Să petreci timp mult împreună cu familia părea un vis frumos înainte de pandemie. ,,Vacanța” pe care am primit-o a venit însă cu multă epuizare fizică și psihică, cu lipsă de energie și de motivație. Toate sunt semne de burnout, o problemă care ne afectează acum și în familie, nu doar la serviciu. Ce nemulțumiri avem când stăm acasă cu oamenii pe care îi iubim cel mai mult? De ce ne simțim copleșiți și nervoși? Cum scăpăm de aceste stări? Aflăm în continuare de la psihoterapeut.
,,Am tot văzut la televizor și am citit peste tot ce prilej minunat este pandemia asta pentru familii, că stau mai mai mult timp împreună, că fac lucruri pentru care nu aveau timp înainte. Se laudă toți pe Facebook cu ordinea pe care și-o fac în șifoniere și fac schimb de rețete de pâine și prăjituri. Mă gândesc mereu că este ceva în neregulă cu mine, pentru că lunile astea mi s-au părut de o sută de ori mai grele decât viața de dinainte. Mă simt copleșită, sunt obosită fizic și psihic. Mă enervez din orice și n-am făcut nimic din ce văd că fac alții, pentru că simt că nu am energie și motivație. Mă simt ca o… flacără stinsă”, ne-a povestit Oana Văduva (39 de ani), din București.
Până să intre în șomaj tehnic, Oana lucra de 9 ani ca agent de turism într-o agenție din București. Ea are doi copii, un băiețel de grădiniță și o fată în clasa a II-a, soțul a mers zilnic la serviciu în toată această perioadă, dar locuiesc în același apartament și cu mama sa, care o ajută cu treburile în casă.
,,Din martie, de când sunt în șomaj, nu am făcut ordine în niciun șifonier, nu am copt pâine în cuptor și haosul este la ordinea zilei la noi. Cât am făcut școală online cu fata, mi s-a părut o corvoadă. Cu băiatul, recunosc, nu prea am lucrat fișele pe care ni le dădea educatoarea. Acum au vacanță amândoi, dar nu pot să spun că mă simt mai relaxată. Am stat doar cu familia în lunile acestea, dar simt că fac totul pe fugă și nu mă bucur de nimic, ba mai rău, sunt mai nervoasă decât înainte”, povestește Oana.
Trăirile ei nu sunt nici anormale, nici ieșite din comun în contextul actual. ,,Le-am constatat în aceste luni de pandemie la mulți dintre cei cu care fac consiliere psihologică. După multe luni petrecute în casă, din cauza restricțiilor, familiile încep să dea semne de epuizare din cauza timpului îndelungat în care au stat împreună”, ne spune psihoterapeutul Alina Zevedei.
,,Simptomele” Oanei se încadrează în ceea ce psihologii numesc sindrom burnout sau, în traducere, sindromul epuizării profesionale. I se mai spune și boala angajatului modern, pentru că aceasta este contextul în care o întâlnim de obicei: în mediul profesional, în legătură cu serviciul. În condițiile în care Oana nu lucrează, poate părea surprinzător ca ea să sufere de burnout, dar este perfect justificat în vremurile pe care le trăim acum, spune psihoterapeutul.
Pandemia, o vacanță fără beneficii
Să stai 24 de ore din 24 și 7 zile din 7 cu familia poate părea o vacanță în care avem tot timpul din lume să ne bucurăm de viață și cu care este puțin probabil să ne mai întâlnim vreodată. Cu grădinițe și școli închise, cu părinți care și-au pierdut locul de muncă sau care sunt în șomaj tehnic, ca Oana, această vacanță de pandemie nu face decât să aducă multă epuizare emoțională.
Ce lipsește din acest tablou idilic? Cum ajungem să ne simțim epuizați și lipsiți de motivație când suntem atât de aproape de oamenii pe care îi iubim cel mai mult? Monotonia și lipsa beneficiilor pe care ni le aducea viața ,,de dinainte” sunt cele care ne aduc în această stare, potrivit psihoterapeutului Alina Zevedei. Suntem 100% din timp părinți și/sau soți, avem îndatoriri multe în fiecare zi, dar nu ne mai bucurăm și de beneficiile cu care eram obișnuiți: contactul cu colegii de serviciu, ieșirile la o cafea cu fetele sau la o bere cu băieții, cumpărăturile care ne bucurau și ne relaxau înainte. Până acum, acesta era modul nostru de a refula încărcătura emoțională.
