„Iarba poate să te păcălescă.” O poveste despre canabis și prieteni

„Cred că iarba poate să te păcălească, dacă ești un fumător care se refugiază în asta”

    În liceu și facultate, Claudia a fumat iarbă ocazional, iar de la 25 de ani consumul de canabis a devenit obișnuință. Undeva după 30, când și-a dat seama că, oricât te-ar relaxa, fumatul de iarbă poate să te și împiedice în îndeplinirea sarcinilor de zi cu zi, a decis că e mai bine să-și impună o disciplină, așa că a lăsat marijuana pentru weekenduri. Acum, la 36 de ani, fumează rar și spune că, deși e într-o etapă de viață în care vrea să fie mai concentrată la job și mai eficientă în viață în general, în continuare privește cu plăcere ideea de a fuma cu niște prieteni, ca să stea la povești cu orele despre nimicuri sau despre lucruri foarte personale, despre care altfel poate i-ar fi greu să vorbească.

    Publicat în: 16.05.2022

    *Din motive care țin de protejarea identității, numele folosit în acest articol nu este cel real. Informațiile din acest articol se referă strict la experiența unei persoane. Smartliving.ro nu susține utilizarea și/sau deținerea de substanțe ilegale.

    Prima dată când a fumat iarbă, Claudia era în liceu. Atunci se întâmplă toate, începe ea să povestească. N-avea încă 18 ani când, la o petrecere, cineva i-a întins un joint, ea a tras un fum-două și n-a simțit mai nimic: „Cred că mi-era și teamă, nu știam mare lucru despre asta și eram mai rezervată, pentru că nu știam efectele. Știam doar reputația negativă și mă gândeam la iarbă și la hașiș ca la droguri – percepție care s-a schimbat după ce am început să știu mai multe despre ele”.

    A mai fumat iarbă de două-trei ori în perioada liceului, iar apoi, în facultate, a făcut-o extrem de rar.  

    „Relația cu fumatul de iarbă a început la maturitate, după 25 de ani”

    Claudia are 36 de ani și, de câțiva, nu mai locuiește în România. Canabisul, planta din care se face marijuana, este ilegal și în țara în care Claudia s-a mutat, dar posesia de iarbă a fost dezincriminată din 2003. Adulții pot să dețină până la trei grame de iarbă fără a intra sub incidența legii și singurul lucru pe care pot să-l pățească e să li se confiște.  

    Bem o cafea într-o bucătărie mică și Claudia îmi spune cum s-a apucat de fumat, de ce, în ce fel a consumat iarbă și de ce a decis să o lase mai moale, chiar dacă n-a fost niciodată o consumatoare înrăită. De fapt, îmi povestește care e relația ei cu fumatul de iarbă și dacă simte că i-a afectat în vreun fel viața.

    „Relația cu fumatul de iarbă a început la maturitate, mai degrabă. După 25 de ani, când deja fumau mai mulți oameni în jurul meu. Cred că atunci era și mai ușor să faci rost, și pentru că îi știam pe oamenii care fumau, aveam încredere în ei și mi se păreau oameni ok. Adică nu erau dependenți și chestia asta nu le distrugea viața, dimpotrivă. Oamenii din jurul meu care fumau erau foarte creativi, foarte faini, nu o făceau excesiv, era fix lucrul pe care îl faci ca să te relaxezi sau să socializezi altfel.”

    „Prima dată când am fumat mai mult, mi-am petrecut câteva ore întrebându-mă dacă o să-mi treacă vreodată”

    Prima dată când a fumat și a și simțit ceva era tot în liceu. Era cu doi prieteni la ei la cămin. Inițial nu a fost mare lucru, dar, când a observat că începe să se simtă diferit, a început să se streseze, chiar dacă prietenii ei au asigurat-o că n-are ce să se întâmple rău. La început, a simțit cum i se relaxează corpul, după care, când mintea ei a încercat să se relaxeze, s-a speriat. „Îmi simțeam mintea cum se zbate să rămână activă, dar cu toate astea se relaxa. Faptul că exista acest conflict între nevoia de control și relaxarea chimică a făcut ca lucrurile să nu fie tocmai plăcute. Din cauza asta te panichezi și te sperii. De fapt, cu cât vrei să fii mai mult în control, cu atât te stresezi mai tare”, spune ea.

