De ce este important să avem curaj și cum ne dezvoltăm această resursă

„Când ne asumăm riscuri, devenim autorii propriilor vieți!” De ce este important curajul și cum ne dezvoltăm această resursă

    Apreciem curajul și adesea îl privim ca pe o trăsătură dezirabilă, în special dacă cei din jurul nostru îl expun cu mai multă ușurință. Adesea ne întrebăm „Oare ce au ei și nouă ne lipsește?”. Se spune că în viață mai bine regretăm lucruri pe care le-am încercat și nu au ieșit cum ne doream, decât lucruri pe care nici nu le-am încercat. Diferența dintre cele două este dată de curaj, de ieșirea din zona de confort, de asumarea riscurilor. Așadar, de ce este important curajul?

    Ce înseamnă să ai curaj 

    Ne-am putea gândi că lor, „curajoșilor”, nu le este rușine sau teamă să greșească, să fie criticați ori certați; lor nu le este teamă să vorbească despre îngrijorările lor; nu le este rușine că ceilalți află despre slăbiciunile lor, poate pentru că ei nu au frici, îngrijorări, temeri.

    De fapt, nu există om care să nu fie criticat, certat sau „făcut de rușine” de cineva, la un moment dat, exact cum nu este om fără îngrijorări. Este diferită însă, reacția curajoșilor la critică, rușine, vină, batjocură.

    Diferit la cei care au curaj este faptul că ei pot accepta o critică făcută în mod constructiv, iar rușinea nu este un sentiment resimțit în prezența oricărei persoane, ci doar din partea celor care fac sau au făcut cel puțin ceva la fel de greu și plin de curaj precum încercările lor.

    Ce înseamnă să fii vulnerabil

    Vulnerabilitatea este centrul unde se acumulează emoțiile negative, dar este și locul unde se nasc emoțiile pozitive.

    Vulnerabilitatea este asociată cu precădere cu emoții de tipul rușine, frică, durere, lipsuri. Oare ne este simplu să arătăm astfel de emoții celorlalți? De obicei, alegem un „scut de protecție” care să ne ascundă vulnerabilitatea față de ceilalți.

    Află din articolul următor care sunt Tehnicile care ajută la controlul emoțiilor negative

    Totodată, vulnerabilitatea este tocmai calea către celălalt/ceilalți și ai vrea să le arăți și emoții de tipul bucurie, iubire, apartenență. Cum nu putem alege ce emoții să avem și ce emoții să nu trăim niciodată, ascunderea vulnerabilității păstrează o mască în relațiile cu alții și astfel nu vom trăi nici emoțiile pozitive, atât de dezirabile.

    Ce reprezintă expunerea la propriile temeri

    Temerile ne țin în confort și în control, în zona de siguranță. Aici nu ne este rușine cu noi, de ceea ce facem sau cum suntem, aici suntem acceptați, nu ne simțim judecați sau criticați. În această zonă de siguranță și confort noi ne dezvoltăm și depășim doar acele situații pe care le putem controla cu ușurință. În realitate, dezvoltarea noastră personală este limitată. De asemenea, nu vom apela la această resursă prețioasă numită curaj, cedând în fața temerii de evaluări negative.

    Expunerea la temerile proprii înseamnă să ieșim din zona de confort și siguranță. Expunerea este vulnerabilizare, dar și creștere.

    Expunerea la temeri te ajută să dezvolți reziliența. Reziliența vine din înfruntarea temerilor tale. Devii mai bun și te ridici transformând frica, într-un succes din ce în ce mai mare. Reziliența începe cu tine și începe în mintea ta.

    Cum și când ne asumăm riscuri

    În general când resimțim o rușine prea mare nu ne asumăm riscuri, nu ne urmăm visurile de teama potențialelor critici, comentarii. Cum să avem curaj din această poziție?

    Ruth Chang, profesor de filosofie la Rutgers University, spunea în cadrul unui TED talk că atunci când ne asumăm riscuri, decidem în legătură cu cine vrem să fim. Dacă nu luăm astfel de decizii, plutim în derivă, suntem oameni care nu aleg niciodată cu adevărat încotro să o apuce. Așadar, ocazia de a-ți asuma un risc este „un dar ceresc”, susține ea. „Ai putea spune, într-un fel, că devenim autorii propriilor vieți”.

    A fi curajos este cu siguranță despre asumarea de riscuri, despre a merge pe drumuri nebătătorite de alții, despre a face lucruri într-un fel în care nu au mai fost făcute. 

    Cei care își asumă riscuri o fac cu realism, pentru că au încredere în ei și au convingerea că se vor descurca în orice situație astfel încât să își atingă scopul. Însă una dintre trăsăturile acestor oameni este faptul că nu se tem de eșec, nu-și permit ideea de eșec. Dar asta nu însemnă neapărat că nu greșesc deloc, ci că aleg ca acea greșeală să fie doar un pas în atingerea scopului lor.

