Timusul, o glandă uitată cu rol crucial în imunitate

Timusul este crucial pentru imunitate, inclusiv la adulți. Infecțiile respiratorii repetate pot fi semnul unui dezechilibru al timusului

Mulți dintre noi nu știu cât de important este timusul, o glandă care se micșorează pe măsură ce înaintăm în vârstă, destul de subestimată, dar de o importanță majoră pentru imunitate. În ultimii ani, tot mai multe studii indică această mică glandă ca fiind o resursă importantă pentru sănătate.

Timusul este o glandă situată în partea superioară a pieptului, în zona toracică, în spatele sternului și în fața inimii. Pe măsură ce îmbătrânim, timusul începe să se atrofieze, iar acest lucru poate influența capacitatea sistemului imunitar de a răspunde adecvat la infecții și alte amenințări pentru sănătate.

Glanda timus: localizare și rol


„Timusul este o glandă localizată retrosternal, la nivelul mediastinului. Are o funcție dublă, în primul rând, de organ limfoid central, dar și de glandă cu secreție internă. Dezvoltarea timusului începe în copilărie și atinge un maximum în perioada adolescenței. La vârsta de 12 ani, cântărește în jur de 35 de grame, după care involuează, iar la 60-65 ani, cântărește aproximativ 5-10 grame.“

– Dr. Rareș Simu, medic specialist imunologie clinică și alergologie

Medicul imunolog subliniază că timusul joacă un rol crucial în dezvoltarea sistemului imunitar. Există trei zone structurale care alcătuiesc timusul. În zona corticală se găsesc limfoblaști – precursorii limfocitelor, celule doică – cele care hrănesc și ajută la dezvoltarea limfocitelor T și macrofage, celule cu rol foarte important în imunitate.

timusul localizare
Timusul este localizat deasupra inimii ILUSTRAȚIE: Shutterstock

Zona corticomedulară conține, în principal, limfocite T și B imature și mature și plasmocite. Este o zonă de trecere spre zona medulară. În zona medulară se găsesc limfocitele T și B mature și celule dendritice. Pe lângă acestea, se mai găsesc și celule Kulchitsky, cu rol secretor hormonal.

Importanța timusului pentru imunitate

Limfocitele T și B, plasmocitele, celulele dendritice și celulele Kulchitsky sunt tipuri de celule implicate în sistemul imunitar, fiecare având roluri specifice în răspunsul imun al organismului. Acestea sunt esențiale deoarece contribuie activ la recunoașterea și eliminarea agenților patogeni și la menținerea echilibrului imunologic în organism.

  • Limfocitele T: sunt un tip de celule imune care se maturizează în timus și sunt responsabile pentru identificarea și distrugerea celulelor infectate cu agenți patogeni, precum și pentru coordonarea și reglarea răspunsului imun. Limfocitele T pot fi de mai multe tipuri, cum ar fi celulele T helper, care ajută la activarea altor celule imune, sau celulele T ucigașe, care identifică și distrug celulele infectate sau celulele tumorale.
  • Limfocitele B: sunt un alt tip de celule imune implicate în sistemul imunitar. Limfocitele B sunt responsabile pentru producerea anticorpilor, molecule care recunosc și neutralizează agenții patogeni, precum bacteriile și virusurile sau alte substanțe străine din organism.
  • Plasmocitele: sunt un stadiu matur al limfocitelor B care au fost activate și au suferit diferențierea în celule specializate în producția de anticorpi. Acestea sunt responsabile pentru producția și secreția activă a anticorpilor pentru a neutraliza și a elimina agenții patogeni.
  • Celulele dendritice: sunt esențiale pentru inițierea și reglarea răspunsului imun. Ele capturează și procesează fragmente de antigeni din agenții patogeni și le prezintă limfocitelor T pentru a iniția un răspuns imun specific împotriva respectivelor antigene.
  • Celulele Kulchitsky (celulele neuroendocrine ale plămânului): se găsesc în plămâni și au roluri în secreția de hormoni și substanțe chimice care pot influența răspunsul imun al organismului. Ele pot produce substanțe precum serotonină, care poate afecta activitatea sistemului imunitar și pot avea o contribuție în reglarea inflamației în plămâni și în alte procese fiziologice.

„Rolul important al timusului este de maturizare a limfocitelor T, care ulterior migrează la nivelul ganglionilor limfatici, unde sunt pregătite pentru a asigura apărarea organismului. De asemenea, timusul joacă un rol important și în procesul de recunoaștere de către sistemul imun a propriilor structuri și asigurarea toleranței față de acestea.“

Dr. Rareș Simu, medic specialist imunologie clinică și alergologie

Funcția endocrină a timusului

Timusul, pe lângă rolul său în producerea și maturarea celulelor imune (limfocitele T), are și o componentă endocrină importantă, adică este implicat în producția și secreția unor hormoni. Medicul precizează că acești hormoni sunt, de asemenea, esențiali pentru funcționarea sistemului imunitar și pentru reglarea activității celulelor imune. Iată care sunt și ce funcții au:

  • Timulina: acest hormon are un rol crucial în stimularea și promovarea producției de limfocite T. Limfocitele T sunt esențiale pentru apărarea organismului împotriva infecțiilor și a altor amenințări, iar timulina contribuie la creșterea numărului și funcției acestor celule imune.
  • Factorul umoral timic: stimulează activitatea celulelor limfocitare T, ceea ce înseamnă că ajută la intensificarea și eficiența funcției acestor celule în sistemul imunitar. Astfel, ajută la sporirea capacității organismului de a răspunde și de a lupta împotriva agenților patogeni.
  • Timozine: sunt implicate în procesul de diferențiere și maturizare a limfocitelor T. Ele contribuie la transformarea și dezvoltarea acestor celule imune în variante mature și funcționale, care sunt capabile să recunoască și să atace agenții patogeni.
  • Timopoetina: este implicată, de asemenea, în procesul de maturizare și diferențiere a limfocitelor T. Contribuie la dezvoltarea și formarea celulelor T mature, care sunt esențiale pentru funcționarea corespunzătoare a sistemului imunitar.

De asemenea, timusul produce și o serie de hormoni similari cu hormonii produși de alte glande ale corpului, printre care: melatonina, insulina, hormonul de creștere și prolactina.

Factorii care pot influența activarea timusului

„Timusul se dezvoltă în perioada copilăriei și a adolescenței. Odată cu încheierea pubertății, timusul începe să-și reducă dimensiunile și involuează. Orice factor care intervine asupra dezvoltării normale a copilului și adolescentului are efecte negative asupra activității timusului.“

Dr. Rareș Simu, medic specialist în imunologie clinică și alergologie

Astfel alimentația inadecvată, dereglarea orarului normal de somn, poluarea, sedentarismul pot influența negativ dezvoltarea timusului în această perioadă, potrivit specialistului în imunologie. Consecința este scăderea imunității și recurența infecțiilor, în special respiratorii și digestive, care la rândul lor afectează negativ creșterea și dezvoltarea normală.

În timpul dezvoltării fetale și în primele etape ale copilăriei, glanda timus joacă un rol vital în formarea și consolidarea sistemului imunitar. Aceasta este perioada în care timusul generează celule T, numite astfel datorită glandei timus.

Mai avem nevoie de timus la maturitate?

Celulele T sunt de o importanță crucială pentru funcționarea corectă a sistemului imunitar, deoarece sunt capabile să distrugă celulele infectate cu bacterii sau virusuri. Ele intervin și în eliminarea celulelor tumorale și contribuie la reglarea altor componente ale sistemului imunitar. Așadar, pentru fetus și copil mic, rolul timusului este de o importanță crucială.

