„Știu să farmec oamenii, pentru ca ei să mă iubească.“ Cum se manifestă personalitatea histrionică sau nevoia constantă de a fi în centrul atenției
Persoanele cu personalitate histrionică vor căuta mereu să fie în centrul atenției, să impresioneze, să acapareze publicul. Foto: Shutterstock
Auzim adesea în jurul nostru formulări precum „caută atenție”, „cere atenție”, „face asta ca să primească mai multă atenție” etc., și atunci când vorbim despre copii, și despre adulți. Aproape că pare ceva natural să vorbim despre nevoia de atenție a unuia sau altuia dintre noi. Deseori, aceasta reprezintă o nevoie de conectare. Totuși, nevoia de atenție nu este mereu sănătoasă și din când în când, simțim că „cererea cuiva de a fi în centrul atenției” este deranjantă, stânjenitoare și obositoare. Iată cum știi că cineva are tulburare de personalitate histrionică și cum să gestionezi nevoia exagerată de atenție.
Când personalitatea este tulburare de personalitate
Ca să facem o delimitare clară a ceea ce este și ce nu este tulburare de personalitate, reamintesc că personalitatea înseamnă modul fiecăruia de a simți, gândi, acționa și reacționa în mod constant, în fiecare zi.
Așadar, tulburările de personalitate au trăsături precum: accentuarea excesivă a trăsăturilor – le numim adesea personalități dificile/problematice/excentrice, au un comportament dezadaptativ ce afectează funcționarea individului în familie, în societate sau la locul de muncă, sunt rigide – inflexibile în gândire și comportament, în orice domeniu din viața persoanei, sunt durabile – rezistă în timp, nu se adaptează, modifică, corectează, din experiențele trecute, persoana în cauză este mulțumită cu sine însăși, indiferent ce îi spun cei din jur, iar debutul tulburării apare în adolescență sau la adultul tânăr.
Citește aici ce este o altă tulburare de personalitate: borderline. De ce apare și cum se tratează.
Ce este personalitatea histrionică
Persoanele cu tulburare de personalitate histrionică au un stil comportamental preocupat în mod excesiv de propria persoană, caracterizat prin exprimarea excesivă a emoțiilor și căutarea permanentă a atenției celor din jur, cu toleranță scăzută la frustrare și izbucniri de furie consecutive. Tulburarea debutează la vârsta de adult tânăr, se manifestă în diverse situații de viață. Se dezvoltă de obicei ca urmare a stresului, anxietății și traumei experimentate în timpul copilăriei.
Dacă vrei să afli mai multe despre tulburările de personalitate, citește aici despre narcisism: Elemente de narcisism sau tulburare în toată regula? Cum facem diferența.
Caracteristicile tulburării histrionice, conform DSM-V sunt următoarele:
- Se simt incomod în situații în care nu se află în centrul atenției.
- Interacțiunea cu alte persoane este adesea nepotrivită din cauza comportamentului inadecvat, cu tentă sexuală sau provocatoare.
- Afișează o trecere rapidă de la o emoție la alta și exprimă emoții superficiale.
- Se folosesc în mod regulat de aspectul fizic pentru a atrage atenția.
- Au un stil de exprimare verbal (afectat) prin care urmăresc să impresioneze audiența, dar care este superficial și lipsit de detalii.
- Exprimarea emoțiilor este exagerată, teatrală și dramatică.
- Sunt sugestibile (pot fi foarte ușor influențate de alte persoane sau de circumstanțe).
- Apreciază greșit relațiile sale cu cei din jur și consideră că aceste relații sunt mult mai apropiate decât sunt în realitate.
Nevoile care însoțesc personalitatea histrionică
Nevoile neîmplinite în copilărie ale personalității histrionice sunt de nesiguranță, neglijare/deprivare emoțională, inhibiție emoțională.
Tulburarea are rolul de a „construi” o formă de adaptare, cu resurse și experiențe de viață limitate pentru a face față amintirilor bântuitoare și sentimentelor de rușine, inadecvare sau slăbiciune care îi însoțesc pe adulții histrionici.
Credințe fundamentale ale histrionicului
În cazul personalității histrionice se formează credințe fundamentale de bază (scheme necondiționale) de tipul „sunt incapabil să-mi organizez existența”, „știu să farmec oamenii, pentru ca ei să mă ajute și să mă iubească”, iar atitudinile de bază (scheme condiționale) manifestate sunt de tipul „dacă nu mă voi face remarcat, nu voi plăcea” sau „pentru a obține ce-mi doresc, trebuie să îi cuceresc, să îi distrez pe ceilalți”.
Personalitatea histrionică în relații
Personalitățile histrionice pot fi adesea etichetate cu sintagma „prea mult” în relațiile cu ceilalți; sunt denumiți „mincinoși, egoiști, furioși, cu un comportament promiscuu”. Pare cel puțin dificil de a rămâne în relație cu o astfel de persoană și pare că nu le pasă de celălalt.
Ei caută tot timpul atenția și pot fi manipulatori pentru a menține interesul celorlalți. Schema lor cognitivă este de tipul „trebuie neapărat să fac impresie” – nevoia lor constantă care vine din nevoi neîmplinite în copilărie.
Pe lângă dificultățile de a menține relații romantice, cineva cu personalitate histrionică poate avea dificultăți în a păstra prietenii apropiate de același sex. Oamenii sunt adesea descurajați de comportamentul sexual al unui prieten cu tulburare de personalitate histrionică, deoarece poate părea amenințător pentru relația romantică a prietenului.
Nevoia de a fi în centrul atenției și alte comportamente „supărătoare”
Persoanele histrionice au o serie de comportamente supra-dezvoltate, precum impulsivitate, expresivitate și exhibiționism, iar alte comportamente sunt sub-dezvoltate, precum organizarea, comportament ponderat și controlul impulsurilor:
- se plictisesc repede când sunt antrenați în activități de rutină. Încep proiecte fără a le finaliza,
- prezintă sensibilitate excesivă la critică sau dezaprobare și caută în mod constant aprobarea și confirmarea celorlalți.
- preocupările lor sunt centrate pe sine și rareori sunt preocupate de ceilalți, nu gândesc înainte de a acționa și, deseori, deciziile lor sunt luate în pripă.
Prezintă dificultăți în menținerea relațiilor, adesea manifestând falsitate și superficialitate, amenință și chiar pot avea tentative de suicid sau automutilare, în încercarea de a atrage atenția.
Persoanele cu personalitate histrionică au dificultăți în a recunoaște emoțiile celorlalți. Ei pot avea, de asemenea, alexitimie, care este un deficit în recunoașterea propriilor emoții. Aceste probleme pot face pe cineva cu personalitate histrionică să pară lipsit de empatie.
Citește aici despre tipurile de empatie, despre lipsa empatiei, dar și despre o empatie prea mare.
Reguli și limite în relația cu o persoană histrionică
Deși poate că înțelegi simptomele lor, asta nu înseamnă că trebuie să suporți tot ce face un histrionic. Faceți reguli pentru ceea ce doriți și nu veți tolera. Puneți limite în comportamentul lor și respectați aceste limite, urmăriți consecințele atunci când sunt depășite. Nu uitați să aveți răbdare și nu „o luați personal” dacă vă atacă.
Alte tulburări asociate tulburării histrionice
În tulburarea histrionică pot fi identificate simptome de depresie, anxietate, tulburare alimentară sau abuz de substanțe. Deseori, persoanele cu această tulburare ajung la medic din cauza altor simptome și tulburări, nu pentru histrionism.
Citește aici povestea Anei, o tânără cu depresie funcțională, workaholism, dar și cu bulimie.
Totodată, este important să știm că nu toate persoanele care caută să fie în centrul atenției au o tulburare de personalitate histrionică. Nevoia de a fi remarcat, de a fi observat poate să apară pe fondul unei deprivări emoționale, a lipsei de validare și apreciere din partea persoanelor semnificative, ceea ce duce la un comportament tip „show off” în public. În cele din urmă, cei mai mulți dintre noi ne dorim să fim văzuți, remarcați de ceilalți, iar acest lucru nu înseamnă că ne încadrăm în diagnosticul acestei tulburări.