„Am lăsat de la mine până am înțeles că renunțasem la mine.” Dărâmăm standardele (doar) pentru a avea o relație de cuplu?

Este sănătos să fim flexibili când ne căutăm un partener sau o parteneră, dar unde este limita dintre flexibilitate și a tolera prea multe? Fie suntem intransigenți și cădem în capcana propriilor fantezii despre relații, iar în felul acesta nimeni nu corespunde dorințelor noastre, fie uităm să punem limite sănătoase pentru noi și, de frica singurătății, rămânem în relațiile nepotrivite. Când și cât renunțăm la standarde pentru a avea o relație de cuplu?

Standarde prea înalte?

Mă amuzam la perspectiva unei prietene dragi privind competitivitatea. În timp ce ne ferim să punem presiune pe copii să facă performanță, pe noi înșine să nu fim prea perfecționiști și ajungem să criticăm notele, evaluările, apreciind școlile din străinătate care fac lucrurile „altfel”, performanța are și o valență pozitivă, dacă te gândești cum ai răspunde la întrebarea: „Vrei să te trateze un medic de nota zece sau unul cu notă de trecere?”

Greșim când încercăm să uniformizăm învățământul și așteptările noastre de la copii. Greșim când încercăm să potrivim într-un șablon oameni, relații, succesul în general. Suntem diferiți și rolul nostru este să ne descoperim abilitățile, iar odată ce le descoperim, să ne dorim mai mult de la noi înșine, să încercăm să depășim o anumită condiție. Competiția poate fi în raport cu propria persoană atunci când vrem să fim mai buni, mai performanți.

Ce facem însă cu standardele în relație, pe ce le bazăm? Aud frecvent femei care își doresc bărbați plini de calități, realizați profesional, sănătoși și disponibili emoțional, stabili financiar și atractivi, așa cum aud bărbați care vor femei „unicorn” care să întrupeze toate calitățile unui supermodel combinat cu Martha Stewart (în talentul la gătit), Marie Kondo (regina curățeniei care, de altfel, a revenit asupra principiilor ei odată ce a avut copii) și, eventual, atitudinea unei gheișe. Da, am exagerat din descrieri, dar ideea de unicorn rămâne de ambele tabere, iar dezamăgirea de asemenea. Aici este sănătos să ne uităm la nevoile noastre și nu la ideile populare în prezent sau trendurile care ajung să pară parte din uzual, firesc. Noi, de fapt, ce vrem? Unde suntem dispuși să negociem?

În egală măsură aud și oameni care fac doar compromisuri și se judecă dacă vor mai mult, mai altfel, mai bine. Aud un defetism în privința găsirii unui partener potrivit și mă gândesc la medicul și psihanalistul Donald Winnicott care vorbea despre „a good enough mother” (o mamă cât de bună poate ea să fie) referindu-se la mama de care are nevoie un copil. Ce s-a ales de „un partener suficient de bun”? De ce ajungem să acceptăm mult mai puțin?

Frica de singurătate ne dărâmă standardele

Cum spuneam, este recomandat să fim atenți la nevoile noastre, dar uneori fricile iau forma nevoilor, iar frica de singurătate se traduce prin „nevoia de cineva”. Repet necontenit că deși nu suntem făcuți să trăim singuri și avem nevoie de relații hrănitoare, teama de singurătate se ameliorează printr-o mai bună relație cu noi înșine. A-mi fi teamă să fiu singur/ă înseamnă să nu îmi placă propria companie, iar atunci voi găsi parteneri pe măsură.

Când caut pe cineva care să îmi ofere ceea ce eu nu îmi pot oferi, voi trăi dezamăgiri. Iar dacă aleg pe cineva doar pentru că este disponibil în momentele grele ale singurătății mele, mă voi mulțumi cu foarte puțin. Frica de singurătate ne dărâmă cu totul standardele, iar aici mă gândesc inclusiv la cele sănătoase: să existe respect și încredere în partener/ă, să fim valorizați și protejați, să existe reciprocitate și un mediu propice creșterii și dezvoltării, armonie și acceptare.

„Trecuse un an de când eram singură când l-am cunoscut pe Alin. Eram sătulă de singurătate și de faptul că nu găseam pe nimeni disponibil pentru o relație. La început, relația noastră era văzută ca pasageră, un soi de prietenie cu beneficii, în care el îmi povestea și de întâlnirile cu alte femei. Mi-am dat seama că mă atașez de el și i-am spus că nu putem continua. M-am retras, dar o încă mă gândeam la el. O lună mai târziu a revenit și mi-a spus că e pregătit pentru o relație.

