Vitiligo, boala care ascunde alte boli. „Anxietatea întreține vitiligo”

Vitiligo, boala care ascunde alte boli. „Anxietatea întreține vitiligo”

Petele decolorate care apar pe piele în vitiligo nu sunt nici dureroase, nici contagioase, dar pot fi semnul unor boli mai grave, care trebuie investigate. Starea emoțională a bolnavilor este la fel de importantă ca tratamentele pe care le primesc de la medic.

Vitiligo este o boală de piele care se manifestă prin apariția unor zone alb-lăptoase, netede, în diferite părți ale corpului. Petele au forme neregulate și dimensiuni variate, dar nu afectează în niciun fel simțul tactil și nu dau niciun disconfort precum usturimi sau mâncărimi ale pielii. 

Vitiligo nu se manifestă niciodată prin inflamații ori iritații și nu este contagios. Această afecțiune a pielii afectează persoane de toate rasele, dar este mai vizibil la persoanele cu tenul mai închis. 

Teoretic, vitiligo poate apărea la orice vârstă, dar s-a observat că debutează mai frecvent în intervalul 10-30 de ani. „Sunt două perioade de apariție mai frecvente: una este între 10 și 15 ani, iar cealaltă, în jurul vârstei de 30 de ani. Am avut pacienți și copii mai mici de 10 ani, dar puțini”, a explicat pentru Smart Living dr. Diana Plăcintescu, medic primar dermatolog la Clinica Medicum, din București.

Vitiligo este o boală destul de întâlnită. Ea afectează între 0,5% și 2% din populația mondială, potrivit statisticilor publicate de International Journal of Dermatology

Pe ce zone apar petele decolorate

Vitiligo poate apărea pe orice zonă de piele, dar și pe mucoase. Cel mai adesea, petele sunt localizate pe față, gât, mâini și picioare. Ele pot să apară și pe buze, în interiorul cavității bucale ori a celei nazale, în interiorul urechii sau la nivelul organelor genitale. 

Zonele albe pe piele sunt manifestarea cea mai comună a bolii, dar decolorarea afectează în unele cazuri și părul, astfel că poate duce la albirea lui prematură – inclusiv a genelor, sprâncenelor și bărbii. 

În funcție de distribuția petelor pe corp, există mai multe tipuri de vitiligo:

Vitiligo non-segmental, denumit și generalizat, vitiligo vulgaris sau vitiligo bilateral. Este tipul cel mai frecvent întâlnit, care afectează 9 din 10 persoane cu vitiligo. Se caracterizează prin pete distribuite simetric pe ambele părți ale corpului. De regulă, vitiligo generalizat apare mai întâi pe mâini, în jurul ochilor sau a gurii, pe genunchi și coate. O particularitate a acestei forme de boală este că depigmentarea se produce treptat în decursul vieții, se răspândește și devine tot mai vizibilă cu timpul. 

vitiligo coate
Vitiligo non-segmental apare pe ambele părți ale corpului, de obicei simetric Foto: Shutterstock

Vitiligo segmental. Petele decolorate apar pe o singură parte a corpului. Acest tip de vitiligo debutează la o vârstă mai mică, în copilărie de obicei, progresează timp de 1-2 ani și se oprește apoi din evoluție.

Vitiligo focal. Depigmentarea se limitează la una sau, cel mult, câteva zone. 

Vitiligo universal. Deși se întâmplă rar, este posibil ca vitiligo să afecteze întregul corp. Depigmentarea acoperă aproape întreaga suprafață a pielii. 

De ce apare vitiligo

Vitiligo este încadrat în categoria bolilor autoimune, dar, spre deosebire de majoritatea acestor afecțiuni, mecanismul declanșator nu implică eliberarea de anticorpi care atacă celulele sănătoase. Mecanismul este citotoxic, explică dr. Diana Plăcintescu. Aceasta înseamnă că la nivelul pielii se produce o populație de celule care atacă celulele pigmentare denumite melanocite. 

