Dermatomiozita și polimiozita provoacă slăbiciune musculară și semne pe piele. Ce tratamente există

Dermatomiozita și polimiozita fac parte dintr-un grup de afecțiuni numite miopatii inflamatorii. Ambele cauzează inflamația mușchilor, însă dermatomiozita provoacă în plus erupții cutanate.

Dermatomiozita poate apărea la orice vârstă, dar cel mai adesea afectează adulții cu vârste cuprinse între 50 și 70 de ani.

Femeile sunt de două ori mai predispuse să fie diagnosticate cu dermatomiozită decât bărbații. Unele persoane cu această boală au și o tulburare a țesutului conjunctiv, cum ar fi lupusul sau artrita reumatoidă.

Polimiozita apare, cel mai des, între 31 și 60 de ani.

---

„Dermatomiozita este o miopatie inflamatorie idiopatică (n.r. – de cauză necunoscută), manifestată printr-o slăbiciune musculară a grupelor musculare proximale (n.r. – din imediata apropiere a axului central al corpului), progresivă și simetrică. Spre deosebire de polimiozită, e asociată și cu manifestări cutanate, precum papule Gottron (n.r. – umflături roșii-violacee la nivelul încheieturilor degetelor de la mâini), rash heliotrop (n.r. – iritații roșiatice și alăstrui-violacee care apar pe anumite zone ale pielii), însoțite sau nu de prurit, distribuite pe față, scalp, trunchi superior, extremități superioare.“

Dr. Pavelina Andrei, medic specialist dermatolog, doctor în științe medicale

---

Unele virusuri sau reacții autoimune, posibile cauze

Cauza exactă a acestor afecțiuni nu este cunoscută. Experții cred că pot avea legătură sau pot fi declanșate de un virus sau de o reacție autoimună (atunci când sistemul imunitar atacă țesuturile proprii).

În unele cazuri, răspunsul alergic la un anumit medicament provoacă iritații și leziuni musculare. Dar, în majoritatea cazurilor, cauza exactă nu este descoperită.

„Dermatomiozita poate, de asemenea, masca și o afecțiune malignă, în special, în cazul persoanelor vârstnice.“

Dr. Pavelina Andrei, medic specialist dermatolog, doctor în științe medicale

Află de aici ce anume face diferența între malign și benign.

Simptomele cutanate pot fi primele semne de dermatomiozită

Simptomele sunt cauzate de inflamația vaselor de sânge care alimentează pielea și mușchii și pot include:

• erupții cutanate roșii sau violete pe zonele expuse la soare, care pot fi dureroase sau pot provoca mâncărimi;
• umflături roșii sau violet la nivelul pleoapelor superioare (rash heliotrop);
• pete roșii sau violet pe degetele de la mâini și de la picioare, coate, genunchi (papule Gottron);
• articulații înțepenite și dureroase în condiții de frig (fenomenul Raynaud);
• piele solzoasă, aspră, uscată, care poate duce la rărirea părului;
• zone umflate, roșii în jurul unghiilor;
• eritem facial care poate mima eritemul în formă de fluture prezent în lupusul eritematos sistemic;
• noduli tari sub piele cauzați de depozitele de calciu (calcinoză);
• slăbiciune musculară la nivelul gâtului, șoldurilor, spatelui și umerilor;
• dificultăți la înghițire (disfagie) și modificări ale vocii;
• oboseală, febră și scădere în greutate;
• dureri musculare;
• probleme la ridicarea de pe scaun sau la ridicarea din pat din cauza slăbiciunii musculare.

Află de aici și cum se manifestă pemfigus, o altă boală autoimună cu manifestări la nivelul pielii.

Uneori, slăbiciunea musculară se extinde și la inimă, tractul gastrointestinal și plămâni. Acest lucru poate provoca probleme de respirație și tuse. Pacienții pot avea o stare febrilă ușoară, însoțită de inflamație pulmonară și sensibilitate la lumină.

Găsește aici mai multe informații despre bolile de piele, cu imagini.

Cum se manifestă polimiozita

Polimiozita afectează toți mușchii și poate slăbi capacitatea de a alerga, de a merge sau de a ridica obiecte. De asemenea, poate afecta mușchii care-ți permit să mănânci și să respiri.

Simptomele comune ale polimiozitei includ:

• dureri musculare și rigiditate;
• slăbiciune musculară, în special la nivelul abdomenului, umerilor, brațelor și șoldurilor;
• dureri și rigiditate articulară;
• dificultăți de respirație;
• probleme la înghițire;
• aritmii cardiace, dacă mușchiul inimii se inflamează.

Stabilirea diagnosticului

Diagnosticarea ambelor afecțiuni începe cu un consult și cu stabilirea istoricului medical al pacientului. Apoi, pot fi recomandate următoarele investigații:

• analize de sânge: se caută semne de inflamație musculară. Sunt verificate, de asemenea, proteinele anormale care se formează în bolile autoimune. Cele mai frecvente teste de sânge includ enzima musculară creatinkinaza și anticorpii antinucleari;
• electromiograma (EMG): se poate face pentru a descoperi o eventuală activitate electrică anormală la nivelul mușchilor afectați;
• IRM: este folosit pentru a depista inflamația în organism.
• biopsie cutanată sau musculară.

Citește aici și ce analize de sânge se fac în fiecare an și cum le obții gratuit.

Dermatomiozita: tratament

„Standardul de aur pentru tratamentul dermatomiozitei presupune îmbunătățirea forței musculare și oprirea progresiei spre complicații extramusculare. Printre tratamentele sistemice utilizate se numără glucocorticoizii, azatioprina sau metotrexatul, iar tratamentul local topic cu corticoizi este rezervat manifestărilor cutanate.“

Dr. Pavelina Andrei, medic specialist dermatolog, doctor în științe medicale

Găsește aici un plan alimentar perfect pentru masă musculară.

Tratamentul va depinde de simptome, de vârstă și de starea generală de sănătate. Nu există un tratament curativ pentru această afecțiune, dar simptomele pot fi gestionate prin:

• fizioterapie: exercițiile speciale ajută la întinderea și întărirea musculaturii. Pot fi folosite orteze;
• tratarea leziunilor pielii: poate fi necesară evitarea expunerii la soare și folosirea de protecție solară pentru a preveni erupțiile cutanate. Erupțiile cutanate și mâncărimea pielii pot fi tratate cu medicamente antihistaminice sau cu creme cu steroizi antiinflamatorii;
• medicamente antiinflamatoare: pot fi administrate pe cale orală sau perfuzabil;
• medicamente imunosupresoare: blochează sau încetinesc activitatea sistemului imunitar și includ azatioprina, metotrexatul, ciclosporina A, ciclofosfamida și tacrolimus;
• imunoglobuline: pot fi folosite dacă boala nu răspunde la alte tratamente. Acestea sunt produse din sânge care pot stimula sistemul imunitar și sunt introduse direct în fluxul sangvin prin perfuzie;
• intervenție chirurgicală: se poate realiza pentru a îndepărta depozitele de calciu (calcinoza) de sub piele dacă acestea devin dureroase sau se infectează.

Află de aici și cum se tratează corect psoriazisul pe scalp.

Tratamente pentru polimiozită

La fel ca în cazul dermatomiozitei, tratamentul depinde de starea pacientului și poate include:

• medicamente antiinflamatoare: simptomele se atenuează de obicei în 4 până la 6 săptămâni. Medicul poate reduce doza de steroizi după aceea, pentru a evita efectele secundare;
• medicamente imunosupresoare: sunt medicamente care blochează sau încetinesc activitatea sistemului imunitar;
• fizioterapie: include exerciții speciale care ajută la întinderea și întărirea musculaturii și pot ajuta la prevenirea atrofiei;
• terapie cu căldură și odihnă;
• orteze sau alte dispozitive speciale recomandate de medic.