Frica de îmbătrânire, care apare la mijlocul vieții, ne poate da peste cap. Cum o gestionam corect

Frica de îmbătrânire, care apare la mijlocul vieții, ne poate da peste cap. Cum o gestionăm corect

Tinerețea și, în general, aspectul tineresc, sunt asociate cu puterea, vitalitatea, fertilitatea, cu posibilitatea de a face bani, de a ne descurca mai bine, de a fi respectați și apreciați. Așadar, pare necesar să încercăm din răsputeri să ascundem semnele îmbătrânirii pentru cât mai mult timp, pentru a ne păstra statutul. Frica de îmbătrânire este printre cele mai comune temeri, dar fuga de firescul vieții nu înseamnă o viață împlinită.

„Criza de maturitate”, semn de normalitate

De-a lungul vieții fiecare dintre noi trece prin diverse crize de dezvoltare, fiecare criză venind însoțită de schimbări atât în plan hormonal, cât și comportamental și psihosocial. Prin urmare criza de maturitate sau criza vârstei de mijloc, reprezintă semn de normalitate în dezvoltarea fiecărui individ în parte.

Citește și articolul: „Criza vârstei a doua la femei: „Am job bun, familie, dar tot sunt nemulțumită””

Identificată pentru prima dată de Elliot Jacques în 1965, termenul de „criza vârstei de mijloc” a devenit popular după ce a început să fie utilizat de către psihologii freudieni. Carl Jung a descris-o ca o parte normală a maturizării adulților și a plasat-o la jumătatea distanței dintre maturitate și sfârșitul vieții.

Erik Erikson, teoretician cunoscut pentru crearea celor „opt etape de dezvoltare”, a explicat-o ca fiind o tranziție în timpul etapei numite „maturitate de mijloc”, atunci când oamenii își pun întrebări despre sensul și scopul vieții lor.

Sunt idei conform cărora această criză are o cauză biologică, dar și o cauză legată de mediu, sunt voci care spun că este în primul rând declanșată de semnele de îmbătrânire fizică – pierderea potenței la bărbați și sfârșitul anilor reproductivi la femei, de unde și frica de îmbătrânire.

Când începe criza de maturitate

Deși este etapă normală în dezvoltarea noastră, nu se regăsește la fiecare individ ca începând „fix la o anumită vârstă”. Adică dacă pentru unii dintre noi primele semne de criză de maturitate pot să apară de la 40 ani, pentru alții primele semne se lasă așteptate până la 50 de ani, de exemplu.

Prin urmare, psihologii cred că de multe ori criza de maturitate începe cu un moment copleșitor când oamenii devin conștienți de faptul că viața trece. Cei care au făcut alegeri nefericite și au o viață nesatisfăcătoare simt ca au o problemă și că timpul este finit pentru a o rezolva.

Ei văd că nu și-au realizat obiectivele, nu și-au asumat riscuri sau nu au job-ul visat în adolescență. Cei care sunt bine, au „de toate” simt că trebuie încă să arate, să demonstreze că pot. Indiferent de alegerile pe care le facem cu trecerea prin această criză, în spatele lor se află frica de îmbătrânire.

Cum se manifestă frica de îmbătrânire

Așadar, în contextul vieții moderne, cu presiune socială ridicată, cu așteptări nerealiste (uneori) legate de frumusețe fizică, despre propria fericire, cu dorințe și obiective neîmplinite, ne regăsim în momentul de criză, când înțelegem că a trecut timpul peste noi și pentru noi.

Astfel, încet se instalează o serie de stări, emoții confuze, contradictorii, de furie, vină, plictiseală, depresie sau anxietate. Există de multe ori o dorință de a reveni la tinerețe sau de a lua viața de la capăt.

Uneori, aceste emoții duc la mai multe reacții extreme, comportamente complet noi apărute „de nicăieri”, precum abuzul de alcool și/sau droguri, divorț, iubit/iubită mult mai tânăr/tânără, aventuri ocazionale, mers în cluburi, haine diferite, specifice vârstelor mai tinere, colorat părul, poate chiar schimbat job-ul, motocicletă, alpinism, alte sporturi extreme, etc.

Citește și articolul: „Ce sunt adicțiile, cum apar și cum pot fi tratate”

Este momentul când alegem să nu mai rămânem în locurile, situațiile, sau cu persoanele a căror prezență ne reamintește constant că timpul trece. Ca un fel de revoltă, alegem să „fugim” către altceva.

Frica de îmbătrânire deseori se poate manifesta ca o fugă de sine, de sinele autentic, în căutarea unei versiuni proprii care, sperăm, ne-ar aduce mai multă împlinire. Iar în timp ce redescoperirea și chiar reinventarea propriei vieți sunt abilități sănătoase și utile, guvernate de frică, ne vor îndepărta de propria autenticitate, rănindu-i pe cei din jur și, în final, pe noi înșine.

Frici asociate procesului de îmbătrânire

Frica de a deveni indezirabil. Schimbările fizice fac parte din îmbătrânire. A trăi într-o cultură centrată pe tinerețe, și a avea riduri de la încruntări și linii de râs și puțină piele lăsată ar putea fi interpretată ca neatractiv, aplicându-se adesea acest standard mai mult femeilor decât bărbaților.

Frica de boală, durere și suferință. Pe măsură ce îmbătrânim, sistemul nostru imunitar nu este la fel de puternic, făcându-ne de la o anumită vârstă, mai vulnerabili la boli precum bolile de inimă, cancerul și demența. S-ar putea să le vedem la persoane apropiate, din familie sau la părinții prietenilor și să ne gândim: „Acesta aș putea fi eu”.

Frica de pierderi. Acestea pot fi interpersonale, fizice sau cognitive. Este posibil să participăm la mai multe funeralii ale membrilor familiei și prietenilor, ceea ce reprezintă pierderi personale mari. Pierderile fizice pot fi cele care afectează mobilitatea, rezistența și independența. Adăugați la asta și teama de declin cognitiv și avem o mulțime de temeri și pierderi potențiale care se împletesc în frica de îmbătrânire.

Teama de moarte. Pentru unii, aceasta este teama supremă să știe că vor pierde nunți, botezuri, absolviri, evenimente, sau că nu vor vedea nepoții crescând. Cu toate acestea, adulții în vârstă nu se tem întotdeauna de moartea însăși; mai degrabă se tem de procesul de moarte. Există o replică celebră a lui Woody Allen, „Nu mă tem de moarte; pur și simplu nu vreau să fiu acolo când se întâmplă.”

Neacceptarea îmbătrânirii de azi, capcanele de mâine

Evident, așa cum sigur ați văzut, sunt tot mai puține femei, dar și bărbați care aleg să nu își arate deloc părul alb. Sunt persoane cu care genetica și viața, nu au fost foarte blânde, iar semnele de îmbătrânire apar foarte devreme și în forță, prin urmare de timpuriu încep să ascundă sub vopsea, părul alb.

Frica de îmbătrânire duce la luarea unor decizii proaste, cu impact negativ în prezent dar și pentru viitor.

Există o adevărată industrie născută din cultul frumuseții, din păstrarea sau atingerea unor standarde de frumusețe până la cele mai înaintate vârste, precum: operații estetice pentru față și corp, chirurgicale și non-chirurgicale, multiple tipuri de diete care mai restrictive, care mai dezechilibrate, variate modalități de sport, tratamente cosmetice și corporale.

Citește și articolul: „Carența de seleniu ne predispune la îmbătrânire prematură și Alzheimer”

Modificările corporale prin intervenții chirurgicale și non-chirurgicale au devenit un fel de normalitate în vederea menținerii standardelor de frumusețe general acceptată. Aproape că putem identifica un tipar de frumusețe feminină și masculină, în care tot mai multe persoane fac eforturi să se încadreze, doar uitându-ne la televizor sau pe stradă. Oare ce este diferit nu contează?

Nu orice intervenție estetică are urmările așteptate, dorite.

Recomandăm și articolul: „Care sunt cele mai frecvente complexe și cum luptăm cu ele”

Din dorința de a arăta că încă putem să o luăm de la capăt, ne aruncăm în „combinații eronate” cu parteneri nepotriviți, mai tineri, indisponibili pentru noi, renunțăm la copii și responsabilitățile vieții de familie, sperând să devenim fericiți.

Nu orice nouă relație are șanse bune de reușită cu parteneri mai tineri, motiv pentru care putem rămâne singuri.

Presiunea socială și așteptările discriminatorii, nerealiste cum că „trebuie” să fii tânăr/ă și frumos/frumoasă ca să fii cineva, pot avea ca efecte secundare neplăcute, întărirea unor comportamente de tip obsesiv-compulsiv, depresia sau anxietatea, sau abuzul de substanțe, dependența de anumite persoane, etc.

Cum gestionăm corect maturizarea/ îmbătrânirea

O percepție corectă asupra bătrâneții în contrast cu frica de îmbătrânire ar avea mai mult sens și ar ridica cel puțin câteva îngrijorări din mintea noastră, dacă am începe cu puțină autoeducație în direcția ideii de vârstă a treia și a ceea ce putem face atunci. A îmbătrâni este firesc și de dorit! Pentru mulți, este un privilegiu.

Citește aici articolul integral: „10 cărți de dezvoltare personală recomandate de psihologi”

Este important să reținem că îmbătrânirea este un proces care este refuzat multor persoane, prin urmare noi, norocoșii, trebuie să ne bucurăm de fiecare moment și aspect adus de îmbătrânire.

Viața este în permanentă schimbare, aduce noi provocări și noi situații, atunci tu de ce ai dori să arați sau să te comporți în permanență ca la „20 de ani”?

Este important să nu vă lăsați să cedați stresului superficial de îmbătrânire. În schimb, reîncadrați-vă trăsăturile drept pozitive (acele linii ale frunții sunt ca dungile de tigru): ați trăit o viață bună și le-ați câștigat! Fiecare cicatrice, fiecare rid de pe fața ta spune povestea vieții tale. Spune-o cu plăcere, cu bucurie, cu mândrie. Acolo stau experiențele și amintirile tale.

De asemenea, amintește-ți că nimeni nu te va iubi mai puțin. Relațiile care contează – cât timp munciți la întreținerea lor – vor continua să prospere. Prieteniile se îmbunătățesc cu vârsta; ai mai multe amintiri, iar timpul petrecut împreună se simte mai prețios.

Resetează-ți obiectivele cu unele noi, în mod constant la anumite intervale de timp, de câțiva ani

În ultimul timp însă sunt tot felul de persoane publice cunoscute, care aleg să vorbească despre propriul proces de îmbătrânire, proces pe care aleg să nu îl „ascundă”. Inspiră-te din viața lor, din exemplul lor.

Îți recomandăm și

SPUNE-ȚI POVESTEA »
"]
Căutare