Cât sex este „prea puțin“? Psiholog: „E nevoie să creăm spațiu pentru sex. Altfel, riscă să ajungă pe ultimele rânduri“

E greșit să vorbim despre cantitate atunci când discutăm despre sex, spune psihologul Sabina Strugariu, psihoterapeut relațional. Totuși, ce înseamnă prea puțin sau chiar prea mult sex? Ce e de făcut când pare că nu mai avem timp și spațiu pentru sex? Ce înseamnă să fii bun la sex? Psihologul Sabina Strugariu ne ajută să răspundem la toate aceste întrebări despre sex și sexualitate.

De la ideea că sexul este „doar pentru procreare” la pudoarea epocii victoriene, de la mișcarea de emancipare a femeilor la „marea recesiune a sexului” în rândul tinerilor din prezent, intimitatea în cuplu a fost mereu înconjurată de rușine, prejudecăți, stereotipuri privind mai ales cantitatea sau calitatea actelor sexuale. 

Începând cu anii 2000, numărul revistelor de lifestyle feminin a crescut și în spațiul autohton și, odată cu ele, discursul despre sex a început să se normalizeze treptat. Însă, pe lângă o mulțime de sfaturi privind emanciparea femeilor, s-au propagat și idei precum „modul în care trebuie să faci sex ca să îți satisfaci partenerul”, „de câte ori pe săptămână este indicat să faci sex”, „tehnici pentru a ajunge mai repede la orgasm” ș.a.m.d. 

Toate aceste abordări moderne le-au ajutat pe femei să se elibereze, într-o oarecare măsură, de inhibiții, dar, pe de altă parte, au generat pentru ambele sexe o presiune și mai mare legată de frecvența actelor sexuale, de tehnici și satisfacție în dormitor. Scopul final fiind longevitatea și armonia în cuplu.

Află de aici cum evoluează speranța de viață sexuală la bărbați: la ce să se aștepte în funcție de vârstă.

Tinerii fac mai puțin sex

Pe de altă parte, în prezent am ajuns să trăim un alt paradox: cu cât vorbim mai mult despre sex, cu atât devenim mai confuzi. Cu cât devine mai accesibil accesul la pornografie, soft-porn, erotism digital, și cu cât majoritatea culturilor din lume devin tot mai tolerante cu tot ce înseamnă sexualitate – de la sex anal la poliamorie –, cu atât adolescenții și tineri de azi fac mai puțin sex.

Încă din 2018, publicația The Atlantic a dedicat o întreagă ediție dezbaterii privind „Recesiunea sexuală în rândul tinerilor” nu numai din SUA, ci și în țări din Europa sau din Asia. The Economist menționa că tinerii japonezi găseau sexul obositor, mendokusai, și preferau să frecventeze onakura, unde se masturbau în fața angajatelor din industria sexului.  

Printre cauzele care îi îndepărtează pe tinerii din prezent de această formă de intimitate, pe primele locuri se află posibilitatea de a găsi plăcere în numeroase alte activități și faptul că nu mai sunt disponibili să aibă relații de lungă durată, conform The Atlantic. 

Citește și: „Soții care rămân fideli unul altuia ar trebui să se simtă mândri de vitejia lor”. Cât de capabili suntem să mai susținem monogamia

Așadar, avansând de la o generație la alta, de la presiunea de a face cât mai des sex la scăderea apetitului sexual, ne întoarcem la o întrebare banală, dar care rămâne de bază în multe cupluri: „Contează cât de des facem sex?“, „Ce se întâmplă dacă facem sex rar sau deloc?”.

Sabina Strugariu, psihoterapeut integrativ și pozitivist, cu o formare de lungă durată în psihoterapie relațională: „Tinerii sunt supra-stimulați!”

SmartLiving.ro: Cum s-au raportat generațiile la propria sexualitate, de-a lungul timpului? Putem face o hartă mentală, cu atitudini specifice?

Sabina Strugariu: Fiecare generație a venit cu nevoia de a se îndepărta de ceea ce au făcut cei dinainte, cu nevoia de a face lucrurile altfel. Dacă ne uităm mult mai în spate, am avut perioada victoriană, când sexualitatea nu exista și pudismul era valorizat, apoi revoluția sexuală și tot așa, fiecare generație s-a deschis ca energie către un anumit aspect. 

