„Noi“ versus „ei“: de ce ne place să împărțim lumea în două?

Noi versus Ei – o paradigmă familiară în societatea noastră, uneori chiar în familie, care ne împinge să împărțim lumea în categorii distincte. Această diviziune între „noi” și „ei” este adânc înrădăcinată în psihologia umană și poate fi observată în multiple aspecte ale vieții noastre sociale. Cu toate acestea, dacă ne dorim o lume mai unită și empatică, este esențial să explorăm mecanismele psihologice din spatele acestei tendințe și să găsim modalități de a depăși această mentalitate limitată.

Rolul oxitocinei

Într-o lume în care suntem înconjurați de diversitate și interacțiuni sociale, creierul nostru poate reacționa adesea negativ în prezența celorlalți. Mintea noastră este „cablată” să perceapă diferențele și amenințările, ceea ce poate conduce la categorisire, stereotipizare și, uneori, la diviziunea dintre „noi” și „ceilalți”.

Diviziunea între „noi” și „ei” este o tendință universală a ființelor umane, manifestându-se pe baza raselor, etniilor, genului, grupurilor lingvistice, religiei, orientării sexuale, vârstei, statutului socio-economic și a altor caracteristici. 

Explicarea rădăcinilor acestor distincții sociale ne poartă către neurochimie și hormonii din creier. Un hormon cunoscut sub numele de oxitocină, celebru pentru efectele sale prosociale, poate influența modul în care îi percepem pe ceilalți și în care interacționăm cu ei. Oxitocina ne încurajează să fim mai încrezători, mai cooperanți și mai generoși în cadrul propriului grup. Cu toate acestea, când vine vorba de membrii din afara grupului nostru, influența oxitocinei se inversează, generând uneori reacții negative și respingere.

Căutând familiaritatea, putem genera prejudecăți

Comportamentul nostru față de „noi” și „ei” este rezultatul unei interacțiuni complexe între predispozițiile noastre mentale și influențele socio-culturale. Mintea noastră are tendința de a se agăța de familiar și de a fi precaută în fața noutății și a diferențelor.

Aceasta poate fi o consecință a evoluției noastre ancestrale, când identificarea cu grupul nostru oferea protecție și supraviețuire. Cu toate acestea, în lumea modernă, această diviziune în „noi” și „ei” poate genera prejudecăți și discriminare, împiedicând o înțelegere și o cooperare autentică.

Cercetările arată că creierul nostru răspunde diferit în prezența celorlalți. Tendințele de categorisire și stereotipizare ne ajută să clasificăm rapid lumea din jurul nostru, dar pot duce și la prejudecăți și discriminare. 

Creierul nostru urăște alți oameni? 

Această întrebare ne conduce la esența problemei. Diviziunile sociale sunt adesea rezultatul unei combinații de factori, cum ar fi evoluția noastră ancestrală și influențele culturale și sociale.

Într-o încercare de a ne proteja și de a asigura supraviețuirea grupului nostru, creierul nostru dezvoltă tendințe de favorizare a grupului de apartenență și de defensă împotriva grupurilor considerate străine sau amenințătoare. Aceste reacții pot fi accentuate și de factori precum frica, insecuritatea și dorința de a ne menține identitatea și statutul social.

Cum putem depăși aceste diviziuni sociale? 

Pentru a depăși diviziunile sociale și pentru a promova o societate mai unită, este necesar să ne angajăm într-un proces de reevaluare și reeducare. În primul rând, este important să ne simțim în siguranță în prezența celorlalți, să reducem temerile și să cultivăm un climat de încredere și respect reciproc. De asemenea, trebuie să conștientizăm și să ne confruntăm cu prejudecățile și stereotipurile noastre interne și să facem eforturi să le depășim.

Educarea și deschiderea mentală sunt aspecte-cheie în depășirea diviziunilor sociale. Înțelegerea diversității umane, a culturilor și a perspectivelor diferite ne poate ajuta să privim lumea cu mai multă înțelegere și toleranță. Promovarea dialogului, a interacțiunilor constructive și a empatiei față de ceilalți ne poate ajuta să construim punți între grupuri sociale și să înlăturăm barierele dintre „noi” și „ceilalți”.

Un studiu important realizat de Susan Fiske de la Universitatea Princeton explorează taxonomiile celorlalți pe care le purtăm în mintea noastră. Ea constată că avem tendința de a-i categoriza pe ceilalți pe baza a două axe: „cald” (este individul/ grupul prieten sau un dușman, binevoitor sau malefic?) și „competent” (cu ce eficiență poate individul sau grupul să-și ducă la îndeplinire intențiile?).

Aceste categorii ne pot ajuta să ne orientăm în interacțiunile cu ceilalți și să ne formăm percepțiile despre ei. De exemplu, atunci când considerăm pe cineva cald și competent, suntem mai predispuși să-i acordăm încredere și să îi oferim sprijin. Pe de altă parte, când percepem pe cineva ca fiind rece și incompetent, ne putem simți amenințați și putem manifesta rezistență sau distanțare față de acea persoană sau de acel grup.

