„Ajunsesem să mă simt manipulată deși părea atent cu mine…” Cum punem limite sănătoase în relația de cuplu

Limitele pot avea adesea o imagine negativă în ochii multora. Mai exact în ochii acelora care în copilărie au fost fie agresați de duritatea cu care acestea au fost puse, frustrați de rigoarea acestora sau deprivați de siguranță din pricina lipsei limitelor. Așadar este necesar să ne uităm cu mai multă curiozitate și neutralitate pentru a le înțelege utilitatea. Nevoia de limite este una universală, cu toții o avem, iar satisfacerea ei ne ajută să ne simțim în siguranță, autonomi și liberi să avem propria identitate, indiferent de faptul că suntem sau nu într-o relație. Iată cum este corect să punem limite în relația de cuplu.

Conexiune și libertate în cuplu

În relațiile apropiate, în special cea de cuplu există un grad mai mare de intimitate și apropiere, motiv pentru care uneori nevoile noastre și ale partenerului se pot amesteca iar granițele sunt ușor estompate. Dacă nu suntem atenți la această dinamică putem ajunge chiar într-o zonă de fuzionare. Desigur, dacă suntem într-o perioadă de îndrăgostire, această fuziune se va simți extrem de bine: practic suntem aliniați în nevoi cu partenerii noștri iar între noi nu par să apară fricțiuni sau diferențe. Însă aceasta este doar o perioadă limitată, iar nevoia de autonomie va reapărea și, odată cu ea, nevoia de limite în relația de cuplu.

Putem să avem, de exemplu, așteptarea ca partenerul de cuplu să ne regleze emoțional atunci când ne confruntăm cu situații sau emoții neplăcute, putem pune presiune pe acesta să aibă un anumit comportament pe care ni-l dorim. Exercitarea chiar și inconștientă a controlului asupra celuilalt poate fi ceva la îndemână, însă contravine cu nevoia de siguranță și autonomie a celuilalt.

De aceea, este important să ne bucurăm de apropierea din cuplu, fără ca aceasta să devină o experiență constrângătoare și să ne răpească din identitate. Limitele sunt condiția necesară pentru a putea îmbina cele două nevoie firești: cea de conexiune cu cea de libertate. Pentru a putea face asta trebuie să ne cunoaștem, să fim în contact cu emoțiile și nevoile noastre și să le comunicăm eficient partenerului nostru.

Pot exista mai multe tipuri de limite în relația de cuplu: cele personale, emoționale, fizice, legate de timp, spațiu sau identitate.

Iată câteva exemple de limite sănătoase în relații:

Libertatea de a spune nu și nevoia de limite în relația de cuplu

Uneori, poate fi dificil să refuzi o cerere a partenerului pentru că nu dorești să-l vezi supărat sau vrei să eviți o discuție neplăcută. De aceea îți poate părea mai simplu să-i satisfaci nevoia decât să refuzi. Cu toate acestea este important să verifici cu tine dacă cererea este conform principiilor sau disponibilității tale emoționale sau dacă implică un sacrificiu prea mare. Este în regulă să refuzi cererea (și nu persoana), tolerând vinovăția pe care o poți resimți când începi să ții cont de propriile nevoi.

Totodată, poți observa în felul acesta cât de disponibil este partenerul tău și cât de deschis să îți cunoască și accepte nevoile. Respectiv, este important nu doar să spunem „nu” ci să și acceptăm „nu” din partea celuilalt.

De ce este necesar să ne clarificăm nevoile în cuplu

Uneori începem să povestim partenerului despre o situație dificilă cu care ne confruntăm arătând disconfortul nostru emoțional asociat acesteia. În loc să ne simțim mai bine că vorbim cu celălalt despre asta, observăm că ne simțim iritați de intervențiile partenerului, de dorința sa de a găsi o soluție la problema noastră. Pare că acesta înțelege că avem nevoie de ceva, însă nevoia noastră este alta: cea de a împărtăși ce simțim, de a fi ascultați și înțeleși, acceptați.

Este în regulă și chiar indicat să facem asta de la început, comunicând clar „azi am trecut printr-o situație mai grea și am nevoie să mă descarc vorbind despre asta cu tine. Îmi doresc doar să mă asculți”, poate fi un exemplu în acest sens. Dacă ne situăm pe poziția celui care ascultă și observăm că situația sau felul în care partenerul povestește ne activează, putem exprima și noi nevoia noastră de clarificare: „În timp ce te ascult am observat că nu îmi este clar ce ai nevoie, să fii ascultat/ă sau să te ajut să găsim o soluție?” sau de distanțare: „Simt că îmi este greu să ascult în continuare și am nevoie de o pauză. Putem relua mai târziu?”