Scăderea sau pierderea totală a veniturilor pune o presiune emoțională suplimentară asupra oamenilor. Cei care au avut de suferit și financiar din cauza pandemiei de coronavirus sunt mai predispuși la sindrom burnout.
,,Beneficiile contrabalansau cu sarcinile pe care le aveam de făcut în mod curent, dar acum au dispărut. Acum, avem libertatea de a ieși din casă, dar mulți dintre noi ne aflăm într-o disonanță cognitivă, într-un conflict mental: pe de-o parte, avem libertate legislativă, dar pe de alta, știm că riscurile de infectare cu virusul sunt aceleași acum, dacă nu mai mari. Știi că ai voie să ieși la terase sau să mergi la mare, dar vezi la televizor sute de cazuri noi de coronavirus în fiecare zi și te afli într-un impas. Mulți oameni nu își dau permisiunea de a merge la mall sau de a ieși în baruri, de exemplu, pentru că, din păcate, reglementările nu sunt respectate peste tot. Cei care neagă existența virusului sau pericolul mare pe care îl reprezintă, în schimb, își dau libertatea de a refula. De aceea, ei se confruntă mai rar cu sindromul burnout. Fiecare alege să rezolve acest impas în felul său”, apreciază psihoterapeutul.
Când lucrăm de acasă, nu ne mai deconectăm
Să lucrezi din confortul propriei case, în vârful patului, îmbrăcat în pijama poate părea foarte confortabil și relaxant. În realitate, cei care au fost nevoiți să-și aducă serviciul acasă în aceste luni de pandemie au mai multe dezavantaje decât beneficii. Acasă, rolul de angajat se suprapune constant și haotic cu cel de părinte și de soț sau soție.
Când mergeam la serviciu, în momentul în care ieșeam din casă ne opream din a fi părinți sau parteneri ai cuplului și intram în rolul de angajați. Drumul până la serviciu ne obișnuia creierul cu noul status. Când lucrăm de acasă, toate aceste roluri sunt suprapuse permanent. Suntem într-o ședință online, dar dacă auzim copilul plângând în camera cealaltă, trebuie să ne oprim din ceea ce făceam, să ne schimbăm mental poziționarea și să devenim părinți pentru a rezolva problema copilului. Apoi, trebuie să revenim rapid la rolul nostru profesional.
,,Acest schimb rapid de roluri poate fi realizat o perioadă, dar este foarte greu de susținut pe termen lung, în condițiile în care nu avem niciun fel de refulare. Practic, deconectarea nu mai are loc niciodată. Dacă lucrăm până la 9 seara și intrăm apoi în rolul de părinți, nu mai avem deloc timp doar pentru noi, iar de dimineață o luăm de la capăt”, spune psihoterapeutul Alina Zevedei.
Unii angajatorii au înțeles lucrul de acasă ca pe un contact nelimitat și fără restricții cu angajații. Pentru că șeful știe că ești acasă în permanență, poate considera că este în regulă să dea sarcini angajatului și la ora 9 seara sau la 6 dimineața. Acest lucru duce însă la incapacitatea de a ne deconecta de gândurile care țin de serviciu și la instalarea sindromului burnout.
Odată cu pandemia, angajații care și-au mutat biroul acasă au fost nevoiți să-și reorganizeze timpul și spațiul. Până să înceapă pandemia de coronavirus, casa era locul în care ne întâlneam cu familia și ne odihneam, ca într-un sanctuar. Dintr-o dată, ea a fost invadată de sarcinile pe care le îndeplineam într-un cu totul alt mediu. ,,Practic, am avut toate responsabilitățile unui serviciu fără niciunul dintre beneficiile pe care le aveam înainte. La serviciu, ne întâlneam cu colegii, ne complimentam, aveam alte discuții decât în interiorul casei. Acest contact diferit este perceput de creier ca un beneficiu, iar beneficiile ne dau energie”, potrivit psihoterapeutului.
Pandemia ca doliu
Încărcătura emoțională pe care mulți o resimt în această perioadă vine și din trăirile pe care le avem în raport cu noul context. Etapa prin care cu toții am trecut în această perioadă se numește, în termeni de psihologie, travaliu de doliu. El apare atunci când pierdem ceva sau pe cineva important pentru noi. Ce am pierdut acum? Toate lucrurile predictibile din viața noastră, tot ceea ce știam și planurile pe care ni le proiectam.
