8 semne ale tulburării de personalitate dependentă

Intri într-o relație imediat ce ai încheiat alta? 8 semne ale tulburării de personalitate dependentă

Adesea etichetăm drept persoană dependentă pe oricine se agață de noi, dacă este prea needy (cu multe nevoi) în relație cu noi. Pentru a înțelege ce este cu personalitatea dependentă  este necesar să înțelegem că în centrul personalității dependente se află lipsa valorizării propriei persoane și cea de încredere în forțele proprii. Persoanele cu personalitate dependentă cred că sunt incapabile de a se descurca singure și evită adesea să-și exprime orice tip de dezacord de teamă să nu piardă sprijinul sau sa fie respinse.

Trăsături ale tulburării de personalitate dependentă 

Trăsăturile personalității dependente urmează câteva criterii, iar de reținut este faptul că o astfel de persoană caută relații pentru a obține sprijin sau asigurare. Iată criteriile:

  • Are nevoie ca cineva să aibă grijă de ea, inclusiv să o ajute să ia decizii;
  • Se va „agăța” de persoanele din jur, fiind în stare să facă orice;
  • Este foarte speriată la gândul că va fi abandonată sau lăsată singură;
  • Are aceste trăsături „dintotdeauna” și le manifestă în toate situațiile de viață;
  • Nu își poate exprima dezacordul față de cineva de teama de a-l pierde;
  • Nu se angajează în a face proiecte pe cont propriu, din lipsa încrederii în propria judecată;
  • Se simte singură, neajutorată;
  • Intră într-o nouă relație imediat ce a încheiat alta.

Este un tip de tulburare de personalitate anxioasă. Persoanele cu TPD (tulburare de personalitate dependentă) se simt adesea neajutorate, supuse sau incapabile să aibă grijă de ele singure. Din păcate persoanele cu personalitatea dependentă pot avea, de asemenea, mai multe șanse de a experimenta și alte tulburări precum depresie, anxietate, personalitate evitantă, personalitate borderline sau abuzul de substanțe.

Ce este tulburarea de personalitate dependentă 

Tulburarea de personalitate dependentă (TPD) este o tulburare de sănătate mintală care poate face foarte dificil să avem relații sănătoase. 

Este vorba despre o tulburare de personalitate atunci când acele trăsături sunt pervazive (apar în toate situațiile), persistente (există de mult timp și încontinuu) și patologice (sunt extreme și creează probleme și suferință individului).

Când iubim pe cineva cu această tulburare,  descoperim că persoana respectivă este foarte neputincioasă, lipicioasă și îngrozită de a fi abandonată sau singură.

Persoanele cu personalitate dependentă au tendința să se auto-disprețuiască să se intituleze „proști” sau „fără speranță.” Ei interpretează critica drept o dovadă că au nevoie de ajutor. Pot evita să-și asume responsabilitatea sau să ia decizii, iar acest lucru le poate afecta cariera sau progresul academic. 

Personalitatea dependentă face ca persoanele să se atașeze de oameni înainte de a-i cunoaște sau să rămână în relații care sunt toxice, abuzive sau nesănătoase, doar pentru a-și păstra persoana sau rețeaua de sprijin. 

Cum arată un comportament dependent

Comportamentul dependent, este un comportament submisiv. Persoanele cu tulburare de personalitate dependentă fac tot posibilul pentru a obține îngrijire și sprijin. De exemplu, ei pot face sarcini neplăcute, se pot supune unor solicitări nerezonabile și chiar pot tolera abuzul fizic, sexual sau emoțional.

Totodată, au dificultăți în a pune limite în relațiile cu ceilalți, se simt vinovați dacă fac acest lucru, se simt responsabili pentru binele celorlalți, fiind, adesea „people-pleasers”. În relațiile de familie păstrează legături foarte strânse cu membri familiei de origine, aceștia fiind implicați în procesele decizionale ale persoanei cu TPD.

Totodată, pentru a clarifica etichetarea injustă, într-o relație nu se poate defini ca dependentă, persoana care cere afecțiune, timp împreună, ajutor ocazional și/sau apreciere. De asemenea, într-o familie, este normal pentru copii până la o anumită vârstă, să ceară aprobarea părinților, să caute încurajare sau să se teamă să înceapă o activitate nouă, fără să aibă suportul părinților.

Cum apare tulburarea dependentă

Potrivit psihologului Jeffrey Young, tulburările de personalitate există deoarece persoana are un mod nesănătos și deseori irațional de a percepe, înțelege și a se raporta la realitate. Este ca și cum o persoană ar purta în permanență ochelari colorați, iar lumea ar fi percepută cu filtrul culorii ochelarilor – nu în culorile reale.

Personalitatea dependentă se dezvoltă de obicei la vârsta adultă timpurie și apare aproximativ în aceeași măsură la persoanele de toate genurile. Este în general, o combinație de factori biologici, psihologici și de mediu care par să provoace personalitate dependentă. 

Persoanele care au avut părinți autoritari pot prezenta un risc crescut de personalitate dependentă, iar anxietatea de separare în copilărie poate fi un factor predictiv. Persoanele cu boli cronice pot dezvolta o astfel de personalitate dacă cer sprijin atunci când nu ar avea nevoie în mod real. 

Cum gestionăm dependența partenerului/copilului

Dacă persoana iubită nu a fost încă diagnosticată cu TPD, dar îl vedeți extrem de lipicios și incapabil să facă lucrurile pe cont propriu, atunci încercați să aflați cât de multe despre tulburarea de personalitate dependentă. 

Acordați atenție propriului comportament față de partener/ă și încercați să evitați să vă asumați responsabilitățile în locul lui/ei sau să îi încurajați dependența. 

Discutați cu partenerul/a despre faptul că sunteți îngrijorat și sugerați-i să vorbească cu un medic sau psihoterapeut pentru a fi evaluat și să primească îndrumarea corespunzătoare. Încercați să evitați să faceți comentarii dure, să criticați partenerul sau să îl/o judecați.  

Oferiți-i mai multe aprecieri și încurajări, în special când vă referiți la reușitele lui/ei. Lăudați orice inițiativă pe care o duce la bun sfârșit. Cel mai important lucru este să nu luați decizii în locul lor, indiferent de fricile, rugămințile sau șantajul lor.

Tratament în tulburarea dependentă

În primul rând, dacă sunt și alte tulburări asociate se poate apela la tratament medicamentos, la recomandarea medicului specialist, psihiatru. 

Psihoterapia este tratamentul principal pentru personalitatea dependentă, ghidând oamenii în a deveni mai independenți, fie prin terapie individuală sau de grup. 

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este utilă întrucât provoacă o persoană să gândească critic, dar și să înceapă să se implice în comportamente mai independente. Un psihoterapeut lucrează pentru a explora rădăcina dependenței și procesele inconștiente care o perpetuează, în vederea dezvoltării de noi moduri de raportare la realitate – să comunice asertiv nemulțumirile, să-și asume responsabilități, să tolereze eșecul, să implementeze proiecte pe cont propriu.

Ca orice terapie menită să ajute o persoană să își schimbe comportamente care îi sunt firești, familiare, aceasta ca presupune stări și experiențe inconfortabile, dar care vor fi tolerate diferit cu sprijinul specialistului. 

Îți recomandăm și

SPUNE-ȚI POVESTEA »
Căutare