Psiholog: „Boala” modernă a tinerilor de astăzi – neputința. Ce o provoacă și care e antidotul
Neputința face parte din condiția umană. De-a lungul vieții, toți avem momente în care trăim cu sentimentul că suntem blocați și că nu putem schimba aspecte din viața noastră. Totuși, în ultima perioadă, statisticile indică o tendință crescătoare a neputinței în lume. Care sunt explicațiile și ce putem face?
Ce este neputința?
Neputința este o stare psihologică în care crezi că nu poți face nimic pentru a influența un rezultat sau pentru a evita o situație adversă și, ca urmare, rămâi pasiv(ă).
Iată un exemplu care ilustrează cum putem ajunge să resimțim neputință: Ana, 29 de ani, își caută un nou job după ce a fost disponibilizată de compania în care lucra de când a terminat facultatea. Ana stă cu chirie într-un oraș mare, este singură, nu are alte surse de venit, iar părinții ei, în vârstă și cu probleme de sănătate, nu o pot ajuta. De două săptămâni, de când a fost disponibilizată, aplică la multe joburi, trimite CV-ul către cunoscuți, dar nu primește niciun răspuns favorabil. Mai mult chiar, află de la prieteni că și ei se tem că vor rămâne fără loc de muncă. În acest context, chiar dacă Ana este o persoană perseverentă și muncitoare, începe să-și piardă speranța, este îngrijorată că în două luni își va consuma toate rezervele financiare și va fi nevoită să se ducă acasă, la părinți. Lipsa răspunsurilor favorabile și veștile proaste din piață o fac să creadă că acțiunile ei sunt în zadar, că nu poate schimba situația. Și asta o face să fie apatică și să renunțe la a mai aplica la joburi.
Ce influențează neputința?
De multe ori, sentimentul de neputință ne poate face să credem că suntem inadecvați, că e ceva în neregulă cu noi că ne simțim așa.
Totuși, știm din studiile de psihologie că neputința apare dintr-o combinație de variabile contextuale, ce țin de aspectele sociale, politice, economice și tehnologice din mediul în care trăim și variabile individuale, ce țin de mediul familial și alte aspecte personale ale fiecăruia dintre noi, multe dintre ele neintrând direct în controlul nostru.
Legătura dintre lumea mare în care trăim și sentimentul de neputință
În aprilie 2025 a fost publicat raportul studiului global al stării de bine (Global Flourishing Study). În acest studiu, coordonat de Universitatea Harvard, Universitatea Baylor și Gallup, 207.000 de participanți din 22 de țări au fost urmăriți între 2022 și 2024 pentru a înțelege legăturile dintre schimbările sociale, economice, demografice și starea lor de bine.
Modelul folosit pentru evaluarea stării de bine cuprinde șase domenii:
- fericirea și satisfacția cu viața („Cât de mulțumit(ă) ești de viața ta, în ansamblu, de la 0 – deloc mulțumit(ă), la 10 – total mulțumit(ă)?”),
- sănătatea fizică și mintală („Cum ai evalua sănătatea fizică și mintală, de la 0 – foarte proastă”, la 10 – excelentă),
- sensul în viață și scopuri („În general, în ce măsură crezi că lucrurile pe care le faci în viața ta au sens și valoare?”, de la 0 – nicio valoare, la 10 – foarte valoroase),
- caracter și virtuți („Întotdeauna acționez pentru a promova binele, în toate împrejurările, chiar și în situațiile dificile sau provocatoare., de la 0 – nu mă caracterizează deloc, la 10 – mă caracterizează complet.”),
- relații apropiate („Sunt mulțumit(ă) cu prietenii și relațiile mele.”, de la 0 – dezacord total, la 10 – acord total),
- stabilitatea financiară și materială („Cât de des te îngrijorezi că nu poți acoperi cheltuielile lunare obișnuite?”, de la 0 – tot timpul, la 10 – niciodată).
Acest raport și colecția de studii pe care s-a bazat raportul ne oferă informații relevante despre starea de bine a oamenilor, inclusiv tendințele legate de neputință și sursele de influență macro (spre exemplu, nivel ridicat de șomaj) și influențe individuale ale acesteia (spre exemplu, sentimentul de singurătate). Iată câteva aspecte pe care le aflăm.
Nesiguranța financiară și neputința
Nesiguranța financiară pare să aibă o influență mare asupra stării de bine și neputinței. O comparație între scorul mediu al stării de bine a celor care resimt siguranță financiară și scorul mediu al celor care resimt nesiguranță financiară arată o reducere a scorului stării de bine între 0,7 și 3,1 puncte pe o scară de la 0 la 10.
Nesiguranța financiară declanșează o reacție în lanț, de la stres cronic la consum cognitiv și epuizare, la pierderea sentimentului de control și la neputință, care, la rândul lor influențează negativ celelalte domenii ale stării de bine. Când trăim cu grija că nu ne mai putem plăti ratele la bancă sau mâncarea, sistemul de alarmă al creierului rămâne activat, resimțim stres cronic, ceea ce ne fură din „lățimea de bandă” cognitivă și ne epuizează.
Aceste aspecte degradează sentimentul controlului personal, ne predispun la pasivitate, simptome depresive și izolare socială. Neputința individuală, la rândul ei, poate produce fenomene sociale. Când controlul individual scade, oamenii caută control în grupul cu care se identifică. S-a observat că neputința produsă de cauze sistemice, ce nu intră în controlul individului, cum ar fi crizele economice, împinge spre ostilitate socială și extremism. Ceea ce creează o altă reacție în lanț între nivelul de ostilitate, percepția siguranței în lume și mecanismele de protecție individuale.
Variabile care adâncesc neputința
Mai aflăm din studiile menționate că sentimentul de singurătate a crescut la nivel mondial. Spre exemplu, 57% din tinerii europeni cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani au raportat singurătate moderată sau severă. Știm că sentimentul de singurătate degradează percepția sprijinului social („La nevoie, nu cred că mă pot baza pe alții”) și reducerea participării active („Vocea mea nu contează”). Sprijinul social și sentimentul că poți contribui sunt variabile tampon împotriva neputinței, iar ele par să nu mai fie disponibile ușor în contextul actual.
Aceleași studii indică o degradare a sănătății mintale la nivel mondial, în special în rândul tinerilor. Spre exemplu, tinerii americani au raportat sentimente persistente de neputință și tristețe în proporție de 40% în 2023, cu 10% mai mult decât în 2013. O influență importantă asupra sănătății mintale o reprezintă expunerea constantă la știri negative, crize și bullying online. Acestea distorsionează negativ percepția asupra lumii în care trăim, activează mecanisme de comparație socială defavorabilă și sentimente de inutilitate și neputință.
Așadar, circumstanțele macro în care trăim, precum crizele economice, nesiguranța jobului, inegalitatea de șanse, distribuția inechitabilă a resurselor, excluderea și stigmatizarea unor categorii sociale, încrederea scăzută în instituții și expunerea constantă la agresivitate online și știri negative produc schimbări pe plan psihologic la nivel individual și oferă o explicație pentru tendințele în creștere ale neputinței.
Legătura dintre povestea ta de viață și neputință
Pe lângă lumea din jur, ceea ce ai trăit până în momentul prezent și ce ai învățat din toate experiențele trăite te poate predispune la a trăi sentimente de neputință mai frecvent sau mai rar. O casă în care critica era la ordinea zilei și cuvintele de încurajare lipseau, experiențe de abuz și respingere în copilărie, instabilitate familială, emoțională și economică, toate acestea pot crea o predispoziție de a resimți neputință. Sau mai corect spus, creează premisele de a nu fi învățat controlul. Pentru că după 50 de ani de studiu al neputinței, am aflat că nu neputința se învață, ci controlul. Dar despre aceasta, voi detalia în ultima parte a articolului.
Poate cel mai important predictor al neputinței este stilul de atașament, format în primii ani. Știm că oamenii cu atașament nesigur, anxios sau evitant, raportează niveluri mai ridicate de neputință și depresie decât cei cu atașament securizant. Când un copil nu știe dacă nevoile îi vor fi împlinite sau nu, chiar dacă el le comunică, învață că efortul propriu de a semnaliza ce are nevoie nu produce un rezultat previzibil. Iar această regulă se internalizează și se rigidizează la maturitate.
Un alt predictor important al neputinței îl reprezintă experiențele adverse din copilărie. Un studiu meta-analitic arată că acumularea de traume (abuz, violență domestică, lipsa îngrijirii) crește exponențial probabilitatea de simptome depresive bazate pe neputință; expunerea la mai mult de patru evenimente adverse majore dublează scorurile de neputință la maturitate, chiar după ce sunt controlate variabilele socio-economice.
