Cum ne regăsim speranța când ne confruntăm cu anxietatea

Când cuvântul „viitor“ rimează cu gânduri pesimiste, teamă și resurse personale percepute ca insuficiente, lipsa controlului, a unei planificări orientate către rezultatele dorite, toate acestea se traduc prin anxietate. Practic, ne oprim la teama resimțită în fața problemelor, fără a ne gândi la soluții. Nu toată anxietatea poate fi rezumată la această formulă, dar ne putem ajuta să navigăm stările dificile cultivându-ne speranța.
Speranța, ajutorul în lupta cu anxietatea
Speranța reprezintă un factor legat de reziliența noastră, de capacitatea de a ne reveni după evenimente dificile. Este și un ajutor în reducerea anxietății, contribuind la creșterea așteptărilor pozitive în raport cu obiectivele noastre. Nu vorbim aici despre speranța fără fond sau gândirea pozitivă toxică ci, menționând reziliența, vorbim despre încrederea că vom găsi soluții pentru situațiile cu care ne vom confrunta.
Speranța ne permite o flexibilitate mai mare. Este o orientare pozitivă către viitor, care nu ne limitează la o singură cale de a ne atinge obiectivele. Speranța lasă loc alternativelor, pe măsură ce înaintăm spre atingerea lor. Spre exemplu, un obstacol privit prin lentila anxietății, poate fi interpretat de mintea noastră drept confirmarea că nu ne vom descurca, nu avem resursele necesare, nu avem control. Același obstacol, când nu renunțăm la speranță, este văzut ca un semn că trebuie să reconfigurăm traseul, să avem mai multe opțiuni, chiar să reconsiderăm obiectivul final propus.
Când avem speranță, avem acces la resursele noastre interioare, la creativitate, la orientarea către a aduna informații, a cere ajutor, a ne pregăti anticipând mai multe căi pentru atingerea scopurilor personale.
Spun, uneori, în cabinet, clienților mei, că uneori Universul ne dă un biscuite atunci când ne dorim un tort, și frecvent îl vom refuza nemulțumiți. Poate ne-ar fi util să învățăm să primim și să ne bucurăm și de lucrurile mici, să nu păstrăm doar nemulțumirea și frustrarea, să practicăm și recunoștința pentru a ne reduce din stările care contribuie la menținerea anxietății.
Recunoștința și speranța
Recunoștința este un catalizator al speranței. Învățând să ne bucurăm de lucrurile mici de zi cu zi, ne încurajăm să vedem și „jumătatea plină a paharului”. Creierul nostru va fi mereu alert în privința pericolelor, astfel ne protejează. Să nu uităm că putem avea control asupra propriei minți și putem educa și alt mod de a privi lucrurile, unul mai flexibil, mai util nouă, cu rol adaptativ.
Cu cât suntem mai capabili de flexibilitate și ne vom crește capacitatea de adaptare, ne vom educa resursele personale în a găsi soluții în acele situații care ne pot induce anxietate.
Pentru a privi viitorul cu mai multă încredere, ne este întotdeauna utilă percepția propriului control. Evident, lipsa controlului favorizează anxietatea, iar în viața noastră rareori avem pe cât de mult control ne-am dori, în special în situații care depind de numeroși factori de mediu, de context, de alte persoane. Dar întotdeauna avem control asupra propriei persoane sau, dacă nu îl avem încă așa cum ne-am dori, îl putem educa.
Citește și: Ce e bine să știi despre anxietate, ca să-i înțelegi pe cei care o au
Creșterea speranței și a sentimentului de control
Psihologul american Angela Richardson, de la Universitatea Houston, SUA, a examinat relația dintre anxietate și speranță, ambele considerate trăsături cu orientare către viitor, într-o lucrare publicată în anul 2023. Ea precizează faptul că speranța este un factor legat de reziliență și un mod de a reduce anxietatea, prin cele două componente ale sale, respectiv abilitatea de a genera un număr mai mare de variante în atingerea unui obiectiv, precum și abilitatea de a le modifica în scopul depășirii obstacolelor.
În privința anxietății, o persoană cu speranță nu va percepe că rezultatele negative anticipate sunt numeroase, tocmai pentru că dispune de mai multe resurse de a le depăși. În realitate, și persoanele cu anxietate, și cele încrezătoare și pline de speranță sunt la fel de vulnerabile în fața obstacolelor, dar în cazul celor din urmă, nu există un distres atât de mare, ei orientându-se asupra propriilor resurse, având determinarea și motivația necesare să depășească obstacolele.
Nevoia de control
Tot Richardson spune că anxietatea este invers proporțională cu sentimentul controlului. Mai exact, atunci când percepem că nu avem control asupra rezultatelor negative posibile, ne inducem o vulnerabilitate psihică ce favorizează tulburările din sfera anxietății.
Controlul perceput și speranța sunt legate între ele, având în comun credința că putem influența un deznodământ. Speranța include și motivația în gândirea orientată către resurse și găsirea alternativelor, prezicând rezultate care stau în mod obiectiv în controlul unei persoane și pot, indirect, reduce anxietatea.
Unul dintre modurile în care ne putem crește speranța și implicit încrederea în propriile resurse și sentimentul de control, este cunoașterea, respectiv colectarea informațiilor necesare în legătură cu situațiile care provoacă anxietate. Când aduni informații, scade sentimentul de neajutorare și crește abilitatea de a planifica, de a ne pregăti și a preveni anumite situații indezirabile sau de a ne pregăti pentru confruntarea cu acestea.
Astfel de strategii ne vor ajuta în confruntarea cu evenimente viitoare, atât în plan personal, cât și profesional. Să nu uităm nici să cerem ajutorul. Să nu rămânem blocați în perceperea catastrofică a evenimentelor viitoare, în loc să dăm curs poveștii cu drobul de sare. Să ne oprim să identificăm ce stă în controlul nostru pentru a interveni, a găsi planuri și soluții pentru situațiile respective.
Citește și:
- „Rațional, știu că viața nu e atât de îngrozitoare cum o construiesc eu în mintea mea.“ Cum e să trăiești cu tulburare de anxietate
- VIDEO „Anxietate cu fond depresiv e boala cu care mă confrunt de patru ani”
- „Mă dureau toate, aveam câte cinci atacuri de panică pe zi și mi se spunea «Nu ai nimic»”. Lupta lui Alin cu depresia anxioasă
- „Mă panichez când soțul pleacă în deplasare”. Anxietatea de separare apare și la adulți