„Ce îi e așa de greu să facă ce îi cer eu?“ Comportamentul de îndreptățire și cum îl corectăm

Cu toții cunoaștem persoane care se comportă de parcă „totul li se cuvine”, așa cum, la rândul nostru, am avut așteptarea ca anumite lucruri să se întâmple așa cum vrem noi. Cât timp nu luăm în calcul nevoile celorlalți, corectitudinea solicitărilor noastre, empatia față de alții, limitele sănătoase sau respectul, este posibil să manifestăm un comportament de îndreptățire. În spatele lui se pot ascunde însă și alte probleme.

Ce este comportamentul de îndreptățire

Chiar dacă versurile „I want it all and I want it now” (Vreau totul și vreau acum) sunt celebre datorită lui Freddie Mercury și adesea fredonate de noi toți, în viziunea lui profesorului american Glenda M. Fisk reprezintă o exacerbare a comportamentului de îndreptățire, studiat de aceasta în cultura organizațională.

Așadar, „îndreptățirea se referă la o exagerare a meritelor unei persoane, este însoțită de o percepție grandioasă a propriei importanțe și așteptări nerealiste de a primi anumite lucruri sau un tratament special, fără a lua în calcul reciprocitatea”. (Fisk2010, Grupps & Exline 2016) De cele mai mute ori, miza este obținerea unui anumit statut, prestigiului și dominării altora. Îndreptățirea este asociată cu sentimente de invidie atunci când astfel de persoane întâlnesc pe alții cu un statut mai înalt.

Tipuri de îndreptățiți

Persoanele cu tendințe narcisice sau cu această tulburare de personalitate, în grade diferite, vor manifesta un comportament de îndreptățire. În funcție de trăsăturile dominante ale persoanei narcisice, acest comportament poate avea diferite manifestări.

Spre exemplu, un narcisic care pozează în salvator, cel care se sacrifică, va cere ascultare, obediență, din partea celorlalți, întrucât „el a făcut atâtea” și merită recompensă. Unul care, la schimb, se consideră superior altora, va da directive și nu va tolera opiniile diferite de ale lui, recurgând chiar și la comportamente agresive.

O persoană cu un tipar de deprivare emoțională, care consideră că nu va primi afecțiune, atenție, înțelegere, compasiune sau ghidare, poate să mascheze aceste temeri printr-un comportament de îndreptățire care are rol de supracompensare a acestui tipar. Practic, va masca aceste temeri considerând că este mai presus de alții și merită un tratament special, aparte.

Vulnerabilitatea, sursa îndreptățirii

Cum menționam în cazul persoanei cu tipar (sau schemă, cum este numită în Schema Therapy) de deprivare emoțională, această fragilitate dată de teama că nu va primi împlinirea anumitor nevoi poate fi mascată de comportamentul de îndreptățire.

„După patru relații eșuate am ajuns la psihoterapie pentru a cere ajutor în schimbarea tiparului relațional. Acum sunt pe drumul către schimbarea tiparelor mele interioare. Prima relație s-a încheiat după patru ani, când eu am încheiat facultatea și am conștientizat că faptul că el nu făcuse o facultate mă deranja și consideram că mă va trage în jos. După alți doi ani am încheiat o altă relație, întrucât am început să câștig mult mai bine decât partenerul meu, prin urmare l-am părăsit, nu îl vedeam ca fiind puternic. Cel de-al treilea partener era educat, cu un statut social mult superior statutului meu. M-a părăsit după 6 luni pentru altcineva. Cel de-al patrulea partener mi-a fost infidel pe toată durata relației noastre. Spuneam că sunt valoroasă, că merit tot ce este mai bun, că am nevoie de cineva puternic, de cineva special, care să mă merite. Și acum îmi este greu să accept că, în realitate, eram și sunt vulnerabilă, că nu am încredere în mine și că adesea, aleg parteneri care mă impresionează, mă fac să mă simt inferioară, iar ulterior relațiile mele degenerează.” povestește Ioana, 37 de ani, din Constanța.

Mama narcisică 

O mamă narcisică adesea va avea un comportament de îndreptățire, considerându-se cea mai importantă, căutând admirație din partea celorlalți și simțindu-se deasupra tuturor, îi va lipsi empatia, va critica și denigra fiind, la rândul ei, hipersensibilă la critică, va considera că ea trebuie tratată diferit, are un statut special și uneori, va fi chiar fie insensibilă, fie inconștientă de răul pe care îl produce în jur, în special copiilor.

