Aparții sau încerci să te potrivești? Cum arată apartenența autentică

Trăim într-o lume puternic polarizată, atât în mediile online, cât și în viața reală. Avem o mulțime de relații de toate felurile: familiale, colegiale, prietenești, de muncă, de afaceri, de interese, de ură și de iubire, de multe ori fiind înghesuiți între două forțe antagoniste: nevoia de a aparține acestor relații și frica de a nu fi excluși din ele. Apoi mai avem și relația cu noi înșine, complexă și complicată, de care uneori suntem conștienți, iar alteori observăm doar vârful icebergului. În căutarea unui echilibru emoțional, fiecare dintre noi simte nevoia la un moment dat de a aparține, de a fi parte din ceva mai mare decât el. Îți propun o călătorie de (re)descoperire a modului în care apartenența autentică poate aduce claritate în viețile noastre, permițându-ne să ne îmbunătățim relațiile și să ne înțelegem mai bine pe noi înșine. 

Ce înseamnă „a aparține”?

A aparține este un sentiment profund, înrădăcinat în conectare, este o piatră angulară în dezvoltarea și sănătatea psihologică a omului. Când vorbesc de conectare, mă refer atât la grup, cât și la sine. Vom vedea imediat cât de importante sunt ambele valențe și cât de nociv ne putem transforma în conformiști sau obedienți dacă devenim miopi la propriile noastre nevoi și valori.

Atunci când aparții cu adevărat, înflorești: îți dezvolți abilitățile, îți observi și exprimi emoțiile, împărtășești bucurie și găsești sprijin în criză. Atunci când aparții, poți fi curajos și vulnerabil în același timp, crești și îi ajuți și pe cei din jurul tău să crească. Te protejezi mai bine de stres și, pretențios spus, ai un mecanism de coping mai funcțional. Studiile arată că cei cu legături sociale puternice trăiesc mai mult și se bucură de o viață și o sănătate mai bună. În absența acestui sentiment ne simțim adesea dezorientați, singuri și în cele din urmă izolați. 

De ce resimțim dureros lipsa apartenenței?

Lipsa apartenenței poate avea un impact semnificativ asupra stimei de sine. Relațiile ne hrănesc și, dacă nu avem în jurul nostru oameni care să ne ofere încurajare și recunoaștere și nici noi nu suntem capabili să ni le oferim, atunci ajungem să ne îndoim de propria valoare, fiind copleșiți de neputință, anxietate și depresie.

Valoarea propriei persoane este o nevoie fundamentală de SENS care poate avea baze atât individuale – prin comparare cu alți membri ai societății sau ai grupului, cât și colective – prin afilierea la un anumit grup sau o anumită categorie. Oamenii se simt în siguranță dacă viețile lor oferă mai multe modalități prin care își pot satisface această nevoie de sens și o vor alege pe aceea care într-un context dat, maximizează această valoare. În general persoanele care dobândesc valoarea propriei persoane din mai multe surse vor reuși să își gestioneze mai bine eșecurile și piedicile și vor avea o viață mai împlinită. 

Lipsa apartenenței este adesea o sursă de suferință emoțională profundă pentru toată lumea, care poate conduce la o serie de alegeri greșite. Putem căuta acceptare în locuri nepotrivite, putem adopta comportamente riscante, doar pentru a simți că aparținem undeva sau cuiva, doar pentru a nu fi singuri.

Am fi tentați să spunem că tinerii, în special, sunt expuși la această capcană, alegând adesea să se alăture grupurilor care îi pot îndruma spre decizii nechibzuite, comportamente nepotrivite sau riscuri mai mari, sub presiunea de a fi acceptați. Într-adevăr se întâmplă acest lucru, dar să nu uităm că fenomenul face parte parțial din procesul de explorare și de formare a identității personale, specific vârstei, pe baza unor experiențe diverse.

În același timp, unii dintre noi, adulții, cu identități bine definite, dar îngropate în stereotipii, suntem înghețați de frica de a fi excluși, ori de a pierde un statut social, material sau religios. Suntem copleșiți de ideea de a ne asuma că putem fi diferiți de mulțimea care face zgomot. Mulți dintre noi suferim.

• Citește și: „Noi“ versus „ei“: de ce ne place să împărțim lumea în două?

Apartenență sau conformare? Tu unde te regăsești? 

Cercetătoarea Brené Brown face o distincție clară între cele două concepte. A păși pe tărâmul apartenenței este ca și cum ai vizita un sanctuar al autenticității, unde fiecare individ este încurajat să își exprime adevărata natură și unde diferențele sunt nu doar tolerate, ci apreciate ca pietre de temelie sau comori ale diversității umane.

