Arta patologică a manipulării sau ce este machiavelismul

Machiavelicii sunt atrași de putere, bani și control. 6 semne că ai un machiavelic în preajmă

    Maeștri în arta manipulării, machiavelicii nu aleg să manipuleze, aceasta fiind în natura lor. Niccolo Machiavelli (1469-1527) filosof politic și autor, este cel căreia îi este atribuită convingerea că oamenii în poziții de putere trebuie să aleagă manipularea, chiar și când aceasta contravine stilului lor de leadership, dacă vor succes. Dar oare ce urmăresc machiavelicii?

    Cum se comportă un machiavelic

    În principiu, persoanele care manifestă machiavelism îi vor devaloriza pe cei din jur, considerând că aceștia nu știu ce e bine pentru ei, relațiile lor bazându-se pe decizii unilaterale, deseori justificabile în mințile lor. Respectiv, atunci când stabilesc un obiectiv, deseori vizând propriile interese, ceilalți devin unelte, iar mijloacele folosite pentru atingerea obiectivului respectiv sunt scuzabile prin prisma rezultatului obținut.

    Pe principiul „trebuie să spargi câteva ouă pentru a face o omletă”, interpresonal, ei sunt dificil de tolerat, deși deseori par „puternici”, „în control” și ca știind exact ce vor și cum să obțină acest lucru. Nu este de mirare că deseori atrag admiratori. Totodată, pentru a-l cita pe Niccolo Machiavelli, acesta considera că „Este mai important să fii temut decât iubit”. Să spunem că sunt o sumedenie de traume nerezolvate din copilărie acolo…

    Maeștri manipulatori: „Scopul scuză mijloacele”

    Machiavelismul în psihologie definește persoanele care sunt maeștri manipulatori prin simpla lor natură, comportamentul nefiind o alegere deliberată ci o convingere că „scopul scuză mijloacele”. Ei sunt duplicitari, temperamental predispunși la a conspira activități ilegale, imorale și dăunătoare. Sunt înșelători întrucât singurele obiective semnificative sunt cele stabilite de ei.

    Amorali în esență, pentru ei cei din jur sunt unelte necesare atingerii scopurilor personale, iar dintr-o perspectivă machiavelică, dacă permitem cuiva să ne manipuleze și folosească „probabil merităm acest lucru”. De observat aici detașarea de viața emoțională a persoanei „lezate”, dezinteresul față de nevoile ei și lipsa de vinovăție în urma răului provocat. Practic, vorbim de o inabilitate de a simți și manifesta compasiune.

    Recomandăm și articolul: De ce ne este atât de greu să cerem iertare și ce greșeli facem frecvent

    Cu toții putem fi duplicitari în anumite condiții. De câte ori ne-am învoit de la muncă spunând că suntem bolnavi sau de câte ori am ascuns adevărul de partenerul nostru de viață? Iată că avem, cu toții, abilitatea de a minți, de a păcăli. Dar astfel de episoade nu ne reflectă tiparele noastre comportamentale de bază și, deseori, atrag vinovăția în anumite doze.

    Testarea machiavelismului

    În 1970, psychologii Richard Christie and Florence Geis au introdus primul test pentru machiavelism, numit Mach IV. Dacă aveți o curiozitate în privința propriului scor, găsiți o testare on-line (în limba engleză) aici. Printre afirmațiile cotate, veți regăsi „Cea mai bună cale de a gestiona oamenii din jur este să le spui ce vor să audă” sau „Este înțelept să flatezi oamenii importanți”.

    Similar cu psihopații, machiavelicii par lipsiți de sentimente, cu certitudine de compasiune. Din acest motiv, a fost descrisă inclusiv o „Triadă întunecată” a tulburărilor de personalitate, denumită astfel în 2002 de psihologii Delroy Paulhus și Kevin Williams, formată din psihopatie, machiavelism și narcisism, și definind o personalitate malefică. Chiar și cercetările ulterioare propun studierea asociată a celor trei, multe dintre trăsăturile lor suprapunându-se. 