    Experiența a fost groaznică, spune Claudia și râde. De fapt, groaznic a fost sentimentul că nu mai deține controlul minții, sentiment care, atunci, îi era complet necunoscut. „Prima dată când am fumat mai mult, mi-am petrecut câteva ore întrebându-mă dacă o să-mi treacă vreodată. Au fost, cred, câteva ore în care m-am tot luptat cu senzația asta. Practic, nu am putut să mă bucur de experiență pentru că îmi era teamă”, spune ea.

    „E ciudat că și timpul își schimbă ritmul, ai zice că se dilată. Ți se pare că vorbești ore întregi despre un lucru și că ai petrecut o grămadă de timp spunând ceva, dar realizezi apoi că a trecut un minut. Ceea ce e amuzant și interesant și înspăimântător”, mai spune Claudia, care, după această experiență, n-a fost convinsă că vrea să mai fumeze vreodată iarbă.

    Totuși, a făcut-o, iar de-atunci încolo n-a mai simțit vreun fel de anxietate când a fumat iarbă.

    „Am avut câteva luni în care am fumat aproape în fiecare zi, dar pe urmă m-am oprit pentru că nu mai era fun

    Începând cu 25 de ani, când și cercul de prieteni i s-a extins, a început să fumeze mai des. De cele mai multe ori, fuma când se aduna cu prietenii, iar experiențele erau aproape ritualice. Se întâlneau în weekenduri, fumau câte un joint în mai mulți, jucau un board game sau vorbeau despre politică. Orice făceau era mai plăcut pentru că iarba îi ajuta să se relaxeze. „Cred că din punctul ăla am început să asociez fumatul de iarbă cu ceva foarte plăcut și foarte natural, până la urmă. Nu m-a făcut să mă simt rău sau să am o dependență niciun moment. Dar, când o faci constant, îți vine să fumezi mai des, pentru că îți dă un sentiment plăcut”, spune Claudia.

    Tot pentru că era relaxant, avea și momente în care fuma numai ea cu partenerul ei. Foarte rar a fumat singură, pentru că, de fapt, a căutat tot timpul relaxarea care să o ajute să socializeze și să fie mai deschisă și mai creativă în discuții. „Când fumezi iarbă, se schimbă foarte multe percepții, se schimbă poate ceea ce discuți cu oamenii cu care ești, te face mai prietenos și mai vesel în general. La mine a fost întotdeauna o experiență plăcută, mă simțeam mai veselă și mai deschisă, îmi veneau tot felul de idei, culorile erau mult mai faine, muzica era minunată, mă simțeam foarte inspirată și totul era diferit, dar într-un sens bun și nou. Pe urmă, partea proastă e că îți vine să mănânci dulciuri. Cred că de-asta n-am mai vrut să fumez așa des, că într-o vreme fumam mai des”, spune ea.

    Ce înseamnă des? Des înseamnă, pentru ea, aproape zilnic

    „Am avut perioade de câteva luni în care am fumat aproape în fiecare zi. Dar pe urmă m-am oprit pentru că nu mai era fun. Cred că organismul se obișnuise și aveam doar starea aia când te simți mai blană, mai moale, și apare munchy effect (n.r. – pofta de mâncare), așa că deja nu mai avea farmec.”

    Chiar dacă fuma aproape zilnic, când se întâmpla să n-aibă iarbă la îndemână nu se agita să-și facă rost. „Mi-ar fi plăcut să am acolo un pic, să fumez și să mănânc o prăjitură sau să ascult muzică, dar nu am avut niciodată o stare de anxietate sau sevraj”, spune ea.

    „Am întâlnit și oameni care, de la asta, nu mai sunt funcționali”. Când consumul de canabis devine o problemă

    Chiar dacă spune că, de regulă, experiențele ei cu iarba au fost plăcute și că a învățat o lecție importantă fumând – că autocontrolul nu face neapărat bine și că uneori e mai sănătos să încerci să iei lucrurile așa cum vin, fără să te gândești prea mult la tot ce ți se întâmplă, ci să încerci să simți și să te bucuri de senzații, Claudia recunoaște că experiența nu e la fel pentru toată lumea. „I-am urmărit pe alții – uneori oameni care fumau destul de des – care încă aveau uneori palpitații sau se speriau. Cred că ei încă nu voiau să renunțe la autocontrol”, spune ea.

