Râsul are un efect similar cu antidepresivele! De ce râd femeile mai mult decât bărbații

Deși nu le inventariem vreodată, cu toții suntem conștienți de beneficiile râsului. Rolurile acestuia variază de la eliberarea stresului, conectare socială, eliberare de endorfine până la un mod de a depăși mai ușor anumite probleme cu care ne confruntăm. Este dovedit științific faptul că râsul te relaxează, calmează durerea și îmbunătățește sistemul imunitar. Așadar, tu cât de des râzi?

Rolul social al umorului

Umorul este observat în toate culturile și la toate vârstele, dar numai în ultimele decenii psihologia experimentală l-a considerat un comportament uman esențial, fundamental. Râsul ar putea fi cel mai contagios dintre toate experiențele emoționale.

Deși râsul este una dintre trăsăturile distinctive ale ființelor umane, se știe puțin despre mecanismele din spatele acestuia. Râsul nu se limitează la comunicarea veseliei ci poate fi declanșat de jenă și alte situații de disconfort social.

Evoluția râsului se poate datora și rolului acestuia de a facilita legătura între grupuri mari de oameni. La primate, procesul de îngrijire eliberează substanțe chimice care ajută la construirea legăturilor sociale, dar oamenii au ajuns în cele din urmă să trăiască în grupuri care erau mai mari decât permitea procesul de îngrijire. Râsul poate fi un astfel de liant.

Râsul, precum și vorbirea, ne permit să ne conectăm rapid și ușor cu o comunitate numeroasă. Între beneficiile râsului se numără producția de anticorpi și creșterea eficienței celulelor sistemului imunitar. Evident, un sistem imunitar mai puternic aduce după sine mai puține efecte nocive ale stresului asupra organismului uman.

Suntem foarte neclintiți atunci când vine vorba despre persoanele cu care râdem și motivele pentru umor. În sfera personală, toate dovezile științifice arată că râdem cu oamenii pe care îi cunoaștem și ne plac.

Bineînțeles, râsul nu se limitează la acest lucru și putem folosi râsul într-un mod foarte nuanțat chiar și cu străinii. Argumentul foarte clar al lui Robert Provine, psiholog și profesor american în neuroștiințe, că râsul este un semnal social în primul rând și este asociat cu crearea și menținerea legăturilor sociale poate fi observat în viața de zi cu zi.

Râsul este un puternic eliberator de endorfină

Intuitiv, știm că râsul este unul dintre cele mai bune instrumente pe care le avem pentru a face față stresului, iar știința susține acest lucru. De fapt, cercetarea râsului merge și mai departe, dezvăluind că este un medicament puternic cu puterea contagioasă a unui virus care transmite o serie de beneficii pentru minte și corp.

Unul dintre cele mai recente studii arată că unul dintre beneficiile râsului este că acesta eliberează endorfine în creier prin intermediul receptorilor opioizi. Cu cât o anumită persoană are mai mulți receptori de opioizi în creier, cu atât efectul este mai puternic. Medicamentele opioide cu dependență crescută, cum ar fi heroina, se leagă și de acești receptori, sugerând că râsul induce euforie într-un mod nu foarte diferit de un narcotic (minus dezavantajele evidente).

Râsul contagios formează legături sociale

Efectul endorfinei descris mai sus explică, de asemenea, de ce râsul social este atât de contagios. Răspândirea acestui mod de eliberare a endorfinei în grupuri promovează un sentiment de comunitate și siguranță.

Practic îl putem vedea ca pe un joc de domino cu endorfină. De aceea, atunci când cineva începe să râdă, alții probabil vor râde și ei, chiar dacă nu sunt siguri de ce râde toată lumea.

Râsul favorizează conectivitatea creierului

Nu toate râsurile sunt la fel și se pare că decodarea unui râs este mai provocatoare decât pare. Un studiu a constatat diferențe în modul în care percepem, de exemplu, râsul vesel față de râsul batjocoritor față de râsul provocat de gâdilat, fiecare activând conexiunile între diferite regiuni ale creierului.

Indiferent de natura lui, acesta stimulează activitatea creierului odată ce auzim pe cineva râzând, acesta încercând să descifreze tipul de comunicare.

Rolul umorului în relații

Un studiu a arătat că femeile au râs cu aproximativ 126% mai mult decât bărbații, în timp ce bărbații par să instige râsul cel mai mult. De altfel, femeile consideră de obicei simțul umorului ca fiind o trăsătură de top pentru un potențial partener.

Bărbații, la rândul lor, tind să evalueze femeile care râd mult (la glumele lor, desigur) mai favorabil decât cele care nu râd. Așadar, nu este o surpriză faptul că acele cupluri care râd împreună raportează că au relații de calitate superioară.

