8 practici pentru mai multă intimitate în relații

8 practici pentru mai multă intimitate în relații

Intimitatea este importantă pentru menținerea unei vieți sociale sănătoase. Este puntea care ne permite să construim și să menținem relații semnificative și autentice cu ceilalți. Intimitatea înseamnă un proces interpersonal în cadrul căruia doi parteneri de interacțiune experimentează nevoia de apropiere, conexiune și confort. Conexiunea se creează prin vulnerabilitate, împărtășire, accesibilitate și responsabilitate reciprocă. Evitarea intimității conduce la izolare sau la conflict constant cu ceilalți. Iată câteva practici pentru mai multă intimitate în relații.

Tipuri de intimitate

Există mai multe tipuri de intimitate și în fiecare dintre relațiile noastre ponderea acestora reflectă calitatea vieții, satisfacția pe termen lung și premisele ca relația să fie una de durată. Iată care sunt acestea:

1. Intimitate emoționalăînseamnă cultivarea unui sentiment de apropiere legat de modul în care partenerii din relație simt empatie, respect și comunicare. Ei se simt confortabil să-și exprime sentimentele, experiențele interne, gândurile și credințele pentru că acestea sunt auzite, acceptate și înțelese de cealaltă parte. Dacă ne referim la practici pentru mai multă intimitate în relații, cu siguranță putem cultiva acest tip de comunicare cu partenerul/partenera.

2. Intimitatea intelectuală implică înțelegerea profundă a minții cuiva, a modului în care funcționează și a modului în care gândește. Acest tip de intimitate este provocator și stimulator și implică conversații care stârnesc curiozitatea și stimulează intelectual, fie despre subiecte noi, interese comune sau conversații semnificative despre lume și viață. 

3. Intimitatea spirituală se formează când două persoane sunt în mod similar în contact cu spiritualitatea sau au același cod de valori sau principii morale.

4. Intimitatea fizică – înseamnă, în esență, să te relaxezi, să împărtășești, să dăruiești, să obții și să exprimi ceea ce se simte bine. Totul este despre conexiune și emoție dar și despre oferirea și obținerea de plăcere și apropiere, benefice ambelor părți. Intimitatea fizică nu se referă exclusiv la sex, deoarece multe prietenii nu se învârt în jurul acestui subiect. Intimitatea fizică poate presupune lucruri precum ținerea de mână, îmbrățișarea, așezarea unul lângă celălalt sau orice alt contact fizic care ne face să ne simțim bine. Toate acestea reprezentând practici pentru mai multă intimitate în relații.

5. Intimitate experiențială se referă la experiențele împărtășite. Fie că partenerii încearcă ceva nou împreună sau creează o rutină, experiențele vieții împreună pot conferi intimitate în toate etapele relației.

De ce este importantă construirea intimității

Construirea intimității este unul dintre cele mai pline de satisfacții moduri prin care ne putem îmbogăți viața, însă necesită eforturi susținute pentru a învăța să ascultăm, să înțelegem mesajele dincolo de cuvinte și de a găsi o cale de mijloc între experiențele noastre și ale ceilorlalți.

Pentru a consolida intimitatea este necesar să ne permitem să fim vulnerabili, să lăsăm inima să fie văzută și auzită. De asemenea, presupune răbdare și un angajament serios în timp. Este nevoie să fim prezenți, disponibili emoțional și să ne înțelegem cu adevărat pe noi și pe ceilalți. 

Iată, în continuare, câteva lucruri spre care să ne îndreptăm atenția atunci când ne gândim la practici pentru mai multă intimitate în relații:

1. Nevoile fizice și emoționale

Nevoile fizice și emoționale sunt elementele de bază în jurul cărora gândurile, emoțiile și comportamentele noastre se manifestă. Ele sunt necondiționate și înnăscute și nu pot fi negociate sau combătute ca fiind corecte sau greșite. Putem negocia modalitatea de îndeplinire a unei nevoi dar nu și existența ei.

În funcție de cât de mult nevoia respectivă este legată de supravietuire – fie ea fizică sau emoțională, neîndeplinirea ei va fi interpretată în plan intern ca o situație problematică ce trebuie rezolvată. Între acele practici pentru mai multă intimitate în relații este sănătos să includem comunicarea nevoilor noastre, pe care partenerul nu trebuie să le ghicească, dar și evaluarea măsurii în care îndeplinirea lor ține de noi și nu exclusiv de celălalt.