„Se spune că dacă mama este fericită și copilul va fi fericit. Depinde cum interpretăm acest motto. Pentru mine, încă de mică, rolul meu a fost să mă asigur că mama e fericită, indiferent de ce nevoi am eu sau de cum mă simt. Mama a fost mereu în competiție cu mine, mi-a atras atenția că ea face totul mai bine decât mine, că este mai puternică, mai inteligentă, mai feminină, mai atrăgătoare, mai interesantă și mai sigură pe ea. Adesea, folosind chiar aceste cuvinte. Totul i se cuvenea ei. Îmi amintesc și acum petrecerea de când am împlinit 15 ani. Mă bucurasem imens că voi avea o petrecere, adesea fiind trecute cu vederea. Mama și-a invitat prietenii, a fost cea mai bine îmbrăcată, iar eu am fost un pretext, nicidecum sărbătorita. Era, ca multe altele, ziua ei, de fapt” își reamintește Diana, 38 de ani, din București. 

Comportamentul de îndreptățire al copiilor

Copiii adesea vor avea un comportament de îndreptățire care trebuie corectat de părinți. Ce se întâmplă însă atunci când părintele consideră fie că cel mic „are personalitate”, fie că este buricul pământului și i se cuvine totul, fie nu reușește să diferențieze între nevoi, dorințe și pretenții și nu trasează limite sănătoase nicăieri? 

„Îmi aduc aminte de o întâmplare pe când fiul meu era la grădiniță și a fost lovit de un coleg de grupă. Pentru început am considerat a fi o ciondăneală între copii și am abordat episodul cât de calm am putut, discutând cu educatoarea. Dar episodul s-a repetat de alte două ori, m-a deranjat foarte tare văzând stresul copilului meu, și am decis să mă întâlnesc la grădiniță și cu mama băiețelului respectiv, în prezența copiilor, poate cine știe, găsim o variantă să îi ajutăm să se poarte diferit. M-a uimit mama care nu dădea importanță prea mare incidentelor, ba chiar le trata superficial, dar mai mult copilul care, întrebat de mine de ce îl bate pe Matei – fiul meu -, a replicat cu ‘Ce îi este așa de greu să facă ceea ce îi cer eu?’ Așa am aflat că era un mic tiran în acea grupă și că pe Matei, deși îl căuta la joacă, îl lovea pentru că nu face numai ce vrea el. Comportament pe care îl avea și cu alți copii. Era un mic Goe, încurajat de mamă, de altfel.” 

Este necesar ca părinții să corecteze astfel de comportamente, să pună limite copiilor și să îi educe și în privința tolerării frustrărilor, a negocierii, a generozității pentru a nu cultiva un comportament de îndreptățire.

Cum putem corecta comportamentul de îndreptățire?

Pentru corectarea îndreptățirea putem începe cu un exercițiu simplu de a ne imagina în rolul celeilalte persoane, cu care ne-am comportat astfel. Putem petrece câteva minute în care să descriem pe o foaie de hârtie cum arată situația din perspectiva celuilalt. Este un exercițiu util, care pune situația într-o cu totul altă lumină, ținând cont că un comportament de îndreptățire adesea ne va aduce frustrări, mai ales dacă întâlnim opoziție.

Putem, totodată, învăța să ne gestionăm diferit invidia pe care o simțim în raport cu reușitele altora. Comportamentul de îndreptățire ne va determina să credem că suntem speciali și noi merităm toate lucrurile bune, nu alții. Pentru a corecta această atitudine ne putem propune ca măcar o zi pe lună să promovăm succesul altcuiva, să îl oferim drept exemplu sau model.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală este o resursă utilă, în special exercițiile de restructurare cognitivă din cadrul ei. Astfel, putem lua pe rând tendințele de îndreptățire care apar și le putem reformula din altă perspectivă luând în considerare și alte dovezi. Spre exemplu „Care ar fi motivele pentru care regulile care se aplică altora ar trebui să se aplice și în cazul tău?” sau „Care sunt câteva exemple prin care alți oameni sunt mai generoși cu tine decât ești tu cu ei?”

Încearcă să reformulezi tendințele acestea și să practici empatia, ascultarea celuilalt, negocierea. Cum se schimbă relațiile tale? Simți mai puțină frustrare? Primești mai des sprijinul celorlalți întrucât și tu îi sprijini? Acestea pot fi câteva dintre motivele pentru care este util să încerci să corectezi un comportament de îndreptățire.