, adolescenții care consumă droguri adesea se vor închide cameră, nu le vor ajunge banii de buzunar, au prieteni noi pe care nu vrea ca familia să îi cunoască, nu comunică decât agresiv, sunt retrași și suspicioși.
• Școlare: interes scăzut, atitudine negativă, absențe;
• Sociale: probleme cu legea, pierderea interesului asupra lucrurilor care altă dată îl pasionau.

Tentația țigărilor electronice

Țigările electronice sau Vape sunt ușor de ascuns, ușor de confundat cu alte dispozitive electronice și, în general, nu lasă mirosuri persistente pe haine. De aici popularitatea în creștere a vaping-ului în special în rândul copiilor și adolescenților.

Cumva copiii și adolescenții datorită naivității pe de o parte și dorinței de a fi diferit, pe de altă parte, cred că folosirea acestor dispozitive nu le este deloc dăunătoare sau că folosindu-le, de fapt, nu fumează. Mulți dintre ei cred că în țigările electronice sunt doar arome și vapori de apă și se gândesc că sigur asta nu dă dependență. În rândul adolescenților și tinerilor fumatul este „ceva nesănătos”, dar paradoxal, vapingul este văzut ca fiind fără nici un risc.

Un studiu legat de vape a descoperit în urina adolescenților care vapează cel puțin cinci dintre substanțele chimice canceroase care se găsesc și în țigările tradiționale. Deci riscuri asupra sănătății sunt.

Fumatul cu shisha

Tot mai mulți copii și adolescenți fumează narghilea sau shisha, cum i se spune în lumea arabă. Se adună adesea în baruri și cafenele speciale și inhalează aburi considerați inofensivi. Cred că fumatul de shisha e inofensiv și, din păcate, cool. Este la „modă” ca adolescenții de 12-14 ani să împartă o narghilea și să se laude, amuze în fața colegilor. De fapt vorbim tot despre fumat, indiferent de felul cum o facem. 

O narghilea cu tutun poate conține o cantitate de nicotină între 10-20 de ori mai mare decât o țigară. Așadar, cineva care fumează zilnic o narghilea, poate la fel de bine să fumeze cel puțin 10 țigări. În locul tutunului se pot folosi și pietre aromate, care nu conțin nicotină. Dar gestul rămâne același, iar efectele în cazul unei intoxicații sunt, în cel mai ușor caz, greață, vomă și amețeală.

„Eu am aflat întâmplător de la mama unui coleg de clasă a lui Marius că fiul meu, ca și al ei, fumează narghilea… A fost un șoc pentru mine, deși totodată, recunosc că m-am bucurat în primă instanță că nu este ceva mai grav. În a doua instanță m-am gândit dacă nu o fi și altceva mai grav despre care nu știu. Așadar am găsit un moment în care să fim doar eu cu Marius și am deschis discuția cu el. Inițial a ezitat, a spus că a fost o singură dată, ulterior a recunoscut că atunci când iese cu colegii fac și asta. Sincer, m-am gândit să îl duc la un psiholog, dar apoi mi-am spus că nu este momentul potrivit, nu vreau psihoterapia să fie văzută ca o pedeapsă. A stat și tatăl lui de vorbă cu el, i-am spus amândoi care sunt riscurile, de ce suntem îngrijorați, am vorbit despre droguri în general și despre anturaj, despre limite în relațiile cu ceilalți și cum să spună nu, dar, mai ales despre libertatea de a vorbi cu noi despre ce îl supără, deranjează, apasă, ce are nevoie și cum îl putem sprijini… Din câte știu nu a fost tentat și de altele, dar încercăm să rămânem implicați și sper să aibă încredere să vorbească cu noi dacă mai apar astfel de curiozități.”, povestește Magda, 45 de ani, din București.

Câteva moduri în care putem aborda adolescenții care consumă droguri:

• Conectează-te la copil/adolescent printr-un dialog deschis.
• Pornește de la întrebări simple de tipul „Vaping-ul/fumatul/consumul de x este popular în școala ta? Care este părerea ta despre acest subiect? Te tentează?” 
• Bullying-ul pune multă presiune pe copii, prin urmare află despre acest fenomen de la copilul tău –  vezi dacă el/ea este subiectul hărțuirii în clasă sau în școală. 
• Ajută-l și încurajează-l să spună NU, să pună limite atunci când simte că i se impun decizii, acțiuni, fapte.
• Prezintă-i date și fapte reale și dă-i timp și încredere că ia decizia cea mai bună.

Psihoterapia pentru părinți este un mod în care putem înțelege ce s-a întâmplat în familie și a putut genera un astfel de comportament al copilului. La fel, o resursă poate fi și psihoterapia pentru adolescent, respectiv căutarea unui specialist cu care tânărul să poată discuta problemele sale pe care, adesea, nu simte că le poate spune în familie.

Orice astfel de demers de a sprijini un adolescent care consumă droguri, este o alegere înțeleaptă pentru el și viitorul lui, nu o cale de a-l îndepărta de familie. Uneori, anumite situații, tinerii le vor discuta mai degrabă cu un psiholog decât cu părinții. Totodată, implicarea părinților va rămâne cel mai important sprijin.