Se asociază cu alte boli autoimune

„S-a constatat că există o asociere cu patologia tiroidiană autoimună, pentru că, de fapt, acele celule citotoxice care determină tiroidita autoimună sunt cam aceleași care distrug și melanocitele din derm (n.r. – stratul mijlociu al pielii). De altfel, principala investigație pe care o facem pacienților cu vitiligo vizează depistarea unei tiroidite autoimune active. Teoria modernă a patologiilor autoimune spune că pacienții care au un exces de imunitate pe o anumită linie îl pot manifesta la nivelul mai multor organe: și la nivelul pielii, și la nivelul tiroidei, și la nivel digestiv – de exemplu, o patologie autoimună de tip boală celiacă. Din experiența clinică, cel puțin unul din două cazuri de vitiligo are o manifestare imunologică – tiroidita autoimună, de cele mai multe ori”, potrivit medicului dermatolog. 

Că între vitiligo și tiroidita autoimună (cunoscută și ca tiroidita Hashimoto) există o asociere o confirmă și tratamentul. Dacă este tratată boala tiroidiană și ea răspunde la tratament, de multe ori se atenuează și vitiligo. 

Vitiligo se asociază uneori și cu alte boli autoimune:

Multe dintre bolile care apar printr-un mecanism inflamator au căi imunologice comune, dar fără să se poată spune că una este cauza celeilalte. Este ca un puzzle în care noi avem niște piese, încercăm să facem legătura între ele, dar încă nu avem toate datele”.

Dr. Diana Plăcintescu, medic primar dermatolog, Clinica Medicum, din București

Genetica 

Aproximativ 30% dintre cei afectați de vitiligo au o rudă diagnosticată cu aceeași problemă. „Întotdeauna există o setare genetică imperfectă care predispune la răspunsuri imune dezechilibrate. Diverșii factori precum bolile autoimune sau alte afecțiuni sunt considerate cauze, dar fără să poți pune degetul pe toate verigile. Doar observi statistic coincidențe și poți spune că acelea sunt cauzele”, spune dr. Diana Plăcintescu.  

Bolile infecțioase

Vitiligo se poate asocia și cu hepatitele B și C, uneori necunoscute și netratate. Aceste boli sunt capabile să deregleze sistemul imun și să ducă astfel la apariția bolii de piele. 

Leziunile și traumele pielii

În apariția vitiligo pot fi implicați și câțiva factori declanșatori locali: arsurile solare severe și tăieturile. Acestea pot duce la apariția fenomenului Koebner, când pe zona lezată apare o afecțiune cutanată precum vitiligo, dar și psoriazisul, eczema sau lichenul plan. 

mâini vitiligo
De obicei, mâinile sunt primele zone pe care apar petele albe de vitiligo Foto: Shutterstock

„Dacă ai o predispoziție puternică către vitiligo sau dacă ai vitiligo și ești în puseu de boală și agresezi puternic pielea, până la derm, pe locul respectiv apare o pată de vitiligo, respectiv o pată nouă. Din acest motiv, persoanele diagnosticate cu vitiligo trebuie să evite agresarea pielii”, explică dr. Diana Plăcintescu.

Stresul 

Multă vreme subestimat, stresul este considerat și el acum o cauză de apariție a bolii vitiligo. „S-a demonstrat că el chiar este capabil să dezechilibreze sistemul imun la nivel molecular. De foarte multe ori, istoricul pacienților arată că au trecut printr-un stres acut, printr-o traumă. Nu stresul prelungit, cronic este neapărat un factor declanșator, cât un moment intens de stres – o supărare, un accident, un deces în familie sau o altă traumă emoțională”, potrivit medicului dermatolog.