De exemplu, oamenii de știință spun că tinerii de azi fac mult mai puțin sex decât înainte, ceea ce este cauzat, din punctul meu de vedere, de foarte multă presiune și de foarte mult stres. Cele două, stresul și plăcerea nu merg mână-n mână. 

Trăim acest paradox: generațiile noi pun foarte mult accent pe satisfacție, pe nevoie, pe „a fi fericiți”, dar în același timp, amână foarte mult timp îndeplinirea acestor dorințe din cauza presiunii de a munci mai mult, de a avea o carieră, de a obține tot felul de alte lucruri. 

Și așa am ajuns să discutăm foarte multe despre sexualitate sau, mai degrabă, pare că tinerii vorbesc mai mult despre asta, dar nu ajung să facă atât de mult sex. În general, nu explorăm suficient. Ni se pare că ajungem să cunoaștem prin proxim: citim foarte mult, avem la îndemână social media, internetul, pornografia… Iar cel din urmă subiect mi se pare o problemă importantă.

Acum, pornografia (fantezia de a te folosi de anumite imagini, de anumite resurse exterioare pentru a te excita) este atât de prevalentă, încât oamenii simt că e suficient. Practic, sunt atât de supra-stimulați – e ca atunci când joci un joc video și ai impresia că faci o strategie de război în viața reală -, dar nu este același lucru, bineînțeles.

SmartLiving.ro: Pornografia/soft-porn movies au devenit atât de accesibile chiar și pe platformele de streaming: fenomenul „Sex Life”, „365 Days” etc. Cum ne afectează ele viața privată?

Sabina Strugariu: Cel mai important: să aducem de fiecare dată în realitate, asta le spun des oamenilor cu care lucrez. De fapt, fantezia nu este rea. Toți avem fantezii, chiar dacă unii avem unele mai cuminți, alții unele mai îndrăznețe, unii se duc chiar înspre patologic, dar nu vorbim despre asta acum. 

În general, este sănătos dacă le împărtășești cu celălalt, dacă le discuți în cuplu. Apoi, nu poți trăi de parcă lucrurile astea nu există în jurul tău. Doar că una este să te folosești de ele ca substitut: mă uit și trăiesc prin ceea ce trăiesc actorii sau trăiesc în imaginație foarte mult, iar omului de lângă mine nu îi împărtășesc. Am observat de multe ori: mulți dintre noi suntem atât de obosiți, ne uităm la același film cu partenerul, dar fiecare rămâne cu imaginea din capul lui. 

Ce facem, practic? Ne uităm la un scenariu scris de cineva, în mintea noastră se creează un alt scenariu raportat la experiența fiecăruia în parte, la așteptări, dar nu comunicăm și nu aducem scenariul și în relația noastră. Ceea ce ne face să fugim și mai mult în astfel de fantezii, în loc să le folosim vorbind despre ele, propunându-i partenerului să ne jucăm puțin, să vedem dacă ni se potrivește sau nu.

Nici nu avem nevoie de filme pentru a pune în practică fantezii, dar ne putem folosi de ele drept inițiator de discuții și activități. Nu ca pe un loc unde să fugim, și de acolo să spunem: „Ah, ia uite cum trăiesc ăștia!”. 

Citește și: Cum apar problemele sexuale în cuplu și ce avem de făcut.

SmartLiving.ro: Evadăm acolo și riscăm să rămânem acolo.

Sabina Strugariu: Da, și mai facem un lucru foarte dăunător. Ne comparăm partenerii din viața reală cu niște actori, fie că sunt din filmele porno, fie că sunt din filme în general, apar astfel de discuții: „Tu nu faci așa!”, „Tu nu arăți așa!”. Pe lângă faptul că imaginile sunt editate și para-editate, într-un film e ca într-un experiment, niște oameni lucrează să aducă o anumită experiență specifică sub o anumită formă. Ceea ce în viața reală noi nu putem face decât uneori. Și asta cu mult efort.

De exemplu, putem decide că vineri seară este „date night”, ceea ce implică să avem timp ca să ne pregătim, și să avem disponibilitate de a negocia că uneori se poate întâmpla și uneori nu. 

Revenind la unul dintre filmele menționate, „Sex Life“ și cele două tipuri de relații prezentate în oglindă, în jurul prejudecății conform căreia dacă ai familie și copii automat ai o relație plictisitoare, fără pasiune.

