Atunci când cauți un nou partener, obiectivul este să găsești pe cineva care te place așa cum ești, care este entuziasmat să te cunoască, dar care știe și să navigheze cu maturitate opiniile diferite ce pot apărea între voi. Ideal este să găsești pe cineva cu care te potrivești… fix așa cum ești. Totodată, când cauți un nou partener, fii atent/ă să nu cazi în capcana „potențialului” perceput.
Ce greșeală facem când căutăm un nou partener
Cel mai frecvent, la primele întâlniri cu un potențial partener, suntem mai preocupați dacă acesta/aceasta ne place decât dacă nouă ne place respectiva persoană. Așadar, în loc să scanăm constant aspecte asupra cărora poate avem nesiguranțe și felul în care ar putea fi percepute sau evaluate de potențialul partener (sau potențiala parteneră), să ne întrebăm „Mie îmi place această persoană?”.
Cu cât petrecem mai mult timp și consumăm efort să fim plăcuți, ne străduim să ne potrivim cu celălalt ridicându-ne la înălțimea așteptărilor persoanei respective, fără a ne preocupa de potrivirea autentică, ratând șansa de a elimina noi partenerii care nu sunt o partidă bună pentru noi.
În cele din urmă, să nu uităm că noi suntem în căutarea unei persoane care ni se potrivește, nu a uneia care este atrasă de versiunea noastră controlată, în care facem eforturi să fim ceea ce celălalt își dorește. Merită să ne angajăm în relații în care celălalt nu apreciază felul în care suntem noi autentici?
Angajament în procesul de găsire a unui nou partener
Nu intenționez să compar oamenii cu obiectele, însă mă gândesc adesea cât interes arătăm găsirii unei noi perechi de pantofi și cât de repede suntem (în special noi, femeile) interesate/cucerite de tipul pe care tocmai l-am cunoscut și ne-a spus că vrea să ne mai vedem.
Este adevărat că numărul femeilor este mai mare decât al bărbaților, și poate nu avem atât de multe opțiuni… ceea ce mă face să mă întreb dacă acesta chiar este un lucru rău ținând cont de studiile care arată că numeroase relații longevive au la bază căsătorii aranjate – nu în cultura noastră, desigur – sau uniuni formate pe alte baze decât iubirea romantică. Un număr mic de opțiuni poate funcționa chiar în sens pozitiv dacă vorbim despre FOMO (fear or missing out), teama de a nu rata alt/ă partener/ă mai bun/ă.
Adesea, în procesul găsirii unui partener, dar și în începuturile unei relații de cuplu, lipsește angajamentul de a descoperi, verifica dacă putem construi ceva împreună cu persoana respectivă. Iar aici nu vorbesc despre case sau poate chiar familii, acestea vin mai târziu (dacă este cazul), atunci când partenerul devine omul alături de care ne găsim starea de siguranță.
De ce siguranță? Pentru că în vindecarea traumelor emoționale (pe care cu toții le avem), nu este necesar doar să nu fim în pericol, ci să avem parte de conectare. Iar aceasta din urmă are loc atunci când, în primul rând, avem parte de siguranță. Recomand, prin urmare, ca încă de la început să fim atenți la persoana din fața noastră și să încercăm să observăm dacă putem fi autentici, liberi și susținuți în prezența ei.
Potrivirea cu un nou partener
Potrivirea cu un nou partener pe de-o parte înseamnă să avem valori și convingeri comune, pe de altă parte, mult mai important, înseamnă să știm să traversăm cu respect, compasiune și asertivitate acele momente în care credințele și opiniile noastre „se ciocnesc”.
Pe scurt, decât un partener cu care există o „potrivire” a părerilor de 90%, dar cu care în 10% din cazuri ajungem la conflicte majore și disconfort emoțional semnificativ, mai bine unul cu care să avem o potrivire de 70%, dar cu care conflictele să aibă un final constructiv. Ce înseamnă final constructiv? Ne simțim ascultați când ne expunem opiniile, emoțiile noastre contează chiar dacă diferă de ale celuilalt, nu devine agresiv, nu jignește și nu critică, nici nu încearcă să își impună opinia sau să prezinte versiunea proprie ca fiind „unicul adevăr”.
Încă de la începutul unei relații, din perioada de dating, să nu evităm să ne exprimăm părerile și nevoile chiar dacă diferă de ale celuilalt. Comportamentul celuilalt în astfel de situații este un bun indicator pentru a decide dacă merită să investim în continuare energie în relaționarea respectivă.
Teama de singurătate
Unul dintre cei mai mari inamici ai noștri atunci când apare la orizont un nou potențial partener, este teama de singurătate. Cum am mai spus, când fug de timpul petrecut în prezența mea, mesajul este „Eu nu mă plac, poate mă place altcineva” și să nu uităm că ceilalți adesea ne tratează așa cum noi înșine ne tratăm.
Singurătatea este necesară și sănătoasă pentru a învăța să trăim cu noi înșine, să ne conectăm la propriile nevoi și interese, să ne diversificăm viața socială și pasiunile, să ne formăm o sănătoasă plasă de siguranță care să completeze tabloul vieții noastre chiar și atunci când suntem într-o relație de cuplu. Poate când această teamă de a fi singuri este foarte mare, ar fi indicat să cerem ajutorul unui specialist, să înțelegem care sunt mecanismele din spatele acestei frici, când a apărut și ce o întreține în prezent, dar și cum ne sabotăm resursele personale de a o depăși.
În consecință, dacă sunteți în căutarea unui partener sau a unei partenere, dați-vă timp, aveți răbdare să cunoașteți și să descoperiți persoana respectivă și practicați relaxarea în interacțiunile cu ea, permițându-vă să fiți pe cât de autentici și naturali sunteți. Așa vă veți da șansa reală de a alege pe cineva potrivit, nu de a vă agăța de cineva, nici de a vă consuma cu părerile celuilalt ignorând-o pe a voastră.