Râsul are un efect similar cu antidepresivele

Râsul activează eliberarea neurotransmițătorului serotonină, aceeași substanță chimică cerebrală vizată de cele mai frecvente tipuri de antidepresive. Din cercetări nu este clar cât timp se menține acest efect, dar explozia activității creierului declanșată de umor este, fără îndoială, puternică, cel puțin pentru perioade scurte de timp.

Din punct de vedere istoric, psihologii au încadrat negativ umorul, sugerând că acesta a demonstrat superioritate, vulgaritate, „conflict de identitate freudiană” sau un mecanism de apărare pentru a ascunde adevăratele sentimente. În astfel de situații, vorbim despre cei care au folosit umorul pentru a-i înjosi sau a disprețui pe alții sau pentru a umfla propria valoare. Ca atare, adesea a fost tratat ca un comportament nedorit, de evitat.

Ce se întâmplă când râdem

Dar cercetările privind umorul au ieșit la iveală recent, umorul fiind acum privit ca un punct forte. Psihologia pozitivă, un domeniu care examinează ceea ce fac oamenii benefic, notează că umorul poate fi folosit pentru a-i face pe ceilalți să se simtă bine, pentru a câștiga intimitate sau pentru a ajuta la reducerea stresului. Alături de recunoștință, speranță și spiritualitate, simțul umorului aparține setului de puncte forte cultivate prin psihologia pozitivă.

Aprecierea umorului se corelează și cu alte puncte forte, cum ar fi înțelepciunea și dragostea de a învăța. Simțul umorului poate fi o linie de apărare uimitoare atunci când vine vorba de a face față stresului. Când râdem, circulația sanguină se activează, iar respirația se îmbunătățește, lucru care are un efect pozitiv asupra inimii și asupra plămânilor, un soi de exercițiu fizic pentru organe. Între beneficiile râsului putem include și prevenirea bolilor de inimă, acesta ajutând la reglarea tensiunii arteriale, implicate, de regulă, în declanșarea bolilor cardiace.

Capcanele umorului

Există și persoane care par să nu rămână niciodată fără glume, mereu gata de farse sau observații amuzante. Uneori ne plac astfel de indivizi pentru că detensionează deseori atmosfera, alungă aerul de „gravitate” în anumite situații, par relaxați și joviali. Ei sunt spontani și ne ajută să nu ne luăm foarte în serios, ei fiind primii care vor râde de ei înșiși.

O astfel de persoană care joacă rolul clovnului este populară pentru că ne ajută să ne relaxăm dar și să facem față mai bine anumitor situații provocatoare. Ei pot fi minunați în situații stresante, deseori reușind să aducă alinare.

Și totuși, nu întotdeauna umorul este sănătos sau pozitiv, uneori astfel de persoane putând masca sentimente de nesiguranță sau agresivitatea. Ei pot părea indiferenți față de emoțiile altora sau chiar folosi sarcasmul în rol de bullying. Pot să nu țină cont de nevoile altora, dispoziția sau refuzul de a se antrena în glumele lor. Acești „clovni” pot uneori masca prin umor lumina negativă în care încearcă să pună o altă persoană, uneori pentru a atrage mai mult statut pentru sine.

Copiii și umorul

La fel și în rândul copiilor, este absolut normal ca acestora să le placă să fie în centrul atenției. Ei adoră să glumele, se strâmbă și se maimuțăresc, în principal pentru a impresiona alți copii sau doar pentru a râde. Pe de altă parte, există și acei copii care exagerează cu comportamentele lor din dorința de a fi ei centrul atenției exclusiv având un comportament de tip clovn/bufon.

A fi clovnul clasei poate afecta și viața socială a copilului. Uneori, alți copii cred că este amuzant și vor să fie în preajma lui. Dar, adesea, copiii sunt iritați de un comportament de tip clovn și cred că este ciudat sau enervant, nicidecum amuzant.

Câteva semnale de alarmă

Recent, am văzut o fotografie cu celebrități care au recurs la suicid, în care erau redate surâzătoare și binedispuse, iar textul asociat era „Așa arată depresia”. Vorbim despre depresia funcțională, dar și despre cea clinică, ascunsă în spatele unei măști sociale. Actorul Robin Williams era unul dintre cei prezentați, respectiv un foarte bun actor de comedie.

Așadar este util să vedem și în spatele umorului anumitor persoane, deseori acesta fiind o mască a suferinței, un comportament prin care ceilalți sunt ținuți la distanță de realitatea interioară a unei persoane. Deseori avem tendința de a-i exclude pe aceștia de pe lista persoanelor care ne preocupă, pentru care ne facem griji, ei părând să nu aibă niciuna.

Ar fi recomandat să ne schimbăm acest comportament și să îi abordăm cu aceeași compasiune și empatie pe care le-am folosi în preajma cuiva trist. Măcar pentru a întreba dacă sunt ok, cum se simt, dacă vor să vorbească, pentru a ne arăta disponibilitatea și a ne conecta mai autentic cu ei.