2. Erorile de gândire

Stările afective negative sunt generate, menținute și chiar accentuate de modul distorsionat de gândire al majorității oamenilor. Distorsiunile cognitive intensifică vulnerabilitatea unui individ la evenimente negative de viață, favorizând interpretările exagerate și catastrofale ale acestora. Gândurile și convingerile negative au la bază erori de logică. Gândurile negative sunt automate, se declanșează spontan și sunt legate de stările afective negative și de comportamentele disfuncționale.

Convingerile negative sunt reguli rigide, absolutiste, formate în copilărie și întărite de-a lungul vieții în urma interacțiunilor cu persoane semnificative.   

  • Gândirea dihotomică – gândirea în termeni extremi „totul sau nimic”, „alb sau negru”. 
  • Etichetarea – de la orice greșeală, o persoană își adresează sieși sau celorlalți etichete negative „sunt prost”, „este un nemernic”.
  • Imperative categorice – evenimentele sunt interpretate în termeni lipsiți de realism, absolutiști („trebuie neapărat să mă iubească”, „trebuie să facă ce vreau eu”).
  • Citirea gândurilor – o persoană crede că știe ce gândește altă persoană fără a avea suficiente informații ( „crede despre mine că nu sunt suficient de bun”).
  • Orientarea plină de regrete către trecut – persoana se concentrează pe trecut în loc să-și mute atenția asupra prezentului („Dacă alegeam altfel se întâmpla mai bine”).
  • Catastrofizarea – un eveniment negativ care s-a petrecut sau se va petrece este considerat teribil și îngrozitor, de nesuportat. 
  • Blamarea – persoana consideră că ceilalți sunnt răspunzători în exclusivitate pentru frustrările sau problemele sale („numai din cauza lui/ei am ajuns așa”).

Aceste distorsiuni cognitive sau erori de logică pot fi recunoscute și combătute prin testarea validității lor (reality-check) și adoptarea unui stil de gândire rațional. În cuplu este necesar să facem o testare a realității cu celălalt, să expunem acele gânduri care ne împovărează și să verificăm dacă este sunt adevărate sau parte din fricile ori credințele noastre.

O astfel de comunicare asertivă face parte din ceea ce numim practici pentru mai multă intimitate în relații. Găsirea unor gânduri alternative, funcționale, adaptate prezentului, este totodată în sarcina noastră, și putem face acest lucru găsind în experiența noastră alături de partener acele dovezi care contrazic astfel de gânduri negative.

3. Identificarea criticului interior

Criticul este vocea unor persoane de atașament din copilărie, pe care am interiorizat-o și o considerăm ca fiind a noastră. Această voce denaturează gândurile, emoțiile și comportamentul nostru. Pune multă presiune pe noi și ceilalți, induce rușinea și vinovăția, ne sabotează relațiile și ne conduce spre comportamente autodistructive.

O persoană cu un critic intern exagerat se restricționează și se pedepsește pe sine, dar și pe alții. Este dură, respinge, face judecăți în termeni de „totul sau nimic”, setează așteptări nerealiste, un nivel înalt de responsabilitate pentru sine și alții și pune presiune pe sine și pe alții pentru a le realiza.

Criticul intern are nevoie să fie îmblânzit. Acest lucru se întâmplă atunci când dezvoltăm o altă parte și anume aceea de Adult Sănătos/Părinte Bun, capabilă să ofere compasiune, susținere și alinare pentru ca nevoile noastre emoționale să fie satisfăcute în mod sănătos, individual și în relație cu ceilalți. Vorbim aici nu doar despre practici pentru mai multă intimitate în relațiile cu ceilalți, dar și cu propria persoană.

4. Prejudecăți în comunicare

Problemele de comunicare sunt cauzate de 3 mari prejudecăți: „E ușor să comunici”, „Pentru a comunica e suficient să transmiți un mesaj”, „Dacă am transmis un mesaj, e clar că oamenii vor înțelege exact ceea ce am vrut să spun”.  Dacă ne dorim mai multă intimitate în relații este necesară o comunicare eficientă, respectiv să  ținem cont de următoarele aspecte:

Limbajul nonverbal sau felul în care ascultăm, privim, ne mișcăm și reacționăm. Acest lucru arată interlocutorului dacă suntem implicați în conversație, dacă suntem sinceri cu el sau nu, și dacă îl ascultăm. Atunci când limbajul nonverbal este în congruență cu limbajul verbal, încrederea și claritatea îmbunătățesc comunicarea. Când nu sunt congruente, apar tensiunea, neîncrederea sau confuzia. 