Aceste categorisiri pot fi subiective și pot fi influențate de factori culturali, experiențe personale și prejudecăți sociale. Cu toate acestea, recunoașterea acestor tendințe și conștientizarea lor ne pot ajuta să evaluăm mai obiectiv și să depășim stereotipurile și prejudecățile. Astfel, putem construi relații mai sănătoase și mai autentice cu ceilalți, bazate pe înțelegere, respect reciproc și colaborare.

De la dezgust la empatie

Este important să ne amintim că aceste categorii „cald” și „competent” nu definesc în mod absolut și definitiv cine sunt ceilalți. Persoanele și grupurile sunt complexe și pot fi percepute diferit în funcție de context și de perspectiva noastră. Prin urmare, este benefic să fim deschiși la cunoaștere și să fim dispuși să explorăm și să înțelegem în profunzime diversitatea și individualitatea celorlalți.

În concluzie, categorisirea „noi” versus „ceilalți” se realizează adesea pe baza percepțiilor de „căldură” și „competență” și pot influența interacțiunile noastre și modul în care ne raportăm la ceilalți. Prin conștientizarea acestor tendințe și prin cultivarea unei atitudini deschise și empatice, putem depăși barierele categorisirilor și putem construi relații mai autentice și mai armonioase cu ceilalți.

Tindem să reacționăm emoțional la diferențele abstracte dintre grupurile noastre și ceilalți. Aceste diferențe pot fi legate de convingeri, ideologii sau alte caracteristici care nu sunt tangibile sau vizibile în mod direct. Dezgustul, ca reacție emoțională puternică, poate fi experimentat atunci când suntem expuși la astfel de diferențe.

Insula (cortexul insular), o regiune a creierului asociată cu procesarea emoțiilor, poate fi activată în timpul acestei reacții de dezgust. Aceasta poate fi similară cu reacția de dezgust pe care o experimentăm atunci când suntem expuși la lucruri dezgustătoare sau respingătoare. Totuși, este important să înțelegem că această reacție este construită social și cultural și poate varia de la o persoană la alta.

Pentru a depăși această reacție de dezgust față de credințele abstracte ale celorlalți, este necesară o deschidere mentală și o conștientizare a faptului că diferențele în gândire și percepții pot exista și pot fi valorizate. Putem încerca să ne punem în locul celorlalți și să încercăm să înțelegem motivele și raționamentele din spatele perspectivelor lor.

De asemenea, este important să avem în vedere că dezgustul față de credințele abstracte ale celorlalți poate fi un mecanism de apărare care ne ajută să ne menținem propria identitate și valorile. Cu toate acestea, cultivarea empatiei și a înțelegerii poate deschide calea către dialog și armonie între grupuri diverse.

Prin conștientizarea și depășirea reacțiilor de dezgust față de credințele abstracte ale celorlalți, putem construi punți de comunicare și ne putem deschide către perspective diferite. 

Gestionarea emoțiilor care duc la diviziuni sociale

Între invidie și dezgust se află cele mai ostile impulsuri ale noastre. Aceste emoții pot fi puternic implicate în procesul de separare între „noi” și „ceilalți”. Invidia poate apărea atunci când ne comparăm cu ceilalți și simțim frustrare sau resentiment față de succesul sau realizările lor. Dezgustul poate fi declanșat de diferențele culturale, comportamentele sau aspectele fizice ale celorlalți.

Ambele emoții pot alimenta sentimente de superioritate și pot întări diviziunile sociale. Este important să ne confruntăm cu aceste emoții și să le gestionăm în mod conștient pentru a ne depăși reacțiile negative și pentru a cultiva empatie și înțelegere față de ceilalți. Prin a învăța să recunoaștem și să controlăm aceste impulsuri ostile, putem contribui la construirea unui mediu mai armonios și mai empatic, în care să ne simțim parte a unei comunități umane unite.

Este important să recunoaștem că diferențele în gândire și percepții pot exista și că putem învăța să ne raportăm la ele cu deschidere și înțelegere.

În concluzie, creierul nostru poate avea tendința de a crea diviziuni sociale, dar suntem în măsură să depășim aceste tendințe prin eforturi constante de autocunoaștere, educație și deschidere mentală. Prin cultivarea empatiei, înțelegerii și solidarității, putem schimba modul în care creierul nostru percepe și reacționează față de ceilalți.

Alegerea noastră poate fi să ne concentrăm pe maximizarea bunăstării absolute sau pe maximizarea diferenței dintre noi și ceilalți. Prin eforturile noastre de a construi o societate mai unită și mai înțelegătoare, putem depăși diviziunile sociale și să ne îndreptăm către un viitor în care să ne simțim cu toții parte a aceluiași „noi” uman.