    În cercul ei de cunoscuți au fost, de-a lungul timpului, și oameni care au fumat atât de mult, încât au devenit nefuncționali, pentru că n-au știut să pună limite în legătură cu consumul de canabis și, de fapt, n-au știut să-și stabilească limite sănătoase în general.

    „Am întâlnit și oameni care, de la asta, nu mai sunt funcționali, dar e vorba despre oameni foarte dependenți de lucruri, foarte labili emoțional și care au găsit subterfugiul ăsta, după care au rămas acolo. Dar ei au nevoie de ajutor pe mai multe planuri. Și, da, sunt incapabili să se trezească dimineața, să iasă din pijamale, să fie funcționali în societate. Unii dintre ei nu cred că iau neapărat altceva (n.r. – alte droguri), ci pur și simplu sunt inadaptați sau le e frică sau trec prin perioade proaste pe care nu ai cum să le treci fumând iarbă. Până nu te confrunți cu lucrurile alea treaz și lucid, nu cred că ai cum să le rezolvi. Ei se complac în starea aia și asta e ceva nasol când fumezi, pentru că fumatul îți oferă un loc în care poți să te duci tot timpul și să ți se pară că e cât de cât ok sau suportabil, în loc să-ți rezolvi problemele”, mai spune Claudia.

    „Voiam să nu fiu ca într-o vacanță mentală permanentă”

    După câțiva ani în care a avut perioade de fumat ocazional intercalate cu perioade în care a fumat zilnic, a decis să o lase mai moale. A hotărât așa pentru că, pe de o parte, i se părea că iarba nu-și mai face efectul tocmai pentru că ajunsese să fumeze des. Pe de altă parte, și-a dat seama că iarba o face mai inactivă.

    „După ce am avut perioada asta în care am fumat mai des, am simțit nevoia ca în timpul săptămânii să fiu activă, să fac treabă, și în weekend să mă relaxez și poate să fumez un joint. De fapt, simțeam nevoia să am niște pauze în care să fiu foarte concentrată, foarte activă la muncă, să nu mă gândesc la asta (n.r. – la fumat) sau să nu fiu ca într-o vacanță mentală permanentă – că iarba poate să facă chestia asta pentru unii oameni”, spune Claudia.  

    Știe, din ce-a observat pe pielea ei și la alții, că, dacă fumezi des și privești consumul de marijuana ca pe o fugă de probleme sau ca pe o soluție pentru problemele tale, poți să pici într-o capcană. Ajungi să fii mai moale și mai dezinteresat de ce faci la serviciu sau în viață, mai puțin preocupat de prezent și de lucruri practice din viața de zi cu zi, pentru că și relaxarea poate să fie, în unele cazuri, excesivă.

    „Îmi dau seama cum ai putea să aluneci în zona asta în care nu te mai interesează prea mult ce faci la serviciu sau în viață, când doar aștepți să vină lucruri spre tine și ești bine, dar, de fapt, poate nu ești bine. Deci cred că iarba poate să te păcălescă, dacă ești un fumător care se refugiază în asta.”

    Pe de altă parte, experiența e atât de subiectivă și variază atât de mult de la om la om, în funcție de disciplina pe care ți-o impui, încât, în opinia Claudiei, e greu de spus dacă fumatul de iarbă în sine te face inactiv sau dacă se întâmplă asta doar în cazul oamenilor care au oricum tendința de procrastinare. „Sunt și oameni care fumează enorm și sunt super funcționali și extrem de eficienți la muncă. Sunt oameni care nu pot lucra decât atunci când fumează. Bine, e adevărat că cei la care mă gândesc au joburi mai creative și nu lucrează neapărat în echipă – îmi imaginez că e greu să lucrezi în echipă cu un om care fumează și bate câmpii foarte entuziasmat de tot felul de prostii”, adaugă ea.

    „Fiind ilegal, ai impresia că faci ceva rău și marginal”

    Claudia nu și-a cumpărat iarbă direct de la dealeri. De fiecare dată când a fumat, a avut de la cineva care avea de la altcineva care cumpărase de la nu-se-știe-cine. O singură dată și-a însoțit o prietenă atunci când ea s-a dus să cumpere. Experiența a fost bizară, spune Claudia. Nu pentru că s-a dus să cumpere marijuana, ci pentru că acest lucru e ilegal și te face să te simți ciudat, atât timp cât tu nu simți că faci un lucru rău.