Un alt aspect proximal corelat cu neputința este statutul socio-economic. Un studiu realizat pe 694 de pacienți cu poliartrită a descoperit că venitul mic și educația sub medie prezic scoruri ridicate de neputință în fața bolii, iar acest sentiment explică o parte considerabilă din evoluția mai proastă a sănătății lor. Sărăcia nu înseamnă doar mai puține resurse, ci trimite semnalul că munca și persistența nu sunt răsplătite.
În concluzie, neputința nu este distribuită egal. Este mai prezentă în rândul celor care au parte de nesiguranță materială și emoțională, un istoric de traumă și abuz, cei cu un context proximal advers (familie, școală, cartier, mediu online) și este amplificată de factori structurali, cum ar fi crizele economice, inegalitatea de șanse, șomaj ridicat. În aceste condiții, oamenii percep o scădere a controlului personal și sunt mai predispuși la pasivitate.
Ce depinde de noi?
Totuși, ce putem face, chiar și în condițiile în care nu putem schimba direct și imediat contextul social, economic, familial în care trăim?
Înainte de orice efort de schimbare, merită să facem un pas înapoi și să ne amintim că nu ne alegem familia, traumele ori condițiile materiale precare în care ne-am născut și crescut. Sentimentul de neputință nu este un defect personal, ci o reacție firească la experiențe sau condiții pe care nu le-am putut controla. De aceea, primul antidot pentru neputință nu este disciplina cu încrâncenare, ci auto-compasiunea, înțelegerea și blândețea față de noi înșine.
Studiile recente despre auto-compasiune arată că, atunci când ne vorbim cu înțelegere, așa cum am vorbi cu o persoană dragă care este rănită, sunt activate circuitele neuronale asociate cu afilierea și siguranța, scade producția de hormoni de stres și crește motivația de a încerca din nou.
Un studiu meta-analitic a arătat că dezvoltarea auto-compasiunii crește sentimentul controlului personal și reduc simptomele depresive. În loc să ne criticăm pentru felul în care cedăm uneori, putem învăța să ne spunem: „Mi-a fost foarte greu, dar nu a fost vina mea. Însă merit să găsesc o cale mai bună”. În spațiul sigur creat de auto-compasiune, pașii mici devin posibili, iar neputința începe să se topească.
Sentimentul de control, antidotul neputinței
Un reper esențial pentru ce știm astăzi despre neputință este studiul lui Maier și Seligman menționat mai devreme, care rezumă concluziile cercetărilor pe tema neputinței. Deși inițial s-a crezut că neputința se învață într-un mediu advers, autorii și-au revizuit opinia în urma dovezilor neurobiologice și au concluzionat că neputința și pasivitatea ce decurge din ea sunt modurile automate, implicite ale creierului în contexte adverse, iar ceea ce se învață este controlul, nu neputința.
Se pare că orice ocazie în care ai posibilitatea să observi că acțiunea ta poate produce un rezultat întărește circuitele neuronale care vor inhiba reacția de pasivitate în viitor. De aceea, după pasul de auto-compasiune, următoarea mișcare este să-ți oferi zilnic dovezi concrete că acțiunile tale fac diferența. Iată cinci recomandări practice pentru a-ți crește sentimentul controlului:
1. Victoria în 5 minute. Atunci când te simți blocat(ă), alege o sarcină mică (spre exemplu, spală o cană, răspunde la un e-mail scurt). Faptul că treci la acțiune și tai de pe listă sarcina respectivă, activează circuitele neuronale ale controlului.
2. Două opțiuni. Când te simți blocat(ă), scrie pe o foaie problema pe care o ai și forțează-te să scrii două acțiuni posibile, chiar dacă par banale.
3. Jurnalul putinței. În fiecare seară, notează într-un jurnal ce ai reușit să faci peste zi: „Astăzi am făcut … și ca urmare, s-a întâmplat …”.
4. Transfer de competență. Când te simți blocat(ă), fă timp de 10-15 minute ceva la care te pricepi bine. Sentimentul recent de control și competență personală se pot transfera asupra sarcinilor mai grele.
5. Inspiră-te. Culege și păstrează la îndemână povești inspiraționale despre oameni care au reușit să preia controlul și să schimbe o situație, în condiții potrivnice.
Las la final rugăciunea seninătății, care spune cam așa „Doamne, dă-mi liniștea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul să le schimb pe cele care pot fi schimbate și înțelepciunea de a le deosebi unele de altele.” Uneori soluția pentru a scăpa de sentimentul de neputință și preluarea sentimentului de control înseamnă tocmai a-ți muta atenția de la ușile închise la cele care se pot deschide.