Este foarte plictisitor și repetitiv să fii și single, și într-un dating la nesfârșit. Am un client care mi-a zis, la un moment dat, că el a epuizat Tinder-ul. Și pe bună dreptate. De la un punct încolo, deși întâlnești zeci de oameni diferiți, totul devine repetitiv și plictisitor.

Noutatea nu mai apare pentru că noutate înseamnă să ai o bază de siguranță în interiorul căreia, din când în când, se întâmplă ceva nou, ceva interesant, ceva antrenant.

„Pe baza a ce îți poate spune cineva cum și cât e mai bine să faci sex?“

SmartLiving.ro: În ceea ce privește moștenirea generațională, multe dintre femeile de azi sunt crescute de mame care au trăit cu o presiune și mai mare în ceea ce privește sexul/sexualitatea. Multe dintre bunicile noastre nu au experimentat niciodată plăcere. Apoi, „Te-a înșelat pentru că nu făceai suficient de mult sex cu el, nu mai erai cochetă!”. Este sexul o garanție a fidelității?

Sabina Strugariu: În niciun caz, nu! Din punctul meu de vedere, sexualitatea ca formă de intimitate este ceea ce se întâmplă într-un cuplu – nu se întâmplă în afara unui cuplu romantic. Există multe moduri de intimitate, de exemplu între prieteni, în familie. Noi, oamenii, avem nevoia de conexiune. Dar intimitatea care implică sexualitatea se creează cu partenerul de cuplu sau cu partenerii, în funcție de fiecare.

Ideea aceasta cu care au crescut părinții noștri are în centru argumentul conform căruia bărbatul vrea sex și, dacă nu găsește la femeia de lângă el, va căuta în altă parte. De parcă fidelitatea este dată de sexualitate, dar nu este.

Fidelitatea este o valoare, nu ține de cât de mult sex faci, ține de nevoi împlinite, iar nevoia sexuală este una dintre ele. 

Și bărbații, și femeile au nevoie de sexualitate. Gradul în care au nevoie ține de cum este fiecare persoană în parte: există persoane asexuale, care intră în relații și trăiesc fără această nevoie de a exprima iubirea sau conexiunea cu partenerul prin intermediul relațiilor sexuale. Ceea ce este perfect ok, la fel cu orice alt mod de a fi în lume.

Atât timp cât întâlnești pe cineva cu care te potrivești și poți să ai o relație în parametrii tăi, revin, este perfect ok. Nu ar trebui să îți spună nimeni că nu este bine cum te simți tu în corpul tău. Pe baza a ce îți poate spune cineva cum și cât e mai bine să faci sex?

SmartLiving.ro: Așadar, am ajuns la întrebarea principală: putem vorbi despre cantitate atunci când ne raportăm la sex? De câte ori e bine să facem sex?

Sabina Strugariu: Intimitatea, sexualitatea sunt foarte subiective și țin de atât de multe aspecte: de siguranța în relație, cum te simți în corpul tău, cum comunici, de libido, de formele de intimitate, de o variațiune de lucruri care se schimbă chiar și în același cuplu, sau cu parteneri diferiți.

Această nevoie de a avea un singur mod corect: „de 3 ori”, de „5 ori” este eronat – ceva ce poate fi corect pentru mine s-ar putea să fie dăunător pentru celălalt.

Așa cum spune și Alain de Botton în cartea sa „Cum să ne gândim mai mult la sex?”: sexualitatea dintotdeauna și pentru totdeauna a avut o componentă misterioasă, murdară, absconsă, și de multe ori vine cu multă rușine. De aceea oamenii evită să discute în general despre sex sau despre ce se întâmplă în timpul actului sexual, și așteaptă ca lucrurile să vină de la sine. Dar lucrurile nu vin de la sine. 

Poate vin, totuși, de la sine, la începutul relației, pentru unii oameni. 

Însă, ca să avem o viață sănătoasă și să vorbim despre cât sex trebuie să facem, e nevoie să facem un efort de comunicare în cuplu, acestea sunt discuții foarte personale. Un efort de a crea spațiu pentru sex pentru că, altfel, sexul riscă să ajungă pe ultimele rânduri. 

Stresul, responsabilitățile, tot felul de factori exteriori care intervin pur și simplu pot face ca sexul să dispară de pe lista priorităților, și atunci devine problematic.

Mai mult, în cazul persoanelor active sexual, care au nevoie de mai mult sex, o viață de cuplu sănătoasă presupune și o viață sexuală sănătoasă, activă. Iar lucrurile astea se comunică, se negociază. 

Odată cu trecerea timpului, dacă nu putem vorbi despre asta, dacă nu putem să ne jucăm cu privire la sexualitate, ea devine „acea chestie despre care nu vorbim”, sau mai rău, nu vorbim despre sex cu partenerii, dar vorbim cu prietenii. Am observat că se întâmplă asta foarte des. 

În cabinetul meu, când vin oameni și îmi împărtășesc diferite detalii personale, îi întreb: „Cu partenerul sau cu partenera ta ai vorbit?”. Și mi se răspunde deseori: „Aa, nu, mi-e rușine!” sau „Nu cred că ar trebui să știe”. Nu, înainte de a-mi spune mie, psihologului, te asiguri că partenerul tău știe.

Citește și: Sexul și iubirea – de ce nu mai facem la fel de mult sex ca la început?

„Nu cred în compatibilitate, ci în compatibilizare“

SmartLiving.ro: Cât de importantă este potrivirea sexuală în ecuația compatibilității unui cuplu?

Sabina Strugariu: Când eram mai mică (zâmbește), la 20 de ani, citind anumite reviste, mi se părea și mie că secretul tuturor secretelor e compatibilitatea. „Dacă găsim persoana potrivită, toate vin de la sine.” Ei bine, nu mai cred asta, cred în compatibilizare. 

Mi se pare că este ceva mai realist: vorbim despre oameni diferiți, cu nevoi diferite; și mai ales dacă vorbim despre relații cu oameni care vor să construiască pe termen lung, vorbim de mai multe relații într-o relație. 

Noi creștem împreună, trecem prin tot felul de evenimente. De exemplu, în relațiile pe termen lung, putem vorbi de sarcini, pierderi de sarcini, boli fizice, boli psihice și alte aspecte care se schimbă (job-ul, programul etc.) – toate influențează cum sunt eu ca partener și în dormitor.

Sexualitatea nu este o latură pe care o putem separa de toate celelalte lucruri care se întâmplă cu noi, sau de schimbările care se produc într-o relație de-a lungul timpului!

Există, de asemenea, această presiune foarte mare legată de faptul că a face sex, a face dragoste sau a avea relații intime – cum vrea să spună fiecare – înseamnă a fi la fel de intens de fiecare dată, la fel de pasional, de fiecare dată așa cum își dorește fiecare.

Dar nu este așa. Sexul este ca oricare altă experiență de viață pe care o avem. Uneori poate să fie mai intensă, uneori mai de lungă durată, alteori de scurtă durată.

Această presiune pe care noi o punem asupra propriilor persoane – „trebuie să fie perfect de fiecare dată” – este nu doar nerealistă, este de-a dreptul fantezistă și ne împiedică să ne bucurăm de anumite aspecte importante din realitatea pe care o trăim – pentru că ne setăm o imagine despre cum credem că ar trebui să fie și nu mai suntem prezenți în corpul nostru, în etape diferite.

SmartLiving.ro: Sau ne sperie faptul că începem o relație foarte pasională, credem că avem o conexiune chimică care transcende materialul, după care ba realizăm că nu putem trăi în acel cuplu, ba că se estompează pasiunea?

Sabina Strugariu: Multora dintre noi ne este greu să ne imaginăm că nu e ca în filme. Credem că dacă ceva funcționează într-un tonus foarte pasional înseamnă că va dura așa la nesfârșit. Și atunci, când se schimbă ceva, intervine drama. Dintr-o dată nu mai e ca la început. 

Dar și reversul este la fel de adevărat: nu întotdeauna relațiile trainice care ajung să fie bune și din punctul de vedere sexual încep foarte bine. 

Sexualitatea, așa cum spuneam, ține foarte mult de intimitate, iar intimitatea ține de siguranță și de cunoaștere. Acesta este un aspect foarte important. Să poți avea o partidă de sex grozavă cu cineva este un aspect, să poți avea o relație de siguranță în care să poți fi și sexual cu cineva, în momente diferite ale vieții tale, este diferit. 