Asertivitatea înseamnă susținerea nevoilor, drepturilor și punctelor de vedere într-o manieră non-agresivă. Este abilitatea de a spune „Nu” fără a te simți vinovat, de a comunica direct, onest și cu femitate și totodată de a exprima emoții negative fără a-l ataca sau judeca pe celălalt.

Ascultarea activă care presupune atenţie, disponibilitate de înţelegere, empatie și implicare în discuţie folosind clarificări, reformulări și feedback.

5. Cultivarea încrederii în relații

Adesea cerem de la ceilalți să fie persoane în care avem încredere dar, totodată, este important să urmărim această trăsătură și la noi înșine. Pentru a împărtăși lucruri personale, cum ar fi cele mai cele mai profunde temeri sau secrete, este nevoie de încredere. Arătându-le celorlalți că suntem demni de încredere, îi poate ajuta și pe aceștia să se simtă mai aproape de noi.

Încrederea, totodată, să nu uităm că este o alegere și nu o testare permanentă a celorlalți. Observând comportamentele și interacțiunile din relația noastră putem identifica ce anume ne ajută să avem încredere sau, dimpotrivă, ce ne determină să ne îndoim de cealaltă persoană. Să fii de încredere și să oferi încredere celuilalt sunt practici pentru mai multă intimitate în relații.

6. Acceptare și onestitate

Știm că există intimitate atunci când simțim că o persoană ne acceptă pentru ceea ce suntem cu adevărat și oricât am părea de ciudați, suntem în continuare aceptați și îngrijiți. 

De asemenea, când suntem foarte apropiați unul de celălalt, suntem dispuși să fim cât mai onești. Și de fiecare dată când suntem sinceri, crește apropierea. Deși adesea tindem să ne cenzurăm propria autenticitate din teama de a nu fi respinși, doar fiind deschiși și onești putem primi iubirea de care avem nevoie, acceptarea și validarea necesare în orice relaționare.

7. Compasiunea, o componentă naturală a îngrijirii

Compasiunea înseamnă acceptare, sensibilitate, iertare, iubire sinceră de sine și de ceilalți. Compasiunea nu înseamnă altceva decat să accepți totul cu inima deschisă și cu bunătate. Acest lucru înseamnă validarea celuilalt ca om, chiar dacă putem să nu fim de acord cu anumite comportamente, chiar dacă putem negocia sau schimba lucruri în interacțiunea noastră.

Faptul că suntem capabili de compasiune ne ajută însă să nu reducem persoana de lângă noi la un comportament indezirabil și să nu îl etichetăm negativ. Desigur, și în privința comportamentelor celuilalt, compasiunea față de sine ne ajută să știm când este sănătos să trasăm limite și să vorbim despre nevoile noastre și ceea ce nu putem accepta. Setarea unor limite sănătoase și exersarea compasiunii sunt practici pentru mai multă intimitate în relații.

8. Siguranță și afecțiune

Intimitatea înseamnă să ne simțim suficient de în siguranță pentru a ne asuma riscul de a fi vulnerabili, știind că celuilalt îi pasă suficient de mult încât nu ne rănească emoțional.

Toată lumea are nevoie de afecțiune în relații și fiecare are un mod propriu de a iubi și de a-și exprima iubirea. Pentru unii dintre noi, afecțiunea este exprimată prin cuvinte, pentru alții prin gesturi frumoase sau prin atingeri. Oricum ar fi, să-ți pese este un lucru dar și să arăți că-ți pasă conduce către consolidarea intimității.

În acest sens, alte practici pentru mai multă intimitate în cuplu sunt cunoașterea propriului limbaj al iubirii și împărtășirea lui, precum și identificarea limbajului iubirii pe care îl are partenerul/partenera. În acest sens, este utilă întrebarea „Tu când te simți iubit/ă?”.

Îți recomandăm și

SPUNE-ȚI POVESTEA »
"]
Căutare