În privința adulților, există însă incertitudini legate de importanța glandei timus. Un motiv este că, pe măsură ce înaintăm în vârstă, timusul se micșorează, ajungând să cântărească mult mai puțin decât greutatea sa inițială.

În plus, adulții se descurcă bine și fără glanda timus în cazul în care aceasta trebuie înlăturată din motive medicale, cum ar fi prezența unor tumori canceroase sau benigne. Înlăturarea timusului (timectomia), împreună cu tratamentele medicamentoase, pot fi folosite și în cazul terapiei pentru miastenia gravis, o afecțiune autoimună care duce la slăbiciune musculară și vedere dublă. Timusul pare să fie sursa celulelor imune anormale implicate în această boală.

Cu toate acestea, se defășoară, în prezent, diferite studii care reevaluează importanța timusului la adulți. Dovezi recente sugerează că timusul continuă să producă celule T până la vârsta adultă, deși într-un ritm mai scăzut. De asemenea, noile tehnici de imagistică indică o un regres mai lent al timusului decât se credea anterior.

În ciuda reducerii funcției glandei timus pe parcursul vieții, aceasta ar putea juca un rol important în protecția împotriva infecțiilor precum HIV și COVID-19. Un studiu din 2023 a sugerat că persoanele care au fost supuse unei timectomii în viața adultă prezintă rate mai mari de cancer, boli autoimune și decese comparativ cu cele care au încă timusul.

Timusul: simptome ale unor disfuncții

„Manifestările disfuncțiilor timusului sunt legate de activitatea sistemului imun. Atunci când există un deficit de funcționare, apar manifestări legate de scăderea capacității de apărare a organismului. Apar infecții repetate la nivel respirator, la nivel digestiv, la nivel urogenital, la nivel tegumentar care se pot croniciza, cu  evoluție gravă.“

Dr. Rareș Simu, medic specialist în imunologie clinică și alergologie

Un exemplu clasic este sindromul DiGeorge, o afecțiune genetică, în care timusul nu se dezvoltă sau chiar poate lipsi. Acest sindrom se asociază și cu malformații congenitale.

Potrivit medicului imunolog, atunci când apare o exacerbare a funcției timusului apare o hiperreactivitate a sistemului imun, inclusiv cu atacarea propriilor structuri, situație în care se declanșează boli autoimune – lupus, miastenia gravis, tiroidita autoimună, sidromul Sjögren, artrita reumatoidă.

„O altă categorie de afecțiuni ale timusului este reprezentată de tumori, cele mai frecvente fiind timomul și carcinomul timic. În cazul unei tumori, prin creșterea în volum, timusul ajunge să compreseze organele din torace și apar tulburări de respirație, tulburări de ritm cardiac, durere toracică, tuse iritativă.“

Dr. Rareș Simu, medic specialist imunologie clinică și alergologie

Pe de altă parte, apare și o hiperfuncție a timusului prin secreție hormonală crescută, ceea ce duce la apariția unor dereglări de tip autoimun – miastenia gravis, hipogamaglobulinemie, aplazia seriei roșii. 

  • Analize pentru timus

În principiu, activitatea timusului este evaluată prin metode imagistice. Se urmăresc dimensiunile timusului și se corelează cu vârsta.

„Atunci când dimensiunile sunt mai mici decât ar trebui, se poate bănui o hipofuncție, iar atunci când timusul este hipertrofiat, este foarte probabil prezentă o hiperactivare a acestuia. Metodele imagistice constau în radiografia toracică, CT toracic și cea mai sensibilă metodă este un RMN mediastinal.“

Dr. Rareș Simu, medic specialist imunologie clinică și alergologie

În ultima perioadă s-au făcut cercetări legate de celulele stem de la nivelul timusului. Potrivit medicului, cercetările recente arată că timusul poate fi o sursă foarte valoroasă de celule stem pentru sistemul imun, așa cum măduva osoasă este principala sursă de celule stem pentru sistemul cardiovascular, conform lucrării The Thymus: a forgotten but very important organ.

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare