DOSAR: Ești mereu obosit. Că suferi de tiroidita Hashimoto te-ai gândit?

DOSAR: Ești mereu obosit. Că suferi de tiroidita Hashimoto te-ai gândit?

„Eram atât de obosită…“ Aşa încep să-şi descrie simptomele cam toţi pacienţii care ulterior primesc diagnosticul de tiroidită autoimună Hashimoto, spune medicul endocrinolog Cristina Spiroiu, de la Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central din Bucureşti. Dar nu e numai oboseală cronică, inexplicabilă, care-ţi rupe ritmul zi de zi. Sunt stări de nervozitate, de supărare, de deprimare chiar, piele uscată, sensibilitate la frig, tulburări de digestie – toate pot anunţa un dezechilibru la nivelul tiroidei. 

„Eram atât de obosită, încât în fiecare zi, la serviciu, cam după ora prânzului, simţeam că mi se închid pur şi simplu ochii. Chiar dacă dormeam şapte ore în noaptea dinainte. Pur şi simplu nu mai puteam să lucrez. Nu înţelegeam ce mi se întâmplă, dar m-am gândit că poate e de la astenia de primăvară. Era prin luna martie“, povesteşte Andreea F., de 35 de ani, din Bucureşti. 

„La job eram așa de obosită aşa că mergeam la toaletă, încuiam uşa, lăsam capacul de la WC, mă aşezam şi aţipeam 15-20 de minute, pe ceas. Când suna alarma telefonului, mă ridicam, trăgeam apa, să păstrez aparenţele, mă asiguram în oglindă că nu am semne pe faţă de la poziţia inconfortabilă de somn şi mă duceam în birou să lucrez mai departe”.

Pacientă cu tiroidită Hashimoto

O perioadă mai tensionată la birou şi un test de sarcină pozitiv au făcut-o să nu se mai întrebe de unde vine oboseala aceea invalidantă. Cumva a găsit o explicaţie: la început, sarcina vine la pachet cu oboseală, printre altele. Dar motivul real al oboselii, la care se adaugă pielea foarte uscată, simptom pe care l-a conştientizat mai târziu, l-a aflat după prima vizită la medicul ginecolog pentru confirmarea sarcinii şi după primele analize de sânge recomandate gravidelor. 

Tiroidita Hashimoto. De ce e importantă testarea tiroidei în sarcină?

Profilul TORCH (acronimul în engleză pentru un grup de boli infecţioase: toxoplasmoza – T, alte infecţii, „other“, în engleză, cum sunt sifilisul, hepatita B, cu enterovirus, cu virusul Epstein-Barr – O, rubeola – R, citomegaloviroza – C şi infecţia cu virusul herpes simplex – HSV) se face fie înainte ca o femeie să rămână însărcinată, fie imediat după testul pozitiv de sarcină. La acesta se adaugă de cele mai multe ori şi profilul hormonal, care cuprinde testarea nivelului hormonului de stimulare tiroidiană (TSH) şi dozarea anticorpilor anti-tiroidieni ATPO (anti-tireoperoxidază). 

Valorile crescute ale ATPO indică o boală autoimună a tiroidei (în care sistemul imunitar începe să atace, din motive nedescoperite încă, ţesutul propriu al glandei tiroide, scăzându-i, în timp, funcţia), cel mai adesea tiroidita Hashimoto. Dacă şi valorile TSH depăşesc valorile recomandate sau, la femeile însărcinate, dacă sunt la limita superioară recomandată, doctorul suspectează începutul dereglării hormonale, explică medicul primar endocrinolog Cristina Spiroiu, cu competenţe în ecografia glandelor endocrine, de la Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila“. 

La gravide, dezechilibrele hormonilor tiroidieni pot duce fie la pierderea sarcinii, fie la dezvoltarea cerebrală deficitară a fătului.

Andreei i-a ieșit ATPO 72 UI/ml, când parametrii laboratorului unde și-a făcut analizele indicau o valoare superioară de 5,61 UI/ml pentru persoanele sănătoase. TSH-ul era în parametri, dar la limita superioară. Aşa că, după o vizită la un medic endocrinolog, a primit şi diagnosticul – tiroidită autoimună, şi explicaţia medicală pentru starea de oboseală pe care a avut-o până să rămână însărcinată. Chiar şi o mică tulburare a hormonilor tiroidieni poate da simptome, cum sunt oboseală cronică inexplicabilă, piele foarte uscată, constipaţie, sensibilitate la frig, stare de irascibilitate, tristeţe.

Nu a fost nevoie ca Andreea să înceapă niciun tratament, ţinând cont că hormonii tiroidieni erau, încă, în parametri. Dar a primit recomandarea fermă de la medicul endocrinolog de a-şi testa în fiecare lună de sarcină valorile TSH şi fT4 (tiroxina, unul dintre hormonii tiroidieni, cel mai relevant în depistarea unui eventual dezechilibru provocat de tiroidita autoimună). 

Orice modificare a acestor analize ar fi trebuit să o trimită rapid înapoi la medic pentru administrarea unui tratament care asigură dezvoltarea normală a copilului din pântece.

În prezent, Andreea este în al doilea trimestru de sarcină, îşi testează lună de lună valorile TSH şi fT4, care au ieşit mereu în parametri. 

Tiroidita Hashimoto, cea mai frecventă boală a tiroidei

Tiroidita autoimună Hashimoto este cea mai frecventă boală a tiroidei. În Europa şi în SUA, între 2% şi 4% din populaţie este diagnosticată, la un moment dat, cu tiroidită Hashimoto, potrivit datelor Asociaţiei Europene a Tiroidei. Este mai frecventă la femei decât la bărbaţi, astfel că, în jurul vârstei de 50 de ani, aproximativ una din zece femei au boala, estimează medicul endocrinolog Cristina Spiroiu.  

În ultimii 10-15 ani, a crescut numărul de cazuri diagnosticate, subliniază şi dr. Cristian Claudiu Ţupea, medic primar endocrinolog în cadrul Institutului Naţional „C.I. Parhon“ din Capitală, autorul blogului tiroida.ro, activ din 2009.

„Explicaţia cea mai probabilă pentru numărul mai mare de cazuri depistate este faptul că investigaţiile de laborator sunt disponibile mai multor oameni şi nu neapărat că boala este mai frecventă.“

Dr. Cristian Claudiu Ţupea, medic primar endocrinolog

Se depistează întâmplător, la analizele premergătoare sarcinii sau imediat după ce femeia rămâne însărcinată, ori atunci când apar simptome care îl duc pe medicul de familie cu gândul la o tulburare endocrinologică: oboseală cu stare de nervozitate, tulburări ale ciclului menstrual, dificultatea de a concepe copii, căderea părului. 

Tiroidita Hashimoto. Hipo – sau hipertiroidism?

Majoritatea cazurilor sunt descoperite în faze incipiente, cu hormonii tiroidieni în parametri sau puţin în afara valorilor normale. Destul de rar sunt diagnosticate cazuri de hipotiroidie – deficit de hormoni tiroidieni – severă, subliniază medicul Cristian Claudiu Ţupea. 

Mulţi ani pot trece de la depistarea întâmplătoare a unor valori mari de anticorpi antitiroidieni (ATPO) şi până la modificarea propriu-zisă a hormonilor tiroidieni şi, practic, până la diagnosticul de hipotiroidism – tiroidita Hashimoto este asociată cu scăderea treptată a hormonilor tiroidieni. 

De fapt, uneori, în fazele incipiente ale dezechilibrelor hormonale, analizele de sânge pot arăta o creştere uşoară a hormonilor tiroidieni. Este cazul Elenei Petrişor, de 50 de ani, din comuna Răchiteni, judeţul Iaşi. 

În 2005, după ce a născut, a slăbit foarte mult, era mereu supărată, nu putea sta în picioare mult timp, era irascibilă. Aşa că a mers la medicul de familie care, suspectând o problemă endocrinologică, a trimis-o la Roman, la un control de specialitate. Acolo, şi-a testat doar valorile TSH şi fT4, care au indicat o hipertiroidie. A primit tratament pentru această afecţiune, pe care l-a ţinut un an, deşi nu a mai mers la controale ulterioare. 

După patru ani, au reapărut simptomele, de această dată cu oboseală şi stări de deprimare accentuate, iar Elena Petrişor a ajuns, tot cu trimitere de la medicul de familie, la Clinica de Endocrinologie a Spitalului „Sf. Spiridon“ din Iaşi, unde, după analize mai amănunţite, a primit diagnosticul de tiroidită cronică autoimună Hashimoto, însă cu hormonii tiroidieni în limitele normale. 

„Există cazuri, mai ales la debutul bolii, când tiroidita Hashimoto apare ca un hipertiroidism, dar nu este un hipertiroidism adevărat. Hipertiroidism ar însemna că tiroida produce mai mulți hormoni decât trebuie, or ea nu produce mai mulți. Această formă de creștere a hormonilor tiroidieni în fluxul sangvin se cheamă tireotoxicoză – sunt niște hormoni în circulație care provin dintr-o luptă imună în tiroidă. Procesul imun de luptă între anticorp și antigen este atât de intens, încât se ucid niște celule și hormonii scapă din ele în mod pasiv. Atunci e o ușoară creștere a hormonilor tiroidieni în sânge, dar nu este o hiperfuncție tiroidiană“, precizează dr. Cristina Spiroiu.

„Poți să ai simptome de hipertiroidism, dar ușoare – palpitații, transpirații, dar vag, nu apuci să faci tulburări cardiace de ritm. Prima oară scade TSH-ul, apoi vezi o ușoară creștere la fT4, dar nu foarte mult. Și este autolimitată, adică hormonii în exces din sânge dispar după șase-opt săptămâni și, după trei luni, poți avea iar valori hormonale normale sau poți să treci către hipotiroidism”.

Dr. Cristina Spiroiu, medic endocrinolog

Tratamentul de substituţie, esenţial în sarcină

Dacă medicul pune diagnosticul de tiroidită, dar hormonii sunt în limite normale, nu este nevoie de niciun fel de tratament. Totuşi, sunt numeroase şi cazurile în care tiroidita este diagnosticată simultan cu hipotiroidismul pe care-l provoacă. În acest caz, se începe imediat tratamentul de substituţie hormonală, mai ales în cazul femeilor însărcinate. 

Potrivit medicului Cristina Spiroiu, terapia constă în administrarea, la început, a unei doze mici de hormoni sintetici – levotiroxină, care înlocuiesc un sfert din ce ar trebui să producă tiroida. După aceea, după ce tiroida se lenevește mai mult, se mai mărește doza. „Târziu ajungi să înlocuiești de tot activitatea tiroidei.“

Diagnosticul de hipotiroidism în sarcină nu trebuie să fie o dramă, subliniază specialista, pentru că tratamentul este extrem de eficient, iar bebeluşul se poate dezvolta normal, cu condiţia ca mama să fie atent monitorizată hormonal pe tot parcursul sarcinii.

Cât de mult contează valoarea ATPO? 

Este o persoană cu un ATPO de numai 72 UI/ml mai puţin predispusă la hipotiroidism decât una cu un ATPO de 500 UI/ml sau de 2.000 UI/ml? „Nivelul ATPO poate atinge valori foarte mari. Cu toate astea, nu se corelează obligatoriu cu activitatea bolii. Un ATPO clar pozitiv, adică mai mare de 100-150 UI/ml, indică, de regulă, prezenţa tiroiditei. Valorile mai mici se vor interpreta în contextul altor investigaţii: ecografie de tiroidă, nivelul anticorpilor anti-tiroglobulina, TSH, FT4. Un ATPO puţin peste limita superioară a laboratorului cel mai adesea este lipsit de semnificaţie“, spune dr. Cristian Claudiu Ţupea.

Odată ce ATPO a ieşit mărit la analize, se pune diagnosticul de tiroidită şi nu se mai recomandă repetarea analizei, pentru că acest parametru nu dă relații despre prognosticul sau despre evoluția tiroiditei Hashimoto, completează medicul Cristina Spiroiu. 

Dieta AIP şi suplimentele cu seleniu

Pe internet există o varietate de recomandări de diete şi suplimente alimentare care ar avea scopul de a reduce nivelul anticorpilor ATPO şi de a preveni sau întârzia hipotiroidismul. 

„Sunt tot felul de fabricanți de suplimente nutritive care au propagat ideea că trebuie să iei seleniu, pentru că seleniul previne hipotiroidismul prin scăderea nivelului de anticorpi. Acest lucru nu este dovedit și, deci, nu există argumente ferme că trebuie să iei seleniu atunci când ai tiroidită“.

Dr. Cristina Spiroiu, medic endocrinolog

Nici în ceea ce priveşte dieta aşa-numită AIP (Auto-Immune Protocol), care, de asemenea, promite că tratează fără medicamente tiroidita Hashimoto şi chiar şi hipotiroidismul, nu există dovezi ştiinţifice. „Există, din păcate, şi în sănătate mode. Ultima legată de bolile tiroidiene autoimune este cea cu diete. Dar nu există, deocamdată, nicio dovadă că vreo dietă influenţează în bine evoluţia acestor boli. Valorile autoanticorpilor pot varia in timp, din diverse motive. Cu toate astea, şi dacă scad nu înseamnă ca pacientul se vindecă sau că nu mai are nevoie de tratament în cazul în care are hipotiroidism“, atrage atenţia dr. Cristian Claudiu Ţupea. 

O legătură reală ar putea exista între tiroidita Hashimoto şi intoleranţa la gluten, însă legătura este dată mai degrabă de posibilitatea ca aceste două afecţiuni, ambele autoimune, să coexiste. Ambii medici endocrinologi sunt de acord că nu s-a demonstrat că, în lipsa unui diagnostic clar de intoleranţă la gluten, eliminarea acestei substanţe din alimentaţie aduce vreun beneficiu în tiroidita Hashimoto. 

Tiroidita Hashimoto. Ecografia de tiroidă este utilă sau nu?

Acesta este un subiect unde medicii endocrinologi nu cad de acord încă. Sunt specialişti care, consultând ghidurile americane ale Societăţii de Endocrinologie şi ale Asociaţiei Endocrinologilor din America, susţin că ecografia nu trebuie efectuată de rutină la toţi pacienţii diagnosticaţi cu tiroidită Hashimoto. Recomandarea de ecografie ar trebui să se facă, spun specialiştii americani, atunci când la palpare, medicul simte o modificare la nivelul tiroidei sau un nodul. 

Ecografia de tiroidă trebuie făcută de un medic cu experiență, care va ghida pacientul/a astfel încât tiroida să fie cât mai vizibilă

Totuşi, dr. Ţupea consideră că ecografia de tiroidă, efectuată de un endocrinolog cu experienţă, este cea mai bună metodă imagistică pentru această glandă. O ecografie bine făcută este utilă în aproape orice patologie a acestui organ şi face parte, de regulă, din investigaţiile iniţiale, alături de testele de laborator.

Iodul, inculpatul numărul 1 pentru apariția tiroiditei Hashimoto

Deşi cauzele precise ale numărului mare de cazuri de tiroidită autoimună Hashimoto la nivel mondial nu sunt cunoscute, medicii spun că una dintre ele ar putea fi administrarea iodului prin sare iodată la populaţia generală. 

Dr. Cristina Spiroiu explică: „Această boală a fost descrisă în Japonia, pentru că acolo dieta aduce mult mai mult iod decât în alte părți ale lumii. La noi, în general, dieta e deficitară în iod. În mod tradițional, n-am avut iod prea mult mai ales în zonele de munte. Asta era mai ales pe vremuri, când lumea mânca doar alimentele provenite din zona în care stătea. Oricum, noi avem nevoie de mai mult iod decât alte populații, fiindcă acest element nu este prezent în mod natural în sol în cantitate suficientă, de aceea s-a iodat sarea. În zonele care au în continuare deficit de iod, bolile autoimune de tiroidă sunt mai liniștite. Mai precis,  tiroglobulina, proteina din tiroidă din care se fac hormonii, când are mai mult iod în ea, e mai antigenică – irită mai ușor sistemul imunitar“. 

Dar e un rău necesar, spune tot medicul endocrinolog. A crescut, într-adevăr, numărul persoanelor cu tiroidită autoimună. Dar reversul medaliei, precizează specialista, este deficitul de iod, care înseamnă cretinism.

„Lipsa de iod nu înseamnă neapărat copii care se nasc cretini și surdomuți, ci de copiii care nu-și ating potențialul complet, pentru că înainte de a se naște le-a lipsit iodul, chiar şi o perioadă scurtă: cât să nu aibă IQ-ul cel mai de sus și cât să nu crească așa de bine.“

Dr. Cristina Spiroiu, medic endocrinolog

Totuşi, în cazul în care avem diagnosticul de tiroidită Hashimoto, sunt de evitat suplimentele bogate în iod, pentru că pot grăbi intrarea în hipotiroidie, avertizează dr. Claudiu Ţupea. „Însă aportul din sarea iodată nu este periculos, şi nici o suplimentare cu până la 200-250 de micrograme pe zi.“ Aşadar, în sarcină, o femeie cu tiroidită poate lua suplimentele prenatale, ba chiar îi este recomandat să o facă, pentru a stimula dezvoltarea normală a bebeluşului. 

Tiroidita Hashimoto. Există un risc mai mare de cancer?

Cercetările medicale au demonstrat că tiroidita Hashimoto se poate asocia cu o formă foarte rară de cancer, numit limfom tiroidian, potrivit medicului Claudiu Ţupea. În ceea ce priveşte legătura directă dintre Hashimoto şi cancerul tiroidian, aceasta nu a fost demonstrată ştiinţific.

Totuşi, riscul ca o persoană cu tiroidită Hashimoto să aibă şi noduli sau chiar cancer tiroidian este crescut, pentru că ambele probleme sunt foarte frecvente, după cum precizează dr. Spiroiu. Dar, din fericire, cele mai întâlnite sunt carcinoamele papilare, care sunt mai ușoare şi se tratează cu succes în cele mai multe cazuri.

Ai și tu o poveste? Ne-o poți trimite aici

Îți recomandăm să te uiți și la acest video despre sănătatea mintală

Căutare