Am avut și pacienți la care apariția vitiligo a fost progresivă și cauza nu a fost clară – nu am identificat nimic anormal legat de sistemul imun sau de boli asociate-, dar am avut și pacienți care știau că suferă de o boală sau am descoperit-o ulterior la analizele de screening”. 

Dr. Diana Plăcintescu, medic primar dermatolog, Clinica Medicum, din București

Vitiligo la copii

Bolile asociate vitiligo sunt depistate mai rar la copii. În cazul lor, mecanismele de apariție sunt diferite de ale adulților. De multe ori, afecțiunea dermatologică este declanșată la copii de factori emoționali. „Din experiența clinică, vitiligo apare mai adesea la copii emotivi, introvertiți perfecționiști. Mai degrabă acest profil psihologic îi predispune la vitiligo. Ei se stresează fără motive aparente, dar pot avea această structură mai emotivă, pot avea un profil anxios, copii care își pun probleme, care pun întrebări. Dacă la un adult poți identifica sursa de stres, copiii nu au întotdeauna un motiv evident de stres. Părinții pot face asocieri, dar nu întotdeauna sunt reale”, spune dr. Diana Plăcintescu. 

O altă cauză de apariție a vitiligo la copii o reprezintă arsurile solare. Mai ales copiii cu tenul deschis, ele pot lăsa semne pe piele. „Aceste pete lăsate de arsuri au culoare albă, iar noi le numim vitiligoide – apropiate de vitiligo. La majoritatea copiilor, culoarea albă se estompează și nu mai fac niciodată vitiligo, dar, pentru unii dintre ei, trauma inițială de arsură devine prima pată de vitiligo. Vorbim în aceste cazuri despre fenomenul Koebner. Arsurile solare pot fi, așadar, un factor declanșator al vitiligo, chiar și înaintea vârstei de 10 ani”, explică medicul dermatolog. 

Protecția solară în vitiligo

Melanina, pigmentul care dă culoarea pielii, ne protejează de radiațiile ultraviolete. În lipsa ei, razele soarelui pătrund adânc în piele și provoacă mult mai ușor arsuri solare și cancer de piele. „Persoanele cu vitiligo au nevoie permanent de fotoprotecție pe zonele de piele afectate, indiferent de anotimp și indiferent dacă ies sau nu din casă. S-a demonstrat că, în vitiligo, atât ultravioletele, cât și razele infraroșii, iar mai nou, chiar și lumina albastră emisă de ecrane accentuează inflamația de la nivelul pielii. Factorul de protecție solară al loțiunilor trebuie să fie de minimum 30”, atenționează dr. Diana Plăcintescu.

Melanocitele din primul strat al pielii (epiderm) blochează pătrunderea razelor solare în stratul mijlociu al pielii (derm) Foto: Shuttestock

Ce analize se fac pentru vitiligo

În vitiligo, cea mai mare problemă este asocierea cu alte boli – autoimune sau infecțioase. De aceea, medicii recomandă efectuarea unui set de analize care include:

  • Dozarea hormonilor tiroidieni T3, T4 și TSH;
  • Anticorpii antitiroidieni: antitiroperoxidază (Anti-TPO) și antitiroglobulina;
  • Anticorpii anti-virus hepatitic C (Ac anti-VHC) și antigenul pentru virusul hepatitei B (Ag HBs) – în cazul celor care nu sunt vaccinați;
  • Dozarea vitaminei D, al cărei deficit este asociat cu bolile autoimune.

„Eu mai solicit pacienților un profil de imunitate. La tineri verific dacă au ASLO mare, proteina C reactivă crezută sau alte cauze infecțioase, inflamatorii acute. Când acestea sunt depistate și tratate, vitiligo se stabilizează”, recomandă dr. Diana Plăcintescu. 

În situațiile în care se identifică o boală autoimună sau infecțioasă, bolnavii sunt direcționați către specialiștii care le tratează – după caz, endocrinolog sau gastroenterolog. 