    Recomandăm și articolul: Psihopatia nu este chiar o raritate și nu toți sunt violenți. Care sunt trăsăturile unui psihopat

    Ce trăsături apar în machiavelism

    O persoană care are trăsături machiavelice va avea rezultate mult mai satisfăcătoare în profesii sau contexte sociale în care regulile și limitele au un grad înalt de ambiguitate, și deci pot fi exploatate în propriul interes.

    Detașarea emoțională și abordarea cu cinism a vieții le permite să își controleze eficient emoțiile și să aibă răbdare pentru a profita de pe urma celorlalți sau a unor situații create. Tacticile lor sunt șarmante și prietenoase, fiind capabili de autodezvăluiri dacă acest lucru servește scopului stabilit.

    Deși sunt capabili să folosească amenințări și presiunea, preferă tacticile subtile menționate anterior, atunci când este posibil, acestea nu doar mascându-le adevăratele intenții, dar furnizând și „un alibi” în caz că sunt descoperiți „Nu asta a fost intenția mea, doar mă știi”. În timp ce în cazul unei situații care presupune competitivitate, este de preferat să ai o astfel de persoană în echipa ta, cu certitudine este de evitat în relații apropiate de prietenie, colegialitate sau… romantice.

    Recomandăm și articolul: „Iubita mea a fost crescută cu ideea că totul i se cuvine și nu poate fi contrazisă”. Portretul partenerului toxic egoist și soluții pentru el

    Șansele sunt că am întâlnit cu toții în viața noastră persoane machiavelice, fie că ne-au fost colegi, sau poate parteneri de cuplu sau, poate, am fost expuși discursului anumitor lideri politici. Când ne gândim la „cine ar putea fi machiavelic?” în minte păstrăm atribute precum viclean, manipulativ, egoist, lipsit de scrupule. Poate, pe alocuri, găsim și „șarmant” sau „ambițios” ori „admirabil” dar astfel de trăsături sunt în plan secundar și umbrite de comportamentele indezirabile.

    Pe scurt, vorbim despre acele persoane cu care este dificil să avem vreo relație întrucât se vor folosi constant de noi, interesați fiind doar de câștigul personal. Machiavelicii sunt atrași de putere, bani și control, și vor face orice pentru a le obține pe toate trei. Din păcate, cum în prezent trăim într-o societate care valorizează extrem astfel de indicatori ai „succesului”, în defavoarea nevoilor umane autentice, dezirabilitatea unor astfel de obiective plasează machiavelicii pe un piedestal al admirației.

    Citește și articolul: „Oare o iau razna?” – Gaslighting sau manipularea care te face să te îndoiești de realitate

    Semne că ai un machiavelic în preajmă

    Iată câteva comportamente care, asociate, pot contura trăsăturile machiavelice ale unei persoane, fiind un bun semnal pentru noi să ne îndepărtăm dintr-un astfel de context. Psihologul american Anim Aweh atrage atenția că machiavelismul nu este un termen clinic, ci este folosit pentru a defini persoanele cu tendințe manipulative, comportamente egoiste și indiferență față de moralitate. Iată comportamentele lor de bază:

    1. Manipularea

    Un machiavelic va minți și va înșela ca să își atingă scopurile. El știe să planifice pe termen lung, să își stabilească minuțios strategiile și să observe oamenii, folosindu-le fricile și slăbiciunile împotriva lor.

    Vor încălca regulile, vor păcăli oameni și vor mima simpatia pentru a câștiga favoruri. Dacă la început pot părea șarmanți, treptat pot deveni agresivi (când șarmul nu le aduce beneficiile urmărite) sau pot recurge la bullying. Cum moralitatea le lipsește sunt mai mult decât capabili să facă rău pentru a obține ce vor.