Uite, spune Esther Perel, psihoterapeut, în cartea ei „Inteligența erotică”: există o diferență între sexualitate și erotism, sexualitatea este ce se întâmplă între doi oameni, dar inteligența erotică ține de ce faci între două partide de sex. 

Ne raportăm la sexualitate ca la actul de a face sex, dar sexualitatea ține de erotism, spune foarte frumos Esther Perel, „a face dragoste cu viața”, a te pune pe tine în poziția de a fi deschis către experiență, către plăcere. Iar în sexualitate faci asta împreună cu altcineva. 

„Cum adică să fii bun la sex?!“

SmartLiving.ro: Avem nevoie de un anumit tip de pregătire pentru actul sexual?

Sabina Strugariu: Pregătirea este și fizică, și psihică, nu degeaba femeile vorbesc mai mult despre preludiu decât o fac bărbații, să spunem. Mie și asta mi se pare o prejudecată născută din faptul că a fost și este un subiect cu atât de multă rușine în jur. 

Așa cum este și ideea „Nu cred că sunt bun la sex!”. Cum adică să fii bun la sex?! Este vorba despre a învăța cum să simți plăcere în corpul tău și cum să fii acolo pentru altcineva când simte plăcere. Uneori este posibil să se întâmple în același timp. 

Asta înseamnă compatibilizare: să fii deschis să îl cunoști pe celălalt, să îl asculți pe celălalt, nu poți să excluzi aceste detalii și să reduci totul la ceva doar fizic. Putem face asta, dar de aici intervin problemele: reducem la ceva sportiv, cantitativ, măsurabil, „De câte ori?/„De multe ori!”.

Întrebarea nu este de câte ori faci, ci tu cum te simți în corpul tău? Nu devii mai bun dacă faci sex mai des. Contează cum te simți.

Citește aici povestea lui Victor, un bărbat de 35 de ani cu o sexualitate complicată: „Ajunsesem să-mi privesc organul ca pe o jucărie, nu ca pe un organ anatomic sexual.“

SmartLiving.ro: Poți face sex/dragoste și o dată pe lună și să fii fericit?

Sabina Strugariu: Poți face dragoste o dată pe lună, da. Am cunoscut un cuplu, cei doi veniseră la mine în terapie, erau împreună de 18 ani. Aveau o viață sexuală bună, de fapt erau amândoi de acord că aici nu aveau o problemă. Dar ce însemna o viață bună? 

La un moment dat, ea (n.r. – clienta) povestea că aveau ani când făceau dragoste în fiecare zi și ani în care timp de șase luni se văzuseră în pat de două ori. Pentru că au avut probleme, a intervenit viața cu toate ale ei. Însă, de-a lungul timpului au revenit și s-au reechilibrat. 

Este în regulă să faci sex o dată pe lună dacă amândoi partenerii simt așa, dar cred că este vorba mai mult despre a fi deschiși la a păstra sexualitatea ceva mai prezentă în comunicare, de a fi atenți unul la celălalt. Poate o dată pe lună este în regulă. Dar câte luni la rând?

Nu este în regulă nici să spunem: „Mai bine o dată pe lună și bine, decât des și prost”. Iarăși intrăm în tot felul de stereotipuri. Excludem spontaneitatea, nevoile punctuale ale unuia sau ale altuia. 

„Este vorba despre a readuce măcar puțin plăcerea și în corp“

SmartLiving.ro: Cât de mult contează stimulii externi pentru nevoia/plăcerea de a face sex?

Sabina Strugariu: Contextul cântărește foarte mult. De unde ne luăm plăcerea? Mulți oameni suferă de burnout, ajung seara acasă obosiți, își întreabă partenerul „Ce faci iubitule/iubito?”, apoi fiecare stă pe telefonul lui, și telefonul devine locul de unde creierul își ia plăcere, dar corpul nu. 

De fapt, este vorba despre a readuce măcar puțin plăcerea și în corp, dar ca să putem readuce plăcerea în corp este nevoie să creăm, cum spuneam, spațiu – spațiu de plictiseală, de fapt, de care noi fugim în tot felul de activități și în tot felul de hiper-stimulente, de la a ieși în oraș la a sta în social media.

Ca să ne dăm voie să simțim, să îi dăm voie dorinței să reapară, e nevoie să ne folosim imaginația ca să ne gândim la celălalt.

SmartLiving.ro: Cum se schimbă lucrurile raportat la sexualitate, când o femeie devine mamă?

Sabina Strugariu: Și atunci există niște etape de adaptare. De aceea tot repet că nu suntem la fel tot timpul, și de la o etapă la alta e bine să ne dăm voie să explorăm cum suntem în acea nouă epocă. „Ce îmi place?” – poate îmi plac lucrurile puțin diferit acum, poate ce îmi plăcea foarte mult înainte nu îmi mai oferă satisfacție în prezent – pentru că nu mai sunt la fel. Și este perfect normal.

Mai mult, atunci când există copii, provocările sunt mai mari din punctul de vedere al timpului petrecut împreună, al pregătirilor, poate nu mai există aceeași frecvență, poate începi să faci dragoste și în cinci minute se trezește copilul – intervin astfel de detalii organizatorice. 

Însă e bine să ai în continuare disponibilitatea de a explora, ca să vezi ce ți se potrivește, ce poți învăța nou despre tine.

Femeia care are un copil nu mai este aceeași femeie dinainte să aibă un copil. Corpul ei nu mai este același, modul cum se simte ea ca femeie, responsabilitatea ei, raportarea interioară pe care o are față de sine și față de corp sunt diferite. 

SmartLiving.ro: Burnout, depresie, anxietate, tulburare bipolară, atât de prezente în viețile noastre – cum influențează libidoul?

Sabina Strugariu: În anxietate vorbim despre cortizol, hormonul stresului, care este la un nivel ridicat tot timpul, în depresie vorbim despre incapacitatea de a simți plăcere vizavi de orice. 

Mâncarea nu mai are același gust, lumina nu se mai vede la fel, atunci da, și sexualitatea suferă. 

E important să păstrăm în minte faptul că e nevoie să continuăm să facem lucruri, să explorăm nu numai atunci când ne simțim pregătiți, nu cu gândul că ar trebui să ne simțim într-un anumit fel, nu cu gândul că dacă facem sex trebuie neapărat să ne simțim foarte bine. 

Ci pur și simplu să îi dăm corpului voie să exploreze. De exemplu, sunt anxios și nu îmi vine să mănânc, dar știu că este important să o fac. Poate nu mănânc cât aș mânca dacă mi-ar fi bine, mănânc mai puțin, dar mănânc ceva ca să mă țină în viață – este același lucru, perspectiva contează foarte mult.

Citește și ce tehnici poți folosi pentru a depăși anxietatea socială?

„Cei care reușesc să exploreze sexual își mișcă corpul cu mai multă ușurință“

SmartLiving.ro: Ce îi diferențiază pe oamenii care își cunosc corpul, explorează sexual, de cei care nu reușesc asta? 

Sabina Strugariu: Se observă imediat diferența: nu numai psihic, ci și fizic, din modul cum oamenii își țin corpul, cum îl poartă prin lume, cât de în contact sunt cu el, iar cei care reușesc să exploreze își mișcă corpul cu mai multă ușurință.

Așa cum se vede și cât de vinovați se simt pentru câtă grijă au de el, câtă rușine trăiesc cu privire la lucrurile de care au nevoie sau nu au nevoie, și cât de multă libertate au să exploreze, să încerce împreună cu cineva sau de unii singuri, în orice formulă are sens la un moment dat. 

Sexualitatea are o componentă de abandon, este nevoie să te abandonezi, să poți să nu fii în control. Oare cum arăt? Oare cum mă vede? Mai ales pentru femei este foarte important.

De obicei, așa cum spuneam și mai devreme, izolăm sexualitatea, dar ea este în acord cu tot ce ține de noi: cum ne simțim psihic, cum credem că ar trebui să arătăm sau să fim, ce ar trebui să facem.

Sexualitatea nu este o performanță. Devii mai bun nu dacă faci sex mai des, mai mult sau mai nu știu cum, ci dacă pe măsură ce faci, te simți tot mai în contact cu tine, tot mai prezent. Plăcerea se intensifică, nu cantitatea. 

Citește și: Ce ți se poate întâmpla dacă ești bărbat și faci sex foarte rar sau deloc.