Travaliul de doliu are mai multe faze. Prima este negarea, pe care a trăit-o fiecare dintre noi la începutul pandemiei. ,,Pe mine nu mă va afecta, pentru că virusul este tocmai în China” sau ,,COVID-19 este doar o gripă”, ne-am spus. În ordinea teoretică, următoarele faze ale travaliului de doliu sunt negocierea, furia și tristețea. Ultima etapă și cea ideală pentru a încheia doliul este acceptarea și găsirea a unui sens pentru pierderea suferită.
,,Oamenii nu trec prin fiecare dintre aceste faze în ordinea prestabilită, fără să mai revină la cea anterioară. Procesul este mai complicat de atât. Din păcate, fiecare nouă schimbare cu privire la pandemie ne face să luăm de la început fazele acestui travaliu de doliu. De exemplu, cât am stat în casă, ni se oferea o dată la care izolarea va lua sfârșit. Cu toții aveam această proiecție în viitor cum că viețile noastre o vor lua de unde rămăsesem. Dacă ne gândim logic, acest lucru părea imposibil, însă există o latură a noastră care își dorește stabilitate și predictibilitate. Cumva, ignoram realitatea, și anume că virusul nu va dispărea. Data la care trebuia să ieșim din casă se tot schimba, predicțiile erau diferite și fiecare element nou ne făcea să realizăm că nu va fi bine și să luăm de la capăt furia și tristețea”, explică psihoterapeutul. Acum, când numărul celor infectați crește de la o zi la alta și pandemia pare departe de final, mulți dintre noi reiau etapele de doliu.
Negarea și conspirațiile sunt un mecanism de apărare
Sunt puțini cei care au ajuns cu adevărat în faza de acceptare și de găsire a unui sens, apreciază Alina Zevedei. Acceptarea situației ar presupune să ajungem la concluzia că trebuie să respectăm măsurile de protecție dacă vrem să supraviețuim. O parte dintre oameni sunt în faza de furie și îi putem identifica ușor pe stradă sau în magazine. ,,Am remarcat, de exemplu, o creștere a nervozității în trafic. În magazine, am asistat la conflicte deschise și foarte agresive între cei care poartă mască și cei care nu. Aceștia se află în faza de furie”, copletează specialistul.
Cât despre negaționiștii și conspiraționiștii COVID-19, ei se află în prima fază a doliului, cea de negare. ,,Cei care nu cred în acest pericol sau susțin teorii ale conspirației încearcă să facă față acestui travaliu de doliu ignorând realitatea. Acesta este un mecanism de coping (n.r. – de apărare), dar el nu poate să dureze la nesfârșit. Este doar o chestiune de timp până când ei sau cineva apropiat se va îmbolnăvi ori își vor pierde serviciul din cauza pandemiei. Atunci, vor fi puși față în față cu realitatea pe care nu o vor mai putea ignora, pentru că îi va afecta în mod direct”, crede psihoterapeutul.
Burnoutul ne face mai irascibili
Sindromul burnout se manifestă și printr-o rezistență foarte scăzută la stres, prin irascibilitate și nervozitate care poate merge până la furie și comportamente violente. Orice lucru fie ne întristează foarte tare, fie ne înfurie foarte tare, pentru că, din nou, nu avem alte resurse care să compenseze tensiunea acumulată.
,,Irascibilitatea este vizibilă mai ales mai ales în cazul bărbaților, care nu știu la fel de bine ca femeile să-și manifestă tristețea sau frica. În această perioadă, mulți dintre noi s-au confruntat cu teama de pierdere a locului de muncă și a veniturilor. Bărbații tind să «acopere» aceste sentimente, pe care le consideră nemasculine, cu furie. În cazul bărbaților, burnoutul se manifestă cu o irascibilitate mai pregnantă decât în cazul femeilor”, spune Alina Zevedei.
Burnoutul creează probleme în cuplu
Orice situație traumatizantă sau stresantă duce la ceea ce psihologii numesc regresie. Aceasta înseamnă că suntem mai puțin raționali și logici și mult mai mult copleșiți de nevoi, frustrări și furie. Toate aceste stări se răsfrâng inevitabil asupra partenerului de viață, iar problemele de cuplu se reflectă într-un număr mai mare de divorțuri. Mai întâi, China a raportat în timpul pandemiei o rată a divorțurilor fără precedent, notează BBC. Apoi, tot mai multe țări s-au confruntat cu acest fenomen. Avocații din New York au calculat că numărul clienților care au cerut despărțirea în instanță a crescut cu 50% în această perioadă, scrie Mediafax.
Nici România nu a fost ocolită de această problemă. Deși nu avem o statistică oficială, avocații români au constatat același fenomen îngrijorător în timpul pandemiei. ,,Solicitările de divorţuri şi de ordine de protecţie au crescut cu circa 50%, ca efect al izolării care a sporit tensiunile dintre soţi”, a declarat pentru Adevărul Silviu Faier, avocat.
Pandemia a forțat cuplurile să petreacă mai mult timp împreună, ceea ce pentru unele a însemnat un prilej de apropiere, iar pentru altele – de despărțire. Frustrările și furia acumulate de unii parteneri în această perioadă incertă au refulat în conflicte.
,,Intrăm într-o competiție cu partenerul nostru pe nevoile cui sunt mai importante. Fiecare se simte copleșit de ceea ce face și se așteaptă inconștient ca partenerul să le rezolve probleme. Acest lucru nu este posibil, fiindcă și partenerul este în exact aceeași situație. De aici, rezultă conflictele de cuplu, pe care le-am remarcat la mulți clienți în această perioadă. În timpul pandemiei, nu a mai existat alternanța cu care eram obișnuiți până acum, și anume că dacă eu am astăzi o zi mai proastă, tu vei prelua din sarcini și te vei asigura că am puțin spațiu ca să-mi revin”, explică Alina Zevedei.
Părinții singuri, mai afectați de burnout
Situația actuală pune o presiune și mai mare pe părinții singuri, care s-au văzut lipsiți de ajutor în creșterea copiilor. Fără grădinițe și școli, bone sau bunici care să le ofere sprijin în creșterea copiilor, ei au perceput și mai acut lipsa unui partener de viață în această perioadă. Dacă într-o casă în care există doi părinți, responsabilitățile se împart și fiecare dintre ei își oferă timp să respire, părinții singuri s-au văzut nevoiți să-și asume toate sarcinile cu privire la creșterea și îngrijirea celor mici. Într-o asemenea situație, burnoutul este o consecință greu de evitat.
La fel de vulnerabile sunt și persoanele singure, care nu au nici partener, nici copii. ,,Dacă ne-a învățat ceva această pandemie, acest lucru ar fi că viața în cuplu este mai ușoară decât în singurătate. În viața de până acum exista foarte mult «sclipici» pe care îl puteam așeza pentru a face situația mai ușor de acceptat și de gestionat. Acest «sclipici» înseamnă călătorii, întâlniri cu prietenii, cumpărături și orice alt lucru care să ne distragă atenția de la starea noastră de fapt. Ele funcționează foarte bine, doar că în această perioadă nu am mai putut recurge la ele. Am remarcat acest lucru în principal la clientele care nu sunt într-o relație și nu au nici copii”, spune psihoterapeutul Alina Zevedei.
Și copiii resimt burnoutul
Cei mici nu percep situația incertă în care ne aflăm acum, dar îi resimt efectele pe de o parte, prin schimbările din viața lor, iar pe de alta, prin prisma stărilor pe care le au părinții lor. Pe durata școlii, nici ei nu au mai avut acele recompense sau plăceri de care se bucurau înainte. Școala online nu are beneficiile mersului efectiv la școală: întâlnirile cu prietenii, alergatul în pauze sau jocurile copilăriei. Ei au avut, în schimb, teme și proiecte, au primit note și au făcut eforturi pentru a da randament. Prin urmare, toate aspectele pozitive asociate școlii au lipsit în toate aceste luni, ceea ce le-a scăzut energia și motivația.
Copiiilor le-au lipsit și încă au acces limitat la ieșirile zilnice în parc sau la activitățile extrașcolare care îi bucurau. Și ei, ca și adulții, au suferit multe pierderi, precum ceremoniile de absolvire sau alte ritualuri importante pentru ei.Viața lor a intrat în același ritm monoton și lipsit de recompense care aduc adulții la burnout. Prin urmare, nu este exclus ca și ei să resimtă asemenea probleme emoționale, deși în contextul obișnuit de viață se întâmplă rar ca cei mici să sufere de burnout.
Unul dintre primele semne de burnout în familie este lipsa de răbdare a adulților cu cei mici. Părinții epuizați emoțional devin irascibili cu copiii și, paradoxal, deși au poate mai mult timp acum, nu mai sunt disponibili pentru ei: nu se mai joacă împreună la fel de mult ca înainte și îi lasă cu orele în fața televizorului ori a tabletei.
Copiii suferă în această perioadă și ca urmare a comportamentului părinților. ,,Ceea ce se întâmplă cu ei în această perioadă nu este atât rațional, cât comportamental. Copiii au fost dintotdeauna oglinda relației dintre părinți. Pe lângă stările lor, ei le preiau și pe cele ale părinților, așa încât lor le este chiar mai greu acum decât adulților. Cei din urmă pot să raționeze și să se poziționeze într-un fel față de situație, dar copiii percep această pierdere mult mai acut”, apreciază psihoterapeutul Alina Zevedei.
Impuneți limite
Burnoutul ne poate aduce într-o depresie majoră dacă nu luăm măsuri în timp util. Sunt lucruri pe care fiecare dintre noi le poate face astfel încât să ne ușurăm situația și să trecem cât mai ușor peste această perioadă. Unul dintre aceste lucruri este să ne stabilim foarte clar rolurile și limitele personale, atât în relația cu serviciul, cât și cu familia. În legătură cu serviciul, dacă lucrăm de acasă, trebuie să impunem programul de lucru pe care îl aveam și înainte de pandemie. Dacă vom spune clar angajatorului ,,Nu sunt disponibil înainte de ora 9.00 și nici după ora 17.00”, ne vom putea deconecta de sarcinile de serviciu pentru a face loc activităților relaxante.
,,Teama de a nu ne pierde serviciul este unul dintre factorii care duc la burnout. Ne este frică să refuzăm sarcinile de serviciu, oricât de numeroase ar fi, la gândul că ne-am putea pierde locul de muncă în perioada următoare, care se anunță problematică din punct de vedere economic. Ne propunem, deci, să muncim și mai mult, dar există riscul ca în două luni de efort intens să nu mai putem coborî din pat. În consecință, rezultatul va fi același: pierderea serviciului”, potrivit psihoterapeutului.
Coborâți standardele
O altă recomandare pentru această perioadă este să ne reducem standardele legate de ordine și curățenie. Poate fi contraintuitiv, în condițiile în care în toată această perioadă ni s-a recomandăm să spălăm și să dezinfectăm totul foarte riguros, dar aceste obiceiuri pun o presiune foarte mare pe noi. ,,Mi se pare important să ne stabilim câteva reguli de bază în privința treburilor casnice, iar la restul să renunțăm. Standardele cu care eram obișnuiți înainte sunt foarte greu de atins în acest nou context. De exemplu, ordinea în casă este mult mai dificil de menținut când toți membrii familiei sunt aproape în permanență acasă”, recomandă Alina Zevedei.
Respectați o rutină de somn și de mese
Programul de odihnă este și el foarte important în contextul stresant în care ne aflăm. Ca să atenuăm senzația de burnout, este important să păstrăm pe cât posibil o rutină legată de ora de culcare și de trezire, precum și de programul de mese. Când stăm în permanență în casă, avem tendința să mâncăm prea mult, prea puțin sau la ore nepotrivite, să ne culcăm târziu sau să dormim prea puțin. ,,Creierul are nevoie de rutină ca să funcționeze optim. Somnul este pe primul loc în această ecuație. Cei care suferă de insomnie trebuie să ia măsuri în acest sens”, recomandă psihoterapeutul.
Consilierea psihologică ajută foarte mult în tratarea burnoutului. Cei care simt că au nevoie de suport psihologic în această perioadă pot apela liniile gratuite unde psihoterapeuții oferă consiliere. Iată câteva dintre ele:
Fundația World Vision România oferă consiliere psihologică gratuită, online și la telefon, pentru orice părinte sau copil afectat emoţional de situaţia generată de COVID-19. Cei care au nevoie de sprijin psihologic pot scrie pe adresa de e-mail [email protected], iar unul dintre psihologii fundației va reveni către ei pentru o şedinţă de consiliere.
Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Alexandru Obregia” a deschis o linie telefonică gratuită pentru persoanele care se confruntă cu stări de anxietate, depresie sau alte probleme psihologice oferind consiliere psihologică zilnic între orele 10.00-19.00. Telefon: 0319103
Spitalul de Psihiatrie din Sibiu pune la dispoziție un serviciu de consiliere psihologică celor care simt nevoia să discute cu un specialist în această perioadă. Cei 10 psihologi răspund la telefon 14 ore pe zi. TelVerde 0800 070 050
ARAT, Asociația Română de Analiză Tranzacțională, oferă suport gratuit tuturor celor afectați de pandemie. Psihologii înscriși în program oferă consiliere telefonică la numărul de telefon 021.9972