    „Mi s-a părut super dubios, ne-am întâlnit într-o mașină, parcă cine știe ce făceam. Nu era ca și cum eram consumatori și traficanți, noi eram trei oameni normali, cu joburi normale, chiar mișto, ne și cunoșteam din alte cercuri. Cel mai dubios mi s-a părut că, fiind ilegal și având o reputație foarte proastă, ai impresia că faci ceva rău și marginal. Ai sentimentul ăsta că faci ceva ilegal și nasol și că ai putea fi pedepsit, când, de fapt, lucrul ăla nu e nociv”, spune ea.

    Același lucru, cumpăratul de canabis, e complet diferit într-o țară ca Olanda – singurul loc în care s-a dus și și-a cupărat, legal, după care a fumat într-un cadru organizat. „Am mers la coffee shop, unde ai manual și instrucțiuni despre fiecare produs în parte și un cadru în care să fumezi – că puteai să stai acolo, la masă, să bei un suc și să fumezi, ceea ce schimbă complet experiența”, explică ea.

    „Sunt într-o perioadă a vieții în care sunt mai preocupată de eficiență, dar aș fuma în continuare cu plăcere”

    După 30 de ani, când și-a dat seama că a început să fumeze cam des și că asta îi afectează ritmul de viață, Claudia a discutat cu partenerul ei și au decis, împreună, să lase consumul de iarbă mai mult pentru weekenduri. N-a fost ușor să ia decizia, dar faptul că și el și-a dorit acest lucru a ajutat-o. E mult mai greu, spune ea, dacă ai lângă tine oameni care continuă să consume atunci când tu vrei să te lași.

    „Am luat decizia cu prietenul meu, my partner in crime, și asta a fost partea bună, că amândoi am fost pe aceeași lungime de undă și asta a făcut să fie mai ușor să ne impunem o disciplină. Mi se pare că e greu când doar unul decide să-și schimbe felul în care își va petrece timpul comun. Nu știu dacă m-aș fi oprit dacă aș fi vrut doar eu. Chiar am o prietenă care spune băi, nu vreau să mai fumez, că mă moleșește și mă împiedică să mă concentrez la ce vreau să fac, dar vine soțul meu acasă, vrea să se relaxeze, își aprinde un joint și parcă nu pot să nu fumez și eu”, explică ea.

    De când și-au impus să fumeze numai la final de săptămână, cei doi au fumat din ce în ce mai rar. Treptat, inclusiv în cercul ei de prieteni oamenii au început să fumeze mai rar sau să se lase complet de fumat, inclusiv de fumatul de tutun.

    În cazul ei, pentru că nu a avut un consum problematic, perioada de tranziție nu a pus probleme. I-a fost un pic greu, pentru că fumatul devenise o rutină și s-a mai trezit gândindu-se că ar fi drăguț să-și aprindă un joint, să tragă două fumuri și să facă ceva plăcut, dar n-a trecut prin sevraj, n-a simțit anxietate sau agitație.

    Acum, Claudia fumează foarte rar. De obicei, la interval de câteva luni, dar s-a întâmplat să treacă și ani între momentele în care a mai tras, la socializare, din câte o țigară. Nu neapărat că și-a impus să fumeze atât de rar, dar nu s-a mai ivit ocazia.

    Acum, că fumezi mai rar, cum privești perioada în care ai fumat des? Ai mai face asta?

    Nu cred. Am trecut prin ea și știu despre ce e vorba. Am și avansat în vârstă și cred că sunt într-o perioadă a vieții în care sunt mai preocupată de eficiență, dar, altfel, aș fuma în continuare cu plăcere. Aș vrea să fumez un joint cu niște prieteni și să stăm la povești cu orele despre nimicuri, lucruri foarte personale și intime, despre care altfel poate ne-ar fi greu să vorbim.

    Asociezi fumatul de iarbă cu ideea de stat la povești cu prietenii?

    Da, pentru că am petrecut foarte mult timp făcând asta. Nu am fost o fumătoare solitară, nu am folosit asta ca să mă descopăr, ci pentru experiența de grup, mai degrabă.

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare