Un episod psihotic se referă la pierderea temporară a contactului cu realitatea și se manifestă, cel mai des, prin halucinații și idei delirante. Ca să lămurim dacă episodul psihotic e sau nu același lucru cu psihoza, dar și ce afecțiuni poate să anunțe și cum se tratează, am vorbit cu dr. Sorin Pletea, medic primar psihiatru.
Episodul psihotic este termenul folosit atunci când oamenii pierd contactul cu realitatea, ceea ce poate să însemne că văd sau că aud lucruri pe care alții nu le văd și nu le aud. Adică au halucinații sau cred lucruri care nu sunt adevărate, adică au ideație delirantă. Atunci când o persoană experimentează simptome de psihoză, deseori exprimarea folosită este că are un episod psihotic.
„Episodul psihotic și psihoza sunt același lucru. Dar episodul psihotic este o formulă colocvială pentru ceea ce, în DSM (n.r. – Manualul de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mintale), se numește Tulburare psihotică acută și tranzitorie”, explică dr. Sorin Pletea, medic primar psihiatru, șef de secție în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Alexandru Obregia“ din București.
Cum se manifestă un episod psihotic
Tot DSM, ediția a V-a, stabilește, printre elementele esențiale care definesc tulburările psihotice, halucinațiile, ideile delirante și gândirea dezorganizată:
Halucinațiile – experiențe perceptive care apar în absența unui stimul extern. Pot fi auditive, vizuale, olfactive sau gustative, dar halucinațiile auditive sunt cele mai frecvente și sunt percepute ca voci care se aud foarte viu și clar. Poate fi o voce sau pot fi mai multe voci. Halucinațiile nu pot fi controlate voluntar și au impactul unor percepții normale care, uneori, pot provoca teamă.
„Halucinațiile auditive, care sunt cele mai frecvente, pot fi comentative – voci care vorbesc între ele, care vorbesc cu pacientul, îl jignesc, îl înjură – și imperative – care îl îndeamnă să facă anumite lucruri care pot fi și plăcute, dar de cele mai multe ori sunt neplăcute. Halucinațiile imperative sunt cele care duc, uneori, la acte medico-legale: tentative de suicid, suicid, crimă sau alte infracțiuni”, spune dr. Sorin Pletea.
Cele vizuale sunt ceva mai rare, iar și mai rare sunt halucinațiile gustative sau olfactive, care apar, de obicei, în cazul unor tumori cerebrale. „Când apar acestea, dar și cele vizuale, e bine să cauți o cauză organică. De obicei, apar în contextul unei afecțiuni organice, nu în cazul unei tulburări psihiatrice“, mai spune medicul psihiatru.
Ideația delirantă – convingeri fixe, care nu pot fi schimbate prin dovezi argumentate. Aceste convingeri pot avea diferite teme: idei de persecuție, care sunt cele mai frecvente (individul are convingerea că e urmărit, că urmează să fie rănit sau hărțuit de o persoană sau grup de persoane), idei de referință (convingerea că anumite comentarii din mediu îi sunt adresate direct), de grandoare (convingerea că are abilități speciale sau e foarte faimos), somatice (crede că are o boală terminală, când, de fapt, e sănătos) sau religioase.
Gândirea dezorganizată – persoana trece de la un subiect la altul, iar răspunsurile sale la întrebări au legătură numai tangențial sau sunt complet fără legătură cu întrebările.
Alte elemente care pot sugera un episod psihotic sunt reprezentate de sindromul catatonic și diferite simptome negative.
„Sindromul catatonic înseamnă că pacientul ori nu se mișcă, ori se mișcă foarte puțin, ori are niște mișcări dezorganizate, o activitate fără scop. Și mai sunt și simptomele negative, care sunt retragerea socială, alogia – adică problemele de gândire, de judecată, avoliția – scăderea voinței, aplatizarea afectivă sau chiar inversiunea afectivă, de obicei față de persoanele apropiate – atunci când pacientul are sentimente de ură față de persoanele foarte apropiate lui”, mai spune dr. Sorin Pletea.
Cauze care pot duce la apariția unui episod psihotic
Episodul psihotic poate să apară în contextul unei boli psihice, dar și izolat, în cazul unor afecțiuni organice, traumă sau ca urmare a consumului de substanțe sau alcool.
Cauze psihiatrice ale unei psihoze
Cel mai frecvent, episodul psihotic apare în debutul schizofreniei sau este o decompensare a schizofreniei, dar mai apare și în tulburarea schizo-afectivă, în tulburarea delirantă, în tulburarea afectivă bipolară și în unele tipuri de depresie.
Schizofrenia este o afecțiune psihică severă care afectează modul în care bolnavul percepe realitatea, putând să experimenteze halucinații și idei delirante. Atunci când pierde contactul cu realitatea, persoana trece printr-un episod psihotic. În aceste momente, cel care are schizofrenie poate manifesta schimbări bruște de personalitate și comportament, considerate de ceilalți drept ciudate sau chiar șocante.
De asemenea, psihoza poate să mai apară în tulburarea schizo-afectivă, în tulburarea delirantă și în tulburarea afectivă bipolară.
Tulburarea bipolară presupune un dezechilibru afectiv care se manifestă prin episoade expansive, numite maniacale, și episoade depresive, ambele având o durată și frecvență variabile. În oricare dintre aceste două episoade, pot apărea și simptome psihotice, adică halucinații și idei delirante, dar întotdeauna simptomele afective sunt cele care predomină, spre deosebire de schizofrenie, unde psihoza predomină.
Episod psihotic poate să apară și în depresie. „Există episodul depresiv sever cu elemente psihotice, doar că, în acest caz, simptomele psihotice sunt idei delirante de incapacitate, de inutilitate, de incurabilitate, pacientul crede că orice gândește sau face le provoacă rău celorlalți. Inclusiv halucinații pot să apară în acest tip de tulburare depresivă”, mai spune medicul psihiatru.
Episodul psihotic poate să apară și ca o decompensare a unei tulburări de personalitate, cel mai frecvent în tulburarea paranoidă, cea schizoidă și cea schizotipală, dar și în tulburarea borderline.
„Poate să apară și în tulburarea de personalitate borderline, unde chiar e un criteriu de diagnostic. Doar ca aici episoadele psihotice sunt de mică intensitate, nu sunt la fel de ample, simptomatologia nu este la fel de zgomotoasă ca în episodul psihotic acut din schizofrenie și nu durează la fel de mult, se remite foarte repede cu tratament.”
Cauze organice ale unei psihoze
Dar episoadele psihotice nu apar numai în contextul unor boli psihice. Ele pot fi declanșate și de probleme de sănătate fizică, cum ar fi o tumoare cerebrală sau probleme endocrinologice, cum este hipertiroidia, potrivit acestui studiu. Pot apărea ca efecte adverse ale unor tratamente, ca urmare a abuzului de alcool sau de substanțe și chiar în urma unor experiențe traumatizante sau a unor perioade stresante.
„Dacă e o cauză organică, episodul psihotic poate să apară o singură dată în viață. Atunci, tratezi cauza respectivă și tratezi, totodată, și episodul psihotic. Dacă vorbim de o tumoare cerebrală, odată ce o operezi și o îndepărtezi, nu mai există episodul psihotic.”
Cât despre episodul psihotic apărut ca efect advers al unor tratamente, acest lucru se întâmplă cel mai frecvent în boala Parkinson. Dr. Sorin Pletea explică efectul: „În boala Parkinson, scade dopamina în tractul nigrostriat din creier. Când tratezi boala Parkinson, îi dai pacientului un tratament care să crească nivelul de dopamină, doar că acest tratament nu crește dopamina specific doar în nigrostriat, ca să-i atenuezi tulburările de mișcare, ci și în mezocortical, dând simptome similare schizofreniei”.
În intoxicațiile cu substanțe, episodul psihotic apare cel mai des la consum de cocaină sau amfetamine, care, la fel, cresc nivelul de dopamină.
Citește aici mai multe informații despre dopamină.
Cât privește consumul de alcool, episodul psihotic apare cel mai frecvent în sevraj, adică la stoparea consumului, atunci când se instalează delirium tremens – o stare de criză care necesită ajutor medical de urgență. „Delirium tremens nu îl poți echivala cu episodul psihotic acut, dar apar halucinații, cel mai frecvent vizuale și tactile, adică pacientul simte că ar merge ceva pe el: un șarpe, o insectă, dar pot fi inclusiv interoceptive (n.r. – care au legătură cu organele interne, poate fi senzația că îți circulă ceva prin intestine)“, spune dr. Pletea.
Un episod psihotic poate să apară și ca urmare a unei perioade extrem de stresante sau a unei traume psihice, dar, atunci când se întâmplă acest lucru, înseamnă că există o predispoziție genetică pentru a face psihoze, iar evenimentul stresant sau traumatizant reprezintă declanșatorul, nu cauza.
„Când pui un diagnostic psihiatric, trebuie să excluzi o cauză organică“
Atunci când o persoană manifestă halucinații, idei delirante și gândire dezorganizată, cel mai frecvent ajunge la psihiatrie. Episoadele psihotice sunt diagnosticate de medicul psihiatru, care va observa comportamentul persoanei, va adresa întrebări despre experiențele acesteia și va realiza un set complex de analize.
La primul episod psihotic, medicul psihiatru trebuie să investigheze în primul rând starea de sănătate fizică a persoanei, pentru a exclude cauzele organice. De-abia după ce cauzele organice sunt scoase din discuție, medicul se poate gândi la un diagnostic psihiatric.
„Primul episod psihotic îl investighezi cu analize uzuale, analize hormonale, screening toxicologic și CT cerebral, ăsta este minimul de analize de la care pornești. Eventual o electroencefalogramă, pentru că sunt anumite tipuri de epilepsii care pot să dea simptome psihotice. În funcție de ce apare sau nu apare aici, poți să mergi mai departe. Dar sub acest set minim de analize nu ar trebui să cobori pentru evaluarea primului episod psihotic”, subliniază dr. Sorin Pletea.
„În general, diagnosticele psihiatrice sunt diagnostice de excludere. Pentru diagnosticul tulburărilor psihiatrice, ultimul criteriu în stabilirea diagnosticului este că simptomatologia nu apare în contextul unei intoxicații sau sevraj sau în contextul unei afecțiuni medicale generale. Deci, ca să fii sigur că pacientul are un episod psihotic acut care apare într-o tulburare strict psihiatrică, trebuie să excluzi o cauză organică.“
Chiar și atunci când e vorba despre o persoană care deja are un diagnostic psihiatric, de exemplu de schizofrenie, dacă acesta prezintă la un moment dat un episod psihotic, tot trebuie investigată cauza.
„Poate să fie ori că nu și-a luat tratamentul, ori că a luat tratamentul în doză mai mică, ori că s-a întâmplat ceva cu el, ceva care l-a decompensat. Deci oricum, trebuie să-l investighezi“, completează medicul.
Cât durează un episod psihotic și cum influențează durata diagnosticul psihiatric
Perioada pentru care o persoană experimentează psihoza este lucrul la care se referă, de fapt, episodul psihotic. În funcție de durata acestui episod, diagnosticul psihiatric diferă.
Unele persoane experimentează un singur episod care dureză câteva ore sau zile – de obicei în cazul consumului de substanțe sau în sevrajul la alcool -, în timp ce altele au simptome psihotice de mai multe ori pe parcursul vieții, caz în care, de regulă, simptomele psihotice sunt corelate cu o afecțiune psihică.
„Dacă episodul psihotic durează între o zi și 30 de zile, deci până într-o lună, se numește tulburare psihotică acută și tranzitorie. Dacă durează între o lună și șase luni, se numește tulburare schizofreniformă, iar dacă durează mai mult de șase luni, atunci e vorba despre schizofrenie. Deci pe același set de simptome, în funcție de durata persistenței lor, vorbim despre diferite tipuri de diagnostic”, explică dr. Sorin Pletea.
Tratamentul cu antipsihotice
Tratamentul episodului psihotic acut constă în medicamente antipsihotice, care trebuie să fie adecvate simptomatologiei. Dacă e vorba despre o psihoză care are cauze organice, atunci antipsihoticele trebuie administrate în paralel cu tratamentul acelei boli. „De exemplu, dacă ai un episod psihotic în hipertiroidie, se dă tratament pentru simptomatologia psihotică, dar, totodată, și pentru hipertiroidie. Altfel, nu se rezolvă”, spune dr. Sorin Pletea.
Dacă e vorba de o afecțiune psihiatrică deja diagnosticată, dar în care episodul psihotic apare ca o decompensare, medicul psihiatru trebuie să țină cont de tratamentul anterior, de felul în care pacientul a răspuns la el și de eventualele efecte adverse.
De curând, e disponibil și în România un test genetic, GenoMind, prin care se analizează modul în care diferite tratamente psihiatrice – antidepresive, antipsihotice, stabilizatori ai dispoziției sau anxiolitice – metabolizează enzimele din ficat, ceea ce indică, pentru fiecare medicament în parte, dacă are răspuns terapeutic sau dacă poate să aibă efecte adverse pentru un individ.
„Când ai o astfel de evaluare, poți să știi mult mai sigur ce tratament să-i prescrii fiecărui pacient. Asta cred că ar trebui să fie psihiatria viitorului. Faci testul acesta și știi foarte clar ce poți să-i dai”, spune dr. Sorin Pletea.
Ce poți să faci în caz de psihoză
Persoanele care experimentează simptome psihotice pot ajunge să fie înspăimântate de ceea ce trăiesc, dar să nu își împărtășească temerile. În unele situații, realizează că li se petrec lucruri bizare, care nu fac parte din realitate, dar de cele mai multe ori nu își dau seama.
„Dacă vorbim despre episodul psihotic din schizofrenie – ori că e primul, ori că e o decompensare a unui pacient care are deja diagnosticul de schizofrenie – cel mai probabil nu își dă seama. Studiile arată că peste 50% din pacienții cu schizofrenie au ceea ce se numește anozognozie, adică nu au conștiința bolii. Iar din asta derivă și complianța lor scăzută la tratament, pentru că, odată ce tu consideri că nu ai o afecțiune, nu vezi nici rostul unui tratament pe care să-l iei. Anozognozia mai apare și în cazul unor leziuni în anumite zone din creier, în anumite accidente vasculare sau tumori cerebrale care afectează acele zone”, spune medicul psihiatru.
Dacă suspectezi că treci printr-un episod psihotic, adresează-te unui medic psihiatru. Dacă suspectezi că cineva apropiat ție experimentează simptome psihotice – indiferent că are sau nu un istoric psihiatric – e bine să-l îndrumi către medicul psihiatru care îl urmărește sau către un consult de specialitate.
Dacă crezi că persoana respectivă poate reprezenta un pericol pentru sine sau pentru ceilalți, apelează 112 sau, dacă e posibil, du persoana la camera de gardă a unui spital de psihiatrie.
