Sensul vieții poate însemna un risc mai mic de mortalitate

Cei care simt că au un sens în viață trăiesc mai mult. Explicațiile specialiștilor

A avea un sens în viață, adică sentimentul că ai o direcție și anumite obiective pe care îți propui să le atingi, poate avea beneficii asupra sănătății după 50 de ani. Un studiu recent arată că sensul vieții contribuie la o stare de sănătate fizică mai bună, prin scăderea riscului de boli cardiovasculare și al declinului cognitiv.

Persoanele care au sentimentul unui scop, al unei direcții în viață ar putea avea un risc mai mic de mortalitate, arată un studiu realizat de cercetători de la Școala de Sănătate Publică a Universității din Boston (BUSPH) și publicat în revista Preventive Medicine.  

Este vorba despre riscul de deces indiferent de cauză, iar asocierea nu ține cont de etnie/rasă sau gen, deși asocierea este ușor mai puternică în cazul femeilor decât al bărbaților.

„Se știe că a avea un scop în viață duce în general la îmbunătățirea stării de sănătate. Într-un alt studiu pe care l-am condus, am descoperit că efectul sensului vieții asupra scăderii mortalității indiferent de cauza medicală poate să fie inflențat și de statutul socio-economic. În acest studiu recent, am extins dovezile anterioare și am constatat că efectul benefic al scopului în viață a persistat indiferent de sex și de rasă/etnie”, a spus dr. Koichiro Shiba, profesor asistent de epidemiologie la BUSPH și autorul principal al studiului.

Sensul vieții corelat cu un risc mai mic de mortalitate după 50 de ani. Studiul

Pentru studiu, cercetătorii au folosit persoane din cadrul Health and Retirement Study, unde există un eșantion reprezentativ la nivelul Statelor Unite ale Americii pentru adulții de 50 de ani și peste.

Astfel, 13.000 de persoane au completat, în perioada 2006-2008, un chestionar utilizat la scară largă pentru măsurarea diferitelor aspecte legate de bunăstare și fericire, inclusiv pentru evaluarea sensului vieții. În următorii opt ani de la momentul chestionarului, s-a analizat riscul de mortalitate, indiferent de cauză, al celor care au înregistrat scoruri considerabile în ceea ce privește sensul vieții.

Rezultatele au arătat că persoanele care au cel mai înalt simț al scopului în viață au prezentat cel mai scăzut risc de mortalitate (15,2%), comparativ cu cei care au cel mai scăzut simț al sensului, care au cel mai mare risc de deces (36,5%).

Cum a fost definit sensul vieții

Conform scalei folosite, cei cu un sens al vieții ridicat sunt persoane care au anumite obiective și un sentiment de direcție în viață, cei care simt că există un sens pentru viața prezentă și trecută, cei care au anumite credințe care oferă un scop vieții.

Cei care au înregistrat un scor scăzut în ceea ce privește sensul vieții au puține scopuri sau obiective, nu au sentimentul că au o direcție, nu înțeleg sensul vieții trecute, nu au perspective sau credințe care să le dea sens vieții.

Femeile, mai protejate decât bărbații

Deși modeste, au existat dovezi că un scor mai ridicat al sensului vieții e mai avantajos pentru femei decât pentru bărbați. Dr. Koichiro Shiba speculează că asocierea mai puternică dintre sens și risc scăzut de mortalitate la femei poate fi explicată prin felul diferit în care femeile și bărbații accesează serviciile de asistență medicală.

„Dovezile sugerează că bărbații au tendința de a nu folosi suficient serviciile medicale necesare, din cauza normelor sociale“, a spus dr. Koichiro Shiba, adăugând că sunt necesare și alte studii care să analizeze mecanismele care stau la baza diferenței de gen.

Sensul vieții, definit ca scop sau direcție în viață, este un factor care se poate modifica, prin urmare intervențiile în acest sens ar putea crește nivelul de sănătate în diferite populații, cu atât mai mult cu cât nu s-au constatat diferențieri pe bază de rasă sau etnie.

„Chiar dacă oamenii pot vedea scopul ca un factor psihologic, impactul acestuia asupra sănătății nu poate fi explicat doar prin procese care operează la nivel mintal și biologic. Trebuie să luăm în considerare modul în care factorul psihologic interacționează cu lumea noastră socială și, în cele din urmă, ne afectează sănătatea“, a mai spus dr. Koichiro Shiba, profesor asistent de epidemiologie la Școala de Sănătate Publică a Universității din Boston.

Îți recomandăm și

SPUNE-ȚI POVESTEA »
"]
Căutare