Ce risc există să se extindă

Evoluția acestei boli este foarte diferită de la o persoană la alta și este dificil de anticipat modul în care va progresa. Sunt foarte rare situațiile în care petele albe dispar de la sine, fără tratament, iar pielea își recapătă culoarea. 

Vitiligo evoluează cu perioade de destabilizare, urmate de perioade echilibrate. Cazurile în care boala este permanent destabilizată și apar constant pete noi sunt rare. În general, vitiligo are tendința să se stabilizeze. O parte dintre pete se remit, iar altele rămân pe piele. 

„Din păcate, la acest tip de patologii imunologice nu se poate oferi un prognostic și în niciun caz nu poți face acest lucru doar privind pacientul. Dacă analizele arată că nu există niciun dezechilibru imunitar, nu ar fi motive ca vitiligo să evolueze dramatic, dar nu putem garanta asta. Dacă bolnavul are o patologie asociată, afecțiunea cutanată va fi dependentă de evoluția acesteia. Chiar și atunci când problemele tiroidiene se echilibrează, nu există o garanție că vitiligo va dispărea, ci doar se stabilizează și nu mai progresează”, potrivit medicului dermatolog. 

Cât de mult afectează emoțional bolnavii

Ca multe alte boli de piele, vitiligo atrage după sine o stimă de sine scăzută. Această afecțiune nu afectează atât de mult fizic, cât mai degrabă psihic. Cât de mare poate fi impactul bolii asupra psihicului depinde de structura emoțională a bolnavilor. 

vitiligo palme
Aspectul pielii cu vitiligo îi afectează pe cei mai fragili emoțional Foto: Shutterstock

„Persoanele cu o structură psihologică fragilă devin mai retrase, încearcă să ascundă petele prin diverse metode, apelează la diverse soluții medicale și chiar chirurgicale pentru a le face să dispară. Pe de altă parte, dacă nu trăiesc într-un mediu în care există bullying, copiii și adolescenții sunt mai puțin afectați și, cumva, îi fac și pe cei din jurul lor să nu le pese de aspectul pielii. Ei sunt mai dispuși să treacă peste această problemă, uneori mai mult decât părinții lor”, a observat dr. Plăcintescu. 

Mai ales femeile sunt afectate emoțional de aspectul pielii, dar nu mai există aceeași stigmatizare cu care bolnavii se confruntau în trecut. „Oamenii știu acum despre această boală, știu că nu este contagioasă, au văzut-o la multe celebrități din diferite domenii”, mai spune medicul dermatolog. 

Din fericire, vitiligo are avantajul că poate fi camuflat, mai ales dacă nu afectează suprafețe mari de pe corp și contrastul cu tenul nu este mare. Femeile apelează la fondul de ten pentru a acoperi petele. 

Cum se tratează vitiligo

De la ultraviolete și până la repigmentare ori depigmentare, sunt diverse abordări în tratamentul vitiligo și efectul lor este variabil de la un pacient la altul. „Pate fi nevoie ca pacientul să încerce mai multe abordări până găsește tratamentul potrivit, iar atunci când îl găsește, efectul poate să nu fie de durată sau să apară pete noi pe piele”, spune dr. Plăcintescu.  

Tratamentul este recomandat de medicul dermatolog în funcție de suprafața de piele afectată, de viteza cu care progresează boala, de vârsta, dar și de bolile asociate fiecărui pacient. 

Fototerapia 

Expunerea la ultraviolete sau fototerapia este terapia recomandată cel mai des în vitiligo, datorită rezultatelor foarte bune pe care le are. Expunerea controlată la ultraviolete, cu ajutorul aparatelor speciale, este preferată celei naturale. 

Cel mai eficient tip de fototerapie este cu raze UVB cu bandă îngustă (de 311-312 nm). Eficiența lor în psoriazis crește când sunt administrate împreună cu alte tratamente locale. 

Fototerapia încetinește progresia vitiligo și ajută la repigmentarea pielii, uneori complet. „Dacă nu există boli asociate vitiligo, el poate să dispară complet prin expunerea la ultraviolete, odată ce vârful inflamator a trecut. Acest lucru se întâmplă, în general, la cei care au numai o placă sau două de vitiligo, de dimensiune mică, deci foarte puțin extins. Când vitiligo cuprinde și fața, și mâinile, și alte zone ale corpului, este puțin probabil că se vor șterge toate doar cu fototerapie”, potrivit medicului dermatolog Diana Plăcintescu. 

Fototerapia are un dezavantaj: este un tratament de lungă durată, care se efectuează în clinici specializate, iar frecvența ședințelor este mare – chiar și zilnic, în unele cazuri. „Pentru că aceste ședințe de fototerapie implică un consum mare de timp, mulți pacienți și-au cumpărat pentru acasă lămpile speciale cu ultraviolete”, potrivit medicului dermatolog. 

Tratamentul cu laser

O alternativă la fototerapia cu UVB este laserul excimer. El direcționează o doză mare de lumină UVB țintit pe zona afectată de piele și are câteva avantaje față de terapia clasică cu ultraviolete: o precizie mai mare prin delimitarea zonelor depigmentare de pielea sănătoasă și rezultate mai rapide. Tratamentul cu laser, spre deosebire de fototerapia convențională, necesită ședințe mai puține și mai scurte pentru a obține rezultate vizibile. 

„Laserul este foarte eficient la cei care au vitiligo pe zone limitate, stabilizat. Dacă boala este încă în faza sa activă, laserul amplifică inflamația pielii și poate face mai mult rău”.

Dr. Diana Plăcintescu, medic primar dermatolog, Clinica Medicum, din București

Tratamente locale 

În vitiligo se administrează frecvent creme cu aplicare locală pentru a reduce răspunsul imunologic local și a controla astfel inflamația pielii. Sunt recomandate două categorii de creme: cu cortizon și imunomodulatoare. 

Cremele cu cortizon

Acestea trebuie aplicate în primele stadii ale bolii pentru a fi eficiente, iar efectele devin vizibile abia după 4-6 luni de administrare. Administrarea pe termen lung poate avea reacții adverse: subțierea pielii, dermatita cortizonică și dependența cortizonică. 

„În general, este recomandat să nu se depășească 6 luni de administrare pentru cremele cu cortizon. Dacă funcționează, efectele vor fi vizibile din primele luni. Concentrația de cortizon din cremă se stabilește în funcție de zona pe care se aplică, astfel că pe zona pleoapelor și în pliurile pielii, unde pielea este subțire și absorbția cortizonului este mai mare. În vitiligo, axilele și zona inghinală sunt zone predilecte”, potrivit dr. Plăcintescu. 

Cremele imunomodulatoare

Conțin una dintre substanțele active tacrolimus sau pimecrolimus, care fac parte din clasa inhibitorilor de calcineurină. Aceste creme au avantajul că pot fi utilizate pe termen lung, iar studiile au demonstrat rezultate foarte bine în vitiligo. „Cremele imunomodulatoare nu sunt aprobate în România explicit pentru vitiligo, ci doar pentru dermatita atopică, dar au răspunsuri bune în vitiligo, mai ales dacă se administrează de la debutul bolii. Spre deosebire de cremele pe bază de cortizon, cele imunomodulatoare nu dau dependență și nu subțiază pielea. Se aplică pe o perioadă de 3-6 luni și obligatoriu seara, fiindcă pot duce la arsuri solare dacă zona tratată intră în contact cu lumina”, spune medicul dermatolog. 

Câteva studii efectuate în trecut au semnalat un risc crescut de apariție a limfoamelor cutanate și a cancerului cutanat după administrarea topică de inhibitori de calcineurină. Un studiu mai recent, publicat în Journal of the American Academy of Dermatology în iulie 2021, infirmă această asociere. Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) investighează acest risc, catalogat deocamdată ca posibil. 

Depigmentarea

Când vitiligo acoperă cel puțin 50% din suprafața de piele, se poate recurge la depigmentarea pielii normale din jurul petelor. Se aplică diverse creme care conțin agenți depigmentanți, cum sunt monobenzona sau hidrochinona. Aceștia decolorează pielea normală astfel încât să se obțină o culoare uniformă. Depigmentarea totală poate să dureze mai mulți ani. În România nu se practică acest tip de depigmentare. 

Micropigmentarea

Se poate recurge la această metodă de tratament pentru vitiligo în cazul petelor de mici dimensiuni. Se utilizează în special pentru petele din jurul buzelor, nasului și sprâncenelor și presupune injectarea în piele, cu ajutorul unor ace mici, a unui pigment natural pentru a colora petele albe.  

Micropigmentarea se practică în saloanele de estetică și este o metodă eficientă de a estompa vitiligo, numai că, atunci când persoana se bronzează, reapare diferența de culoare. Pentru a recurge la repigmentare, condiția este, din nou, ca boala să nu fie activă – există riscul de fenomen Koebner.

Transplantul autolog de melanocite

Este o procedură chirurgicală care presupune recoltarea unor grefe mici de piele din zonele pigmentate (de pe coapse, de obicei) din care se cultivă ulterior în laborator melanocite. Ele sunt apoi transplantate pe zonele depigmentate. În România, această procedură nu există în practica curentă a clinicilor dermatologice sau chirurgicale. Arabia Saudită și India, unde incidența vitiligo este de 5-6% (mult mai mare decât media globală), sunt pionierii acestei proceduri chirurgicale. 

Tratamente adjuvante

În paralel cu alte tratamente, cei care au vitiligo primesc și diverse adjuvante care stimulează repigmentarea pielii: zinc, vitamina B6 sau vitamina D. 

„În majoritatea patologiilor autoimune s-a constatat un deficit de vitamina D, fără să se constate, din păcate, și că suplimentarea acestei vitamine și aducerea nivelului ei la normal va funcționa. Însă, este o regulă că trebuie să corectezi deficitul de vitamina D dacă el există. Vitiligo este una dintre patologiile în care dozăm periodic vitamina D. De altfel, unul dintre tratamentele locale care se încearcă este un derivat de vitamina D3, calcipotriol, care se folosește și în psoriazis. El nu are un efect imunologic direct, ci creează un mediu favorabil echilibrării pielii”, explică dr. Diana Plăcintescu. 

„Pacienții trebuie să se accepte așa cum sunt”

Vitiligo este o boală cronică, iar efectele tratamentelor nu sunt imediate. „Este o boală lungă, iar aderența pacienților la tratamentul îndelungat este o problemă foarte serioasă. Dacă tratează vitiligo din timp și sunt perseverenți, rezultatele sunt satisfăcătoare. Cu cât intervenim mai repede, cu atât avem șansa să blocăm extinderea petelor”, mai spune medicul dermatolog. 

Modul în care evoluează vitiligo depinde este influențat și de starea emoțională a celor care au această afecțiune a pielii. „Este important să nu facă din boală un declanșator al episoadelor acute. Altfel, intră într-un cerc vicios în care anxietatea și nemulțumirile legate de boală devin factor de întreținere al vitiligo. Componenta psihologică nu este de neglijat, iar pacienții trebuie să lucreze la ea. Trebuie să verifice prezența altor patologii – care pot fi mult mai importante decât petele albe de pe piele -, iar dacă sunt doar pete, să se accepte așa cum sunt, să urmeze tratamentul și să fie optimiști”, conchide dr. Diana Plăcintescu. 

Povestea unei tinere cu vitiligo, vă invităm să o citiți AICI

Îți recomandăm și

SPUNE-ȚI POVESTEA »
"]
Căutare