    Citește și articolul: „Comportamentele tip bullying nu trebuie tolerate! Ce le declanșează și cum ne protejăm”

    2. Interes doar față de propria persoană

    Cinici fiind, machiavelicii consideră că fiecare persoană își urmărește doar interesul personal, motiv pentru care nici nu au relații semnificative și nici încredere în ceilalți. Ei proiectează modelul lor interior și asupra celorlalți care se vor înscrie, astfel, în două categorii: competitorii periculoși (cei capabili de reușite mai mari decât ale lor) sau cei care „merită ce au primit”, respectiv abuzul unui machiavelic.

    Banii și puterea sunt mult mai importante decât relațiile cu cei din jurul lor. Sunt neloiali, adesea încălcând promisiunile și încrederea celorlalți. Diferit de celelalte două tulburări cu care este asociat machiavelismul, psihopatia și narcisismul, acesta nu simte nevoia constant de a fi centrul atenției. 

    Citește și articolul: „Nevoile mele sunt mai importante decât ale tale”: Cum recunoști relația cu un narcisist

    3. Înșelătoria

    Persoanele care dau dovadă de machiavelism știu cât de importantă este deținerea informației, motiv pentru care nu o vor împărtăși cu alții decât dacă este în favoarea lor. Ei vor răstălmăci informații inofensive și sunt abili în a scoate informația din context.

    4. Lipsa emoțiilor

    Machiavelism înseamnă lipsă de empatie și compasiune. Ei practic sunt incapabili să își identifice propriile emoții și în consecință să le recunoască la alții, lucru care îi susține pe drumul atingerii obiectivelor indiferent de mijloacele folosite. Cercetările arată că nu au inteligență emoțională.

    Citește și articolul: „Inteligența emoțională în relațiile de la muncă – de ce este utilă și cum o dezvoltăm”

    5. Ambiția

    Evident, astfel de persoane vor fi extrem de ambițioase și, din păcate, vor fi lideri abuzivi și distanți, comportamente ce se vor acutiza pe măsură ce capătă mai multă putere. Cercetările arată că  puterea obținută amplifică trăsăturile machiavelice existente, scoțând la suprafață predispozițiile comportamentale și credințele unei astfel de persoane.

    6. Competiția

    Persoanele care dau dovadă de machiavelism vor fi extrem de competitive, iar ceilalți adesea vor fi văzuți ca adversari, motiv pentru care munca în echipă este practic imposibilă. Sunt capabili de asocieri în echipe doar când acest lucru este în avantajul lor, ei fiind capabili să treacă de la tacticile de cooperare la cele competitive la momentul oportun lor.

    Deși relațiile cu astfel de persoane sunt practic imposibile, există cazuri când ne regăsim în preajma lor și atunci ar fi util să apelăm la ajutorul psihoterapiei. Manipularea extremă din partea unor astfel de persoane poate lua forma gaslighting-ului, făcându-ne să ne îndoim de propria realitate. 

    Citește și articolul: „Am oare nevoie de terapie?” 7 motive să mergi la psiholog

    În contrapartidă, și ca notă pozitivă de încheiere a acestui text, cercetătorii au conturat și o „triadă luminată” sau „sfinții dintre noi”. Desigur, nu ne referim aici la cei cu șanse de sanctificare, ci la trăsăturile care sunt întâlnite la o persoană benefică celor din jur. 

    Așadar, trei factori distincți reies din studii ca fiind parte din această triadă benefică, respectiv: kantianismul (numit astfel după filozoful Immanuel Kant) și însemnând ca oamenii în sine să fie un scop și nu un mijloc, umanismul – valorizarea demnității și valorii fiecărui individ și încrederea în umanitate, respectiv credința în bunătatea fundamentală a oamenilor. Iar acestea sunt calitățile pe care le avem de cultivat în relațiile cu cei din jurul nostru pentru o viață emoțională echilibrată.

    Îți recomandăm și

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare