Sănătatea mintală nu înseamnă (doar) absența bolii

Sănătatea mintală înseamnă mai mult decât absența unei boli psihice, la fel cum în absența unei boli fizice nu înseamnă că funcționăm optim. Sănătatea mintală nu înseamnă doar să putem trece prin greutăți, ci să ne bucurăm de viață, de relațiile cu ceilalți și de noi înșine. Iată câteva criterii de evaluare a binelui nostru mintal.

Dacă fac față greutăților înseamnă că sunt bine?

Ținând cont de faptul că tot mai des se vorbește despre sănătatea mintală, iar boala psihică pierde din stigmatizare, așa cum și mersul la psiholog/psihoterapeut pierde din această etichetă asociată „slăbiciunii”, avem acces la nenumărate resurse pentru a ne îmbunătăți viața mintală și viața în general.

Chiar și așa, este posibil să cădem în capcana propriilor coping-uri (moduri de a aborda diferite situații de viață) mai mult sau mai puțin funcționale, care totuși ne însoțesc în depășirea dificultăților, și să ne spunem că suntem „bine”. Dar oare aceasta este măsura binelui mintal și emoțional, să facem față dificultăților?

Nu diminuez importanța rezilienței sau a flexibilității, însă „să pot trece prin greu nu înseamnă că sunt bine”. Binele vine din surse interioare și exterioare care ne încarcă pozitiv, ne ajută să ne simțim capabili și împliniți, ne oferă plăcere și bucurie, ne dau sens și speranță. Uneori, binele vine și din a căuta ajutor.

• Citește și: Cei care simt că au un sens în viață trăiesc mai mult. Explicațiile specialiștilor

Îmbunătățirea sănătății mintale ne îmbunătățește viața

Se spune că întotdeauna vom alege „un iad familiar unui rai nefamiliar”, iar acest lucru se referă la obișnuințele noastre, la scenariile de viață (cum le-ar numi analiza tranzacțională), la acele coping-uri menționate anterior, de care ne folosim repetitiv, uneori fără a le cunoaște, identifica, înțelege.

Să ne gândim doar la nivel de societate cum suntem obișnuiți și purtăm cu noi acest rol al supunerii, al subjugării uneori, pentru a nu „atrage” repercusiuni nefavorabile. Nu au trecut suficient de multe generații după comunism, iar tiparele educaționale încă sunt active și perpetuate. Nu ne cunoaștem și nu ne cerem drepturile, găsim liniștea ca fiind absența problemelor, nu aspirăm întotdeauna la mai bine, ci la „a ne trăi traiul”.

Nu, nu este o definiție general valabilă, iar generațiile mult mai tinere sunt definite cu nuanțe diferite, adesea intrând în conflict sau coliziune cu „obiceiurile vechi”. Și cum mulți dintre noi consideră cunoașterea drepturilor și autonomia, iubirea față de sine și respingerea obedienței lipsite de justificări ca fiind semne de îndreptățire, egocentrism, tupeu sau… narcisism, putem vedea o imagine de ansamblu a așteptărilor pe care le avem de la noi și viață în general.

Adevărul este că, odată cu creșterea binelui nostru mintal și emoțional, crește calitatea vieții, ne redobândim plăcerea de a trăi, învățăm ca binele este mai mult decât absența răului.

Conectarea și sănătatea emoțională

Dacă luăm în considerare teoria conform căreia toți avem traume din perioada copilăriei și adolescenței, iar vindecarea emoțională devine obiectivul căruia să îi oferim prioritate în viața noastră, cercetători precum prof. Stephen Porges (creatorul Teoriei Polivagale) consideră că vindecarea poate avea loc doar atunci când ne simțim în siguranță (când creierul nostru nu filtrează situațiile de viață ca fiind preponderent pericole), iar siguranța nu înseamnă doar lipsa pericolelor, ci prezența conectării.

Carol D. Ryff, psiholog și cercetător american, identifică șase factori importanți pentru sănătatea noastră mintală, unul dintre ei fiind relațiile pozitive cu ceilalți, respectiv conectarea menționată anterior. Ryff consideră conexiuni pozitive relațiile semnificative care includ empatie reciprocă, intimitate și afecțiune.

Pentru a identifica prezența acestui factor în viața voastră vă puteți gândi dacă aveți astfel de persoane (prieteni ori familie) în preajmă, dar puteți și să vă întrebați dacă oamenii v-ar descrie ca fiind o persoană generoasă, dispusă să își împartă timpul cu ceilalți. Conexiunea, relațiile autentice, pozitive, cu ceilalți sunt bidirecționale.

Citește și: Puterea prieteniei adevărate: o singură conversație pe zi cu un prieten ne face mai fericiți

Alți factori importanți pentru sănătatea mintală

Restul factorilor identificați de Carol D. Ryff sunt: autonomia, sentimentul de control, dezvoltarea personală, scopul în viață și acceptarea de sine. Măsura în care aceștia, alături de al șaselea menționat anterior – relațiile pozitive cu ceilalți – reprezintă o modalitate de a ne autoevalua binele psiho-emoțional.

Autonomia se referă aici la capacitatea de a ne regla comportamentele independent de presiunea socială. Nu suntem niciodată pe cât de autonomi ne imaginăm, adesea fie ducem mai departe credințele și valorile primite din familia de origine, fie avem o identitate socială mai puternică (după definirea oferită de psihologul american Jonathan Cheek) și căutăm apartenența la grup, influențându-l și fiind influențat de el. Putem avea parte de autonomie și de conectare cu ceilalți, cât timp nu confundăm autonomia cu tipul de independență care nu ține cont decât de noi înșine, și nici conectarea cu fuziunea cu ceilalți.

Sentimentul controlului nu merge în direcția așteptărilor nerealiste de a avea control asupra mediului, altor oameni, situațiilor de viață, ci de a ne controla propria abordare a acestora, cu încredere în resursele personale, cu acceptarea emoțiilor și fructificarea oportunităților. Sentimentul de control înseamnă să simțim că ne descurcăm cu sarcinile zilnice și putem crea oportunități în beneficiul nevoilor personale.

Dezvoltarea personală se referă la creșterea noastră psiho-emoțională, la deschiderea către noi experiențe, ieșirea din zona de confort și îmbunătățirea propriilor comportamente în timp. Ryff însumează această abilitate în afirmația „Cred că este important să ai experiențe noi care te provoacă să te gândești la tine și la lume”.

Scopul în viață se referă la sentimentul că viața pe care o trăiești este cu sens, aliniată unui scop personal și cu obiectivele tale pe termen lung, în contrast cu sentimentul de a te simți debusolat. Iar acceptarea de sine este baza necesară realizării celorlalți factori, se referă la o atitudine pozitivă față de propria persoană, fiind tradusă prin „îmi plac mare parte din aspectele personalității mele”.

Dezvoltarea sănătății emoționale duce la îmbunătățirea semnificativă a sănătății fizice, a performanței, a stării de bine generale și satisfacției în viață.