Nu eram foarte încrezătoare, dar și sătulă de singurătate, îmi lipsea afecțiunea, grija cuiva pentru mine. Le-am primit cu vârf și îndesat, întrucât Alin avea o gelozie paranoică, din cauza căreia nu mai puteam să ies din casă, întrucât totul se termina cu un scandal. Practic, mă bănuia că mă văd cu alți bărbați și când mergeam la shopping. Am rămas în relația cu el timp de trei ani. Am încheiat relația când m-a bătut că am făcut o glumă cu un vecin. Era a treia oară când mă agresa fizic. Nu am plecat la prima agresiune. Am încercat să înțeleg, să explic, să îl fac să înțeleagă, să îmi schimb comportamentul, să las de la mine, să renunț la multe aspecte ale vieții mele… până am înțeles că renunțasem la mine.”, povestește Anca, 37 de ani, din Constanța.

Multe relații abuzive, din păcate, sunt menținute de credința falsă că suntem lipsite/lipsiți de opțiuni, de alternative. Ne mințim că este „mai rău fără rău” din credințe greșite referitoare la propriile resurse de a ne ajuta să găsim liniștea, armonia și serenitatea în viața noastră. Singurătatea ne poate fi benefică și ne aduce mai aproape de nevoile noastre și înțelegerea lor. Singurătatea în doi este copleșitoare, iar abuzul nu trebuie tolerat în niciun context.

Conferința Smart Couple

Dacă simțiți că ați pierdut drumul spre voi, vă invităm la Conferința Smart Couple organizată de SmartLiving.ro pentru a vorbi cu sinceritate și curaj despre ce mai înseamnă astăzi un cuplu fericit și cât de mult contează sexul în toată ecuația unei relații.

Te așteptăm sâmbătă, 23 noiembrie 2024, începând cu ora 10.00, la Palatul Camerei de Comerț și Industrie (str. Ion Ghica 4, București, zona Universitate), Sala Ștefan Burcuși, etaj 3. Biletele sunt deja disponibile pe platforma Eventbook.

Îi aducem în fața ta pe unii dintre cei mai titrați specialiști în relații și medici care îți pot explica ce se întâmplă în interiorul tău din punct de vedere hormonal. Vei înțelege mai bine ce simți tu și de ce partenerul reacționează într-un anume fel, poate din senin, atunci când îi atragi atenția că nu și-a dus farfuria în chiuvetă. Mai multe detalii, pe pagina de Facebook a evenimentului.

Vor vorbi cu deschidere despre provocările din cuplu și îți vor răspunde la întrebări:

• Dr. Radu Mihalca, medic endocrinolog specializat în sexologie
• Gabriela Marin, psiholog și sexolog
• Iulia Barca, psihoterapeut
• Diana Vijulie, psiholog și psihoterapeut, specializată în terapia de cuplu

Standardele sănătoase și relațiile de cuplu

Baza unei relații de cuplu benefice este încrederea în cealaltă persoană. Încrederea că nu ne va minți, răni, umili, înșela, trăda, manipula, desconsidera, ci ne va fi alături, în aceeași echipă, oferind și primind afecțiune, compasiune, iubire. Un cuplu sănătos nu înseamnă armonie perenă, ci și conflicte, stres, neînțelegeri, credințe și percepții diferite, așteptări inegale și multe greșeli. Dar un standard sănătos înseamnă ca toate acestea să fie întâmpinate împreună, alături unul de altul și alegându-ne în fiecare zi unul pe celălalt.

În același timp, realitatea prezentă este că nu sunt multe persoane disponibile pentru relații, și unele dintre ele nu au educația emoțională necesară pentru a pune în practică cele menționate mai sus. Dar dacă există deschidere și dorință de creștere și dezvoltare personală, lucrurile pot fi schimbate în cuplu, împreună. S-ar putea acest lucru să nu se întâmple cu cineva care corespunde idealului din fanteziile noastre, ba chiar să contrazică ideile pe care le aveam despre „partenerul potrivit” pentru noi, dar să compenseze cu împlinirea pe care o vom simți alături de această persoană.

Standardele sănătoase înseamnă să nu renunțăm la noi, la căutare, la nevoile pe care le avem. Toate încercările noastre eșuate nu sunt altceva decât experiențe, nu înseamnă că trebuie să ne mulțumim cu orice, nu înseamnă că trebuie să renunțăm la orice standard. Unele sunt chiar necesare echilibrului nostru psihic și emoțional.