În nopțile caniculare, ventilatorul este adesea singura soluție pentru cei care nu au aer condiționat sau care nu vor să-l folosească în dormitor. Curentul de aer poate face căldura mai ușor de suportat și poate reduce solicitarea inimii, dar efectul depinde de temperatura și de umiditatea din cameră, de gradul de hidratare și de starea de sănătate.
Ventilatorul nu răcește aerul, ci accelerează evaporarea transpirației. Din acest motiv, pielea poate părea uscată, chiar dacă organismul pierde mai multe lichide prin transpirație. Într-un studiu clinic publicat în 2025, folosirea aparatului a crescut rata transpirației cu aproximativ 60%. În cazul participanților deshidratați, a dus și la accelerarea pulsului, fără să le ofere un plus de confort. La temperaturi de peste 39-40 de grade Celsius, aerul suflat direct pe piele poate chiar transfera către corp mai multă căldură decât reușește acesta să elimine.
Efectele unei nopți petrecute cu ventilatorul pornit nu țin doar de temperatura corpului. Direcția în care bate aerul, distanța dintre aparat și pat, precum și zgomotul produs pot influența hidratarea organismului, ochii, mucoasa nazală, calitatea somnului și apariția disconfortului muscular.
Citește și6 metode să te răcorești vara asta. Soluții dacă nu ai aer condiționat acasăVentilatorul poate crește pierderile de lichide cu aproximativ 60%
Senzația de răcoare apare deoarece ventilatorul grăbește evaporarea transpirației. Aerul în mișcare îndepărtează vaporii de la suprafața corpului, iar căldura este eliminată mai repede. Pielea și așternutul pot rămâne uscate, însă asta nu înseamnă că organismul transpiră mai puțin. Lichidul se evaporă înainte să se acumuleze pe piele, iar pierderile de apă pot fi chiar mai mari decât în absența aparatului.
Un studiu clinic randomizat, publicat în JAMA Network Open, a măsurat acest efect la 20 de participanți. Fiecare a petrecut câte trei ore într-o cameră menținută la 39,2 grade Celsius și 49% umiditate, atât în stare de hidratare normală, cât și după deshidratare. Testele au fost repetate cu și fără un ventilator amplasat la 1,5 metri de pat.
În prezența curentului de aer, rata transpirației la nivelul întregului corp a crescut cu 125-135 de grame pe oră, indiferent de gradul de hidratare. Creșterea a fost de aproximativ 60%. Pe parcursul unei nopți întregi, acest ritm poate duce la o pierdere suplimentară importantă de apă, mai ales dacă persoana se culcă deja deshidratată și nu bea lichide până dimineața.
La persoanele deshidratate, ventilatorul poate crește pulsul
În același experiment, ventilatorul a îmbunătățit confortul termic doar în cazul participanților bine hidratați, fără să le modifice frecvența cardiacă. La cei deshidratați, senzația de răcorire nu a fost mai bună decât în lipsa aparatului, iar pulsul a crescut cu aproximativ cinci bătăi pe minut. Așadar, atunci când organismul are deja un deficit de lichide, curentul de aer poate solicita suplimentar inima fără să reducă disconfortul provocat de căldură.
Deshidratarea a avut, de altfel, efecte mai pronunțate decât folosirea ventilatorului. Temperatura internă a corpului a fost cu 0,3 grade Celsius mai mare, iar frecvența cardiacă a crescut cu 12-17 bătăi pe minut față de valorile înregistrate la participanții hidratați. Autorii atrag atenția că pierderea treptată de lichide este frecventă în timpul valurilor de căldură și poate schimba modul în care reacționează organismul.
La persoanele vârstnice, efectul depinde și de temperatură și umiditate. Într-un studiu care a inclus persoane vârstnice, cu și fără boli cardiovasculare, ventilatorul a redus solicitarea inimii la 38 de grade Celsius și 60% umiditate. În schimb, la 45 de grade și 15% umiditate, avantajul a dispărut, iar umezirea pielii fără folosirea aparatului a avut rezultate mai bune.
„Adulții în vârstă, în special cei cu boli de inimă, sunt mai vulnerabili din cauza efortului suplimentar la care este supus sistemul cardiovascular”, a explicat Ollie Jay, directorul Centrului de Cercetare pentru Căldură și Sănătate de la Universitatea din Sydney, Australia.
Peste un anumit prag de căldură, aparatul supraîncălzește
Când temperatura din cameră o depășește pe cea a pielii, curentul de aer începe să transporte căldură spre corp. Ventilatorul rămâne util atât timp cât evaporarea transpirației elimină această căldură și menține temperatura organismului sub control. Dacă organismul nu mai produce suficientă transpirație, din cauza deshidratării sau a vârstei, ori dacă aerul foarte uscat accentuează pierderile de apă, efectul se poate inversa, iar aparatul favorizează supraîncălzirea.
Un model biofizic publicat în The Lancet Planetary Health a estimat pragurile la care ventilatorul încetează să mai fie benefic, în funcție de temperatură și umiditate. Pentru un adult tânăr, sănătos și bine hidratat, limita s-ar afla în jurul valorii de 39-40 de grade Celsius. Dacă aerul este umed, evaporarea este mai dificilă, dar curentul poate rămâne util la temperaturi ridicate deoarece favorizează pierderea de căldură. În cazul aerului foarte uscat, însă, riscul de deshidratare crește, iar capacitatea de transpirație poate scădea mai repede.
Nu toți cercetătorii sunt de acord asupra eficienței ventilatorului în timpul caniculei. O analiză publicată în 2024 în aceeași revistă a concluzionat că dovezile disponibile nu sunt suficiente pentru a-l recomanda ca metodă sigură de răcorire.
În timpul somnului, eficiența depinde și de viteza aerului. Un experiment realizat într-o cameră climatică – un spațiu de laborator în care pot fi controlate temperatura, umiditatea și lumina, publicat în revista Building and Environment, a testat temperaturi de 28, 30 și 32 de grade Celsius, două niveluri de umiditate și trei intensități ale curentului. Aerul în mișcare a redus disconfortul termic în majoritatea situațiilor, însă la 32 de grade și în condiții de umiditate ridicată, efectul de răcorire s-a diminuat considerabil.
Ventilatorul îndreptat spre față poate usca ochii
Ventilatorul nu reduce umiditatea aerului din cameră, așa cum se întâmplă în cazul aerului condiționat. Curentul grăbește însă evaporarea apei de la suprafața ochilor, a mucoasei nazale și a pielii. Efectul este mai pronunțat atunci când aparatul este orientat direct spre pat sau se află foarte aproape de față.
La persoanele care nu închid complet pleoapele, o parte a ochiului rămâne expusă curentului pe tot parcursul nopții. Filmul lacrimal se evaporă mai repede, iar dimineața pot apărea usturime, roșeață și senzația de nisip în ochi.
Un raport internațional publicat în revista „The Ocular Surface” confirmă legătura dintre umiditatea scăzută a aerului și sindromul de ochi uscat. Sunt însă puține studiile care au măsurat direct efectul curentului de aer asupra ochilor în timpul somnului. Este cunoscut faptul că aerul în mișcare accelerează evaporarea lacrimilor, dar nu este clar în ce măsură o noapte întreagă petrecută cu ventilatorul pornit afectează suprafața oculară.
Citește șiCare este umiditatea optimă în casă și ce probleme creează aerul prea uscatCurentul de aer poate duce la congestie nazală
Nasul înfundat și senzația de gât uscat de dimineață pot apărea după o noapte în care ventilatorul a fost îndreptat spre pat. Curentul accelerează evaporarea apei de la suprafața mucoasei nazale, iar aceasta își poate îndeplini mai greu funcția de protecție.
Mucoasa este acoperită de cili, structuri microscopice care transportă mucusul spre faringe, împreună cu particulele de praf, polenul și microorganismele reținute în el. Acest sistem de curățare are nevoie de suficientă umiditate pentru a funcționa normal.
O analiză publicată în International Journal of Hygiene and Environmental Health arată că aerul prea uscat încetinește acest proces, favorizează iritația ochilor și a căilor respiratorii și scade apărarea locală a mucoaselor. Intervalul considerat potrivit pentru interior este de 40-60% umiditate relativă. Sub 30% apar mai frecvent uscăciunea și iritația, iar peste 60% sunt favorizate mucegaiul și acarienii.
Ventilatorul nu reduce umiditatea din cameră, dar poate intensifica evaporarea secrețiilor de la nivelul nasului și al gâtului. Efectul devine mai pronunțat atunci când aerul este deja uscat, de exemplu într-o încăpere în care funcționează și aerul condiționat.
Poate agrava alergiile
Praful, polenul și părul de animale ajung în aer mai ales când sunt mișcate așternuturile, când persoana se întoarce în pat sau când pășește pe covor. Ventilatorul nu desprinde, de regulă, particulele depuse pe suprafețe, dar le poate menține în circulație și răspândi prin cameră.
Un studiu publicat în Scientific Reports a urmărit concentrația particulelor din dormitoare după scuturarea plapumei. Cele mai mari niveluri au fost înregistrate în timpul mișcării așternutului. Odată ridicate, particulele pot fi împinse de curent spre față sau, dimpotrivă, îndepărtate din zona de respirație, în funcție de poziția și de direcția aparatului.
Dispozitivele medicale folosite în unele cazuri de astm alergic funcționează pe acest principiu, dar filtrează aerul înainte de a-l dirija deasupra capului. În testele efectuate cu astfel de sisteme, numărul particulelor din zona de respirație a scăzut considerabil. Un ventilator obișnuit nu filtrează însă aerul, ci doar îl recirculă, astfel că nu oferă aceeași protecție.
Pentru persoanele alergice, orientarea aparatului astfel încât curentul să nu bată direct spre față poate reduce expunerea. Mai importante rămân însă spălarea regulată a așternuturilor, îndepărtarea prafului și menținerea umidității sub 50%, nivel la care acarienii se înmulțesc mai greu.
De ce poate apărea rigiditatea cervicală după o noapte cu ventilatorul pornit
Curentul de aer îndreptat spre ceafă poate răci local pielea și mușchii pe parcursul nopții. Vitezele măsurate în experimentele care au testat impactul ventilatoarelor asupra organismului au variat între 0,39 și 2,5 metri pe secundă, niveluri la care poate apărea deja disconfortul termic. În timpul somnului, expunerea poate continua ore întregi, deoarece persoana poate rămâne mult timp în aceeași poziție și nu poate ajusta ventilatorul sau așternutul în funcție de senzația de frig.
Disconfortul local nu înseamnă însă automat că ventilatorul provoacă o leziune musculară. Studiile care asociază frigul cu durerile cervicale provin în principal din medicina muncii. Într-o cercetare pe 12.627 de adulți din nordul Suediei, expunerea profesională ridicată la temperaturi scăzute a fost asociată cu o probabilitate mai mare de dureri cervicale și lombare. O altă analiză, care a urmărit 2.347 de angajați norvegieni timp de șapte-opt ani, a găsit cu 15% mai multe probleme musculoscheletale în rândul celor care lucrau în frig cel puțin un sfert din program.
Aceste situații diferă mult de o noapte petrecută cu ventilatorul pornit, deoarece presupun expunerea întregului corp, timp de mai multe ore și pe perioade îndelungate. Mecanismul poate fi însă asemănător: răcirea țesuturilor superficiale reduce circulația locală și poate crește rigiditatea musculară.
Citește șiBoli provocate de aerul condiționat: alergia la frig este una dintre eleZgomotul continuu scurtează somnul REM
Zgomotul ventilatorului poate afecta somnul deoarece creierul continuă să proceseze sunetele din jur chiar și atunci când dormim. Un fundal sonor constant poate declanșa scurte reacții de alertă, fără ca trezirea să fie neapărat conștientizată. Aceste întreruperi modifică succesiunea normală a fazelor de somn, reduc somnul profund și REM și cresc perioadele de veghe din timpul nopții.
Într-un experiment de laborator, zgomotul roz de 50 de decibeli, apropiat ca intensitate de sunetul unei ploi moderate, a redus somnul REM cu aproape 19 minute. Atunci când a fost suprapus peste zgomotul de trafic aerian, participanții au petrecut mai puțin timp atât în somnul profund, cât și în faza REM, iar durata totală a perioadelor de veghe a crescut cu aproximativ 15 minute.
Sunetul ventilatorului poate masca zgomotele bruște din exterior și poate ușura adormirea unor persoane, dar asta nu înseamnă că este neutru pentru somn. Dacă este prea puternic, variază în intensitate sau funcționează întreaga noapte, poate fragmenta somnul și reduce timpul petrecut în fazele necesare refacerii, consolidării memoriei și reglării emoțiilor.
„Somnul REM este important pentru consolidarea memoriei, reglarea emoțiilor și dezvoltarea creierului. Rezultatele indică faptul că zgomotul roz și alte sunete de bandă largă din timpul nopții ar putea fi dăunătoare, mai ales pentru nou-născuți și copiii mici, care petrec mai mult timp în această fază a somnului. Sunt necesare cercetări suplimentare privind utilizarea pe termen lung și nivelurile de zgomot care nu afectează somnul”, a explicat Mathias Basner, profesor de somn și cronobiologie la Universitatea din Pennsylvania, SUA, și autorul principal al studiului.