Să știi să primești și să oferi ajutorul înseamnă să ai limite în relația de cuplu

Poate părea ciudat că acest aspect are legătură cu limitele. Însă uneori se întâmplă să nu apelăm la ajutor din parte partenerului dintr-un sentiment de presiune interioară care ne spunem că trebuie ca ulterior să oferim la rândul nostru ajutor, chiar dacă nu suntem dispuși să-l oferim. Avem dreptul să primim ajutor și totodată să refuzăm să acordăm ajutor, atunci când ceea ce ne este solicitat este peste limitele noastre. Desigur, este important să oferim și noi, însă cât, când și cum oferim trebuie să țină cont de resursele noastre. Dacă ceea ce ne este solicitat depășește resursele noastre, este în regulă să refuzăm.

„Adesea partenerul meu mă critica spunându-mi că el face multe lucruri pentru mine și când îmi cere ceva, eu refuz. Pe de-o parte, apreciam lucrurile făcute de el, pe de altă parte, deseori mă copleșeau, păreau izvorâte dintr-o dorință a lui de a-mi fi mereu util, de a prelua diverse griji sau rezolvarea unor probleme. Deseori, nici nu i le solicitam. Ce mă deranja, în schimb, era lipsa lui de asumare în ceea ce face, care creea cumva o obligație din partea mea de a face pentru el ceea ce cere, fără să pot spune nu… Pentru mine era important ca el să conștientizeze că ajutorul pe care mi-l oferea, era decizia lui. Și că, atunci când nu are disponibilitate prefer să știu asta decât să se forțeze… și să aștepte același lucru din partea mea. Ajunsesem să mă simt manipulată deși părea bine intenționat și atent cu mine…”, povestește Alina, 32 de ani, din Pitești.

Autonomia în cuplu și limitele sănătoase în relații

În funcție de stilul de atașament, vom percepe diferit nevoia de a petrece timpul alături de partener. Un atașament anxios dependent ne va predispune către a căuta excesiv prezența partenerului, simțindu-ne abandonați sau respinși atunci când el face lucruri pentru sine, în care nu suntem incluși. Tendința noastră va fi să fuzionăm cu celălalt, îngrădindu-i libertatea.

O relație de cuplu nu presupune să petrecem timpul exclusiv cu partenerul. Este indicat să limităm activitățile de cuplu astfel încât să existe un echilibru între timpul petrecut alături de partener și cel pe care îl dedicăm unor interese individuale, pasiunilor noastre sau altor persoane.

Ne ajută să conștientizăm când propriile gânduri sunt din sfera anxietății, a fricii de abandon, și ne împiedică să avem o relație echilibrată cu celălalt. În acest sens, este util să începem un proces psihoterapeutic pentru a înțelege de ce simțim și gândim astfel, dar și ce putem face diferit pentru a accepta și implementa anumite limite în relația de cuplu.

Libertatea de a te răzgândi 

În cuplu luăm atât decizii împreună cu partenerul cât și decizii personale. Alegerile noastre reprezintă deciziile noastre și avem nevoie să ni le asumăm la fel ca și schimbarea acestora. Este un drept uman de a ne răzgândi și este important să ținem cont de el.

Este dăunător să mergem înainte cu o decizie ce simțim că nu ne (mai) reprezintă doar dintr-un principiu de consecvență și pentru a nu îl supăra pe celălalt. Uneori, timpul ne ajută să căpătăm o perspectivă mai matură asupra unei situații, iar o schimbare în decizie este necesară.

Oricum ar fi, avem acest drept, iar dacă partenerul încearcă să ne inducă vinovăția din această cauză, atunci avem nevoie să punem limite în relația de cuplu, iar acestea să fie clare. Putem în același timp să fim deschiși la a înțelege nevoia celuilalt și la a negocia pentru a ne fi bine amândurora.

Exprimarea limitelor sexuale

La început de relație, de regulă, chimia sexuală este mai intensă, însă intimitatea emoțională nu a avut timp suficient să fie formată. Este firesc ca pe de-o parte să ne dormim experiența sexuală, dar pot exista și momente jenante legate de limite personale în acest context.

Avem nevoie să ne respectăm limitele și ritmul astfel încât sexul să fie ceva securizant și distractiv, iar asta se bazează pe acord din ambele părți. Explorarea în interiorul limitelor sau descoperirea mai clară a acestora, alături de partener necesită timp, o comunicare clară și înțelegere.

Chiar și viața noastră sexuală presupune anumite limite în relația de cuplu, iar tendința de a-l scoate pe celălalt din zona lui de siguranță, reprezintă o nerespectare a intimității celuilalt, a drepturilor lui inclusiv de a (ne) refuza anumite cereri, și o atenție excesivă la dorințele și preferințele noastre, pe care astfel încercăm să le impunem. Preferințele sexuale nu sunt nevoi, ci dorințe. Iar aici, în conexiunile autentice, întotdeauna există negociere sau compromis, ținând cont și de partener/parteneră.