    Theodore Roosevelt spune că „ meritul este doar al celui care se află în arenă, al celui care se străduiește neobosit, al celui care greșește iar și iar sau care eșuează încercând să facă ceva nou, extraordinar.”

    Ce este încrederea în sine, în forțele proprii

    Încrederea în sine se referă la așteptările pe care noi le avem de la propria persoană și la o auto-evaluarea a abilităților, judecăților și performanțelor dovedite până în prezent. Suntem siguri de ceea ce știm și putem face cu succes pe baza experiențelor trecute. 

    Așadar, încrederea în sine se referă la performanțele viitoare, pe baza experiențelor și performanțelor trecute și are legătură cu percepția noastră în legătură cu potențialul pe care îl avem la dispoziție. Încrederea în sine ne poate ajuta să ne asumăm sarcini noi cu mai mult curaj, știind că, indiferent de rezultat, vom fi capabili să revenim cu încredere către noi înșine.

    Atunci când suntem încrezători în forțele noastre – abilitățile proprii, rezultatul ne bucură mai  profund. Când avem încredere în capacitățile noastre, suntem mai energici, mai încrezători în reușită, mai motivați în a începe ceva nou și a ne atinge scopul propus. Suntem mai curajoși.

    Cum învățăm să avem curaj

    Curajul, ca și succesul, se învață. Este nevoie de mai multe eșecuri, o voință puternică și perseverență, ca să știi ce poți face. Un prim pas este acela de a descoperi propria ta putere interioară, de a-ți accepta plusurile și minusurile și a învăța să folosești propriul sistem de valori. Un al doilea pas ar fi acela de a trece de la a știi ce poți face, la a face efectiv.

    Curajul este o capabilitate mentală, nu una emoțională. Un al treilea pas este acela de a-ți cuceri propriile frici. Apoi asumă-ți riscuri, ieși din zona ta de confort; începe cu riscuri mici, eșecuri mici, apoi continuă. 

    Ce înseamnă în viața de zi cu zi să ai sau nu curaj

    Ori de câte ori alegi să ai curaj în propria ta viață, alegi să îți „crești” încrederea în sine, alegi să-ți asumi riscuri, alegi deci să ieși din zona de siguranță și confort și să devii mai puternic, mai încrezător în tine, mai de succes. Chiar dacă rezultatul apare după mai multe încercări, tot de succes ești, tocmai pentru că te străduiești.

    Ori de câte ori alegi să nu ieși din zona de confort, să nu îți asumi riscuri – alegi să nu ai curaj, înseamnă să aduni ocazii pierdute – job, relații, oportunități, etc., iar astfel alegi să îți scazi încrederea în tine, în abilitățile și capacitățile tale. 

    Citește aici articolul integral: De ce este sănătos să ieșim din zona de confort și cum ne ajută la controlarea anxietății

    Ori de câte ori alegi să nu ai curaj, construiești „castelul propriilor regrete” pe care odată cu înaintarea în vârstă îl vizitezi tot mai des în gândurile tale. Acest castel crește cumva în trecut dar îl vezi doar în viitor; azi nu îl vezi cum crește, deși azi este cel mai bun moment ca tu să acționezi, să iei o decizie fără să mai amâni sau să lași frica să te domine; azi este cel mai bun moment să accesezi resursa numită curaj.

    Cum ne educăm copiii pentru a deveni curajoși

    Copiii învață de la noi adulții cum să fie curajoși, din reacțiile noastre, din discursul nostru. Pentru copii este important să înțeleagă că a te teme este un sentiment, în timp ce a fi curajos este o acțiune.

    Să fii curajos îți dă un stare de bine, de reușită. Să îndemni și susții copiii în a avea curaj, înseamnă să îi înveți să aibă încredere în forțele proprii. Încrederea în sine se câștigă și rezultă din situațiile dificile, provocatoare și succesul obținut prin efort propriu.

    Copiii învață din felul în care noi ne descurcăm în situațiile dificile, iar reacțiile noastre vor fi manualul lor din care ei își vor gestiona temerile, riscurile, curajul în viitorul lor. Iată câteva recomandări în acest sens:

    • Lasă copilul să încerce – explică-i, ghidează-l și susține-l cu încurajări;
    • Lasă-l să greșească – greșeala este prima încercare în reușită;
    • Vorbește cu copilul despre eșec, despre cum a ajuns acolo și ce ar putea face diferit data viitoare;
    • Nu blama greșeala, nu o critica. A greși înseamnă a învăța, a repeta o acțiune până la perfecționare;
    • Încurajează-l să ia decizii noi în situații noi;
    • Încurajează-l să îți asume rezultatul unei decizii – bun sau rău;
    • Laudă-i reușitele, chiar și pe cele mai mici – pentru el sunt la fel de importante toate;
    • Ajută-l pe copil să devină versiunea lui cea mai bună.

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare