Cum să gestionezi conflictele interioare: înțelege-ți sinele și găsește echilibrul
Ți s-a întâmplat vreodată să simți că în interiorul tău este un conflict, că ești prins sau prinsă între două impulsuri contradictorii care par imposibil de rezolvat? Sau că atunci când ai vrea să faci ceva care are sens pentru tine, o voce din interior te oprește, aducând în prim-plan frici sau nesiguranțe? Astfel de momente pot fi frustrante sau chiar copleșitoare, dar ele sunt o parte firească a vieții noastre interioare. Totodată, în astfel de situații, e important să știm cum să ne raportăm la ceea ce trăim și să știm ce putem face pentru a ne debloca. Iată cum arată Sinele nostru și cum putem traversa mai ușor conflictele interne.
Multiplicitatea sinelui
Sinele nostru nu este o structură monolită, ci mai degrabă un ansamblu de părți sau subpersonalități, fiecare cu propriile dorințe, temeri și roluri. Aceste părți s-au format de-a lungul vieții noastre, influențate de experiențele și relațiile pe care le trăim. Uneori, ele colaborează armonios, alteori intră în conflict, reflectând complexitatea și adaptabilitatea minții umane.
Majoritatea modelelor psihoterapeutice reflectă această înțelegere a sinelui ca ansamblu de mai multe părți. În acest articol mă voi referi la trei dintre aceste abordări terapeutice: terapia sistemelor familiale interne (IFS) dezvoltată de Richard Schwartz, terapia centrată pe compasiune (CFT) dezvoltată de Paul Gilbert și terapia schemelor dezvoltată de Jeffrey Young. Deși fiecare abordare terapeutică folosește concepte proprii, toate sunt fundamentate pe ideea că suntem compuși din mai multe „părți”, fiecare parte având un rol unic și o poveste specifică.
De ce avem mai multe părți ale sinelui?
Dintr-o perspectivă evoluționistă, a avea mai multe părți ale sinelui este adaptativ. De-a lungul istoriei umane, capacitatea de a adopta comportamente diferite în funcție de context a fost esențială pentru supraviețuire. De exemplu, o parte vigilentă ne-a protejat de prădători, în timp ce o parte socială, centrată pe a intra în grațiile celorlalți, ne-a permis să ne integrăm în grupuri, asigurându-ne sprijinul comunității. Această diversitate internă permite o flexibilitate comportamentală care este crucială într-o lume complexă.
Din punct de vedere neurobiologic, fiecare parte a sinelui este asociată cu circuite neuronale specifice, care reflectă experiențele, emoțiile și strategiile de adaptare pe care le-am dezvoltat de-a lungul istoriei personale de viață. Atunci când avem un conflict interior, aceste circuite pot fi activate simultan, creând impresia de voci sau impulsuri contradictorii.
Această dinamică interioară ne permite să reacționăm rapid și eficient la diverse situații, dar poate duce și la tensiuni interne în momente de decizie complexă sau în momente în care vrem să ieșim din zona de confort și să acționăm diferit decât am face-o în mod obișnuit. Așadar, care sunt principalele categorii de părți ale sinelui nostru?
Părțile vulnerabile
O categorie care ne dă bătăi de cap o reprezintă părțile vulnerabile. Acestea sunt părțile care rețin amintiri dureroase sau emoții pe care încercăm să le evităm, pentru că au fost prea greu de gestionat în trecut.
De exemplu, Magda, crescută fiind de o mamă singură, indisponibilă pentru ea, a învățat că a avea nevoi și a le cere ceva celorlalți nu este permis. Asta pentru că mama ei, pe lângă a o neglija, o critica atunci când îi solicita atenția sau îi cerea ceva („Nu vezi că am lucruri mai importante de făcut? Nu fi egoistă, descurcă-te singură.”).
În prezent, Magda este căsătorită, are o relație de cuplu mulțumitoare, un copil și un job satisfăcător. Aparent are cam ce și-a dorit. Însă ca să ajungă aici și ca să-și mențină toate domeniile vieții la standardele pe care și le dorește, depune foarte mult efort. Ca urmare, în cea mai mare parte din timp se simte epuizată și deznădăjduită de câte are de făcut acasă și la muncă și nu se mai poate bucura de viața ei.
A ajuns aici pentru că Magda nu acceptă să ceară ajutorul sau să admită că are nevoie de implicarea soțului în creșterea copilului sau în preluarea unor sarcini casnice, așa cum la job preferă să facă singură tot ce e de făcut. Magda face orice să nu ceară ajutor, muncește peste program, doarme 5 ore pe noapte, face singură toate sarcinile ce țin de casă și de copil, pentru a nu intra în contact cu partea aceea din ea, vulnerabilă, dar firească (toți avem nevoie de ajutor), cea care a învățat din relația cu mama că nu e acceptată.
Părțile cu rol de protecție
O altă categorie o reprezintă părțile cu rol de protecție. Acestea sunt mecanisme care s-au dezvoltat pentru a ne proteja de suferință, fie prevenind-o, fie, odată ce a apărut, distrăgându-ne atenția de la ea. În exemplul de mai sus, partea aceea a Magdei care o face să muncească foarte mult este o parte cu rol de protecție preventivă, pentru că astfel, Magda nu va ajunge în situația în care va trebui să ceară ajutor și astfel va evita disconfortul.
Un alt exemplu este Dan, un bărbat de 37 de ani care, în prezent, are dificultăți în relația cu partenera sa pentru că petrece prea mult timp cu jocuri video. Încercând să înțelegem cum a ajuns Dan să petreacă atât de mult timp jucându-se, am aflat că, în copilărie, părinții lui se certau până ajungeau la violență fizică.
Dan, care atunci era în clasele primare, era înspăimântat, pe de-o parte pentru că părinții se puteau răni, pe de alta, pentru că în timpul certurilor, mama amenința că îi părăsește. În timpul acelor certuri, Dan reușea să-și distragă atenția de la frica sa jucându-se pe calculator. Astfel, mintea lui Dan a învățat că poate să-și distragă atenția pentru a se ține la distanță de frica de conflicte.
Ca urmare, în prezent, când partenera lui e supărată, Dan se retrage într-o cameră și joacă jocuri pe calculator. Această parte a lui Dan care îl face să petreacă atât de mult timp jucându-se este o parte reactivă cu rol de protecție.
Partea de adult sănătos sau sinele cu compasiune
Acest „adult interior” este partea care poate observa toate celelalte părți cu empatie și înțelegere. Este cea care ne permite să facem alegeri conștiente, bazate pe valorile noastre, nu pe fricile sau reflexele automate din trecut. Problema este că, de multe ori, acest sine este acoperit de zgomotul părților vulnerabile și protectoare.
Ce putem face pentru a naviga conflictele interioare?
Mai jos sunt trei sugestii practice inspirate de cele trei modele terapeutice:
1. Conectează-te cu sinele tău cu compasiune (Terapia Centrată pe Compasiune – CFT)
Activează acea parte din tine care se simte încrezătoare, care are acces la resursele personale și e în contact cu obiectivele și valorile tale. Poți face acest lucru amintindu-ți situații din trecut în care, deși ți-a fost greu, ai reușit să iei decizii bune și ai rezolvat probleme. Cum te-ai simțit după ce ai depășit provocarea? Ce ai învățat despre tine? O alternativă ar fi să-ți amintești situații în care ai ajutat pe cineva să depășească o provocare. Din nou, cum te-ai simțit fiindu-i de ajutor acelei persoane? Ce ai învățat despre tine?
Odată activat sinele cu compasiune, încearcă să te folosești de acesta pentru a media discuția cu fiecare parte, fie ea cu rol de protecție, fie o parte vulnerabilă. Creează un dialog interior în care sinele tău cu compasiune încearcă să înțeleagă intenția și motivele fiecărei părți. Această abordare calmează tensiunea interioară și creează spațiu pentru decizii mai clare.
2. Explorează părțile vulnerabile și protectoare (Terapia Sistemelor Familiale Interne – IFS)
Dedică-ți timp pentru a observa aceste părți într-un mod curios și fără judecată. Poate scrii într-un jurnal sau pur și simplu meditezi asupra lor. De exemplu, întreabă partea din tine care refuză să ceară ajutor: „Ce încerci să protejezi? Când ai învățat să faci asta? Ce nevoie ai tu?” Când această parte se simte auzită, va fi mult mai ușor să asimilezi acea parte din mesaj care îți este utilă pentru a lua decizii bune pentru tine.
3. Reconstruiește un echilibru prin accesarea adultului sănătos (Terapia Schemelor)
Întreabă-te: „Ce ar face adultul sănătos din mine acum?” Sau: „Ce sfat i-aș da unui prieten drag, dacă s-ar afla în situația mea?”. Apoi, ia această decizie conștientă, chiar dacă inițial îți provoacă disconfort. Adultul sănătos ia decizii care susțin echilibrul pe termen lung, nu doar alinarea imediată.
În concluzie, existența mai multor părți ale sinelui nu este o slăbiciune, ci o resursă. Fiecare parte are un rol, o poveste și o intenție pozitivă. Prin cultivarea compasiunii, explorarea curioasă și ascultarea vocii adultului nostru sănătos, putem lua decizii mai înțelepte și putem construi o relație mai bună cu noi înșine și cu ceilalți.