A aparține înseamnă a fi parte din ceva mai mare decât noi înșine, dar fără a sacrifica cine suntem la bază. Înseamnă a fi acceptat pentru ceea ce ești cu adevărat, nu pentru masca pe care o porți în fața celorlalți. Pe de altă parte, a încerca să te potrivești, poate fi de multe ori un sacrificiu, o renunțare la cine ești tu, în favoarea acceptării externe, un joc periculos în care prețul plătit este adesea propria stimă de sine.

„A ne potrivi” este procesul prin care ne modificăm comportamentele, valorile sau chiar crezurile pentru a coincide cu normele unui anumit grup. La o primă vedere, poate părea o soluție tentantă pentru a evita respingerea sau izolarea, dar pe termen lung, vei simți că te dezintegrezi, te sufoci. Brown subliniază că, în timp ce apartenența autentică ne aduce fericire și împlinire, conformarea aduce cu sine doar o acceptare superficială, care nu satisface nevoia profundă de conexiune emoțională. 

Ce avem de făcut? 

Primul pas în dezvoltarea unei apartenențe autentice este să avem o înțelegere clară a propriilor valori și convingeri, să petrecem timp reflectând asupra lucrurilor care sunt cu adevărat importante pentru noi și să ne asigurăm că aceste lucruri le regăsim și în grupurile din care alegem să facem parte. 

Nu toate grupurile merită timpul și energia noastră. E bine să le alegem pe acelea care valorizează diversitatea de opinii și încurajează membrii să fie autentici. Un grup care respectă unicitatea fiecărui individ este mai probabil să sprijine o apartenență sănătoasă.

• Citește și: Cele 3 tipuri de prieteni de care ai cu adevărat nevoie ca să fii fericit

Este important să stabilim și să menținem limite sănătoase în relațiile pe care le avem, cultivând capacitatea de a spune „nu” când situațiile nu se aliniază cu valorile noastre, și de a ne retrage din dinamici de grup care solicită conformare, cu costul autenticității.

Comunicarea deschisă și sinceră este piatra de temelie a oricărei relații sănătoase. Exprimarea sentimentelor și nevoilor ajută nu doar la evitarea neînțelegerilor, ci și la a atrage în jurul nostru persoane care respectă și valorizează transparența emoțională.

E util să facem din când în când un bilanț al relațiilor noastre și să ne întrebăm care dintre ele ne sprijină creșterea personală, unde ne simțim valorizați și respectați. Relațiile care nu mai sunt benefice merită lăsate în urmă pentru a face loc unor conexiuni mai sănătoase.

Pentru a dezvolta un sentiment de apartenență în orice grup, este important să participăm activ și să ne implicăm în activitățile grupului. Angajamentul nu doar că sporește sentimentul de apartenență, dar ne permite și să modelăm cultura grupului într-o manieră care reflectă valorile noastre. 

Cultivarea empatiei, prin înțelegerea perspectivelor și trăirilor celorlalți membri ai grupului, ceea ce întărește legăturile și promovează un mediu în care fiecare se simte ascultat și apreciat.

În final, după ce am explorat împreună complexitatea apartenenței, vă invit într-o călătorie personală de redescoperire și afirmare a propriilor valori. Este momentul să ne întrebăm: în ce măsură relațiile și grupurile din care facem parte ne reflectă cu adevărat valorile și identitatea? În ce măsură intimitatea pe care o căutăm sau pe care o avem este intimitate artificială? Oare reușim să ne conectăm cu adevărat la cei cărora dorim să le aparținem? Neuronii noștri oglindă se prind de mânuță cu frații lor care generează potențialul persoanelor apropiate? Activitățile pe care le alegem, scopurile pe care le urmărim ne aparțin? Sunt ele integrate într-un proiect de viață autentic? Reprezintă rezultatul unor decizii libere și al motivației intrinseci? Se împletesc armonios cu energia noastră psihică, astfel încât acest flux să însemne o experiență optimală pentru noi?

Răspunsurile la aceste întrebări nu vor fi neapărat liniștitoare și nici comode, dar pot fi începutul unei căutări valoroase.

EXTRA INFO

Cum s-a schimbat cultura organizațională din SUA în ceea ce privește apartenența după cazul George Floyd

În Statele Unite ale Americii, sentimentul de apartenență a devenit obiect de interes și în cultura organizațională a marilor companii. Un articol publicat de The New York Times anul trecut arată că unele mari companii americane au adăugat termenul „apartenență“ (în engleză, belonging) la strategia de „diversitate, echitate și incluziune“, altele chiar au înlocuit „incluziune“ cu „apartenență“. Au angajat consultanți specializați în „apartenență“, care îi ajută pe cei din funcțiile executive să creeze conexiuni reale între angajați. Acest interes crescut al marilor companii pentru incluziune și sentimentul de apartenență al angajaților a luat amploare după cazul George Floyd și mișcarea Black Lives Matter.