„Sexul poate deveni un teren periculos pentru un adolescent care se confruntă cu incertitudini în viață și nu are o direcție clară.“ Își încep adolescenții de azi viața sexuală prea devreme?

Cazul șocant al violului de la Liceul „Nicolae Titulescu“ din Capitală arată încă o dată multiplele probleme din școlile românești. Una dintre ele – lipsa educației sexuale făcute la timp de experți care să explice, pe înțelesul tinerilor, ce înseamnă sexualitate, dar mai ales consimțământ și limite.

În contextul unei ample discuții publice despre importanța introducerii orelor de educație sexuală în școli, s-au vehiculat o mulțime de idei eronate despre viața sexuală a adolescenților, cum ar fi și teoria conform căreia educația sexuală timpurie i-ar predispune pe copii să își înceapă viața sexuală la vârste din ce în ce mai mici.

Între critici care îi blamează că își încep viața sexuală din ce în ce mai devreme și unele statistici care arată că, de fapt, tinerii nu mai pun prea mare preț de actul sexual în sine, adolescenții de azi par din ce în ce mai greu de înțeles și, odată cu asta, devin din ce în ce mai expuși la relații toxice chiar cu adulții din viața lor. Haideți să înțelegem ce se întâmplă cu ei, cum se percep ei înșiși și cât de adevărate sunt opiniile pe care adulții le au mai ales despre viața lor sexuală.

Pentru a-i înțelege mai bine, dar și pentru a crea un spațiu sigur unde pot regăsi atât ei înșiși, cât și adulții din viața lor, răspunsuri și soluții la dilemele caracteristice acestei vârste, am discutat, cu ajutorul depreHUB Teens, cu câțiva adolescenți, dar avem și perspectivele unor specialiști preocupați de această etapă de dezvoltare: psihoterapeut experiențial, psiholog clinician, psihosexolog Andrei Stoica, psihoterapeut integrativ și pozitivist, cu o formare de lungă durată în psihoterapie relațională Sabina Strugariu și medic specialist în psihiatria copilului și adolescentului, psihoterapeut de cuplu și familie Cristina Petrescu-Ghenea.

„Vârsta, din perspectiva mea, nu ar trebui sa fie atât de importantă când vorbim despre întreținerea relațiilor sexuale. În momentul în care ambii parteneri se simt pregătiți pentru a face acest pas important, ar trebui să îl facă“, ne-a spus M., un adolescent în vârstă de 16 ani.

La fel susține și I., un alt adolescent care ne-a împărtășit opiniile despre sexualitate: Din punctul meu de vedere, este normal ca tinerii să dorească să experimenteze sexual la vârsta asta, fie să-și înceapă viața sexuală sau să experimenteze cu orientarea lor sexuală. Doar prin experiență pot învăța preferințele lor sexuale, dar în același timp ar trebui să aleagă cu îndemânare partenerii lor sexuali, ca experiențele lor să fie plăcute.

Modul în care adolescenții trăiesc și se raportează la actul sexual și la propria sexualitate poate fi definitoriu pentru întreaga lor viață. Aparent mai liberi, cu o plajă imensă de prieteni virtuali și sigur mult mai informați decât generațiile trecute, adolescenții de azi sunt poate la fel de fragili precum au fost și părinții lor, dar și noi, generația de 30-40 de ani astăzi. Oricum, cu siguranță, încă înconjurați de numeroase prejudecăți, preconcepții, traume sexuale transmise transgenerațional.

Iar dintre toate provocările cărora trebuie să le facă față, tot ce ține de sexualitate este poate mai important ca oricând, mai ales prin prisma nevoii adolescentului de a experimenta, de a cunoaște și de a se cunoaște. 

Află mai multe despre problemele cu care se confruntă adolescenții și de ce au nevoie de la părinți.

Ce spun statisticile?

În 2022, Fundația Tineri pentru Tineri a realizat un studiu în rândul elevilor din liceele din România: rezultatele arată că vârsta medie la care un adolescent își începe viața sexuală este de 16-17 ani (mai precis, 16,1 ani în rândul băieților și 17,5 ani în rândul fetelor), două treimi mărturisind că primul contact sexual a fost experimentat „cu un/o iubit(ă)”.

Un alt studiu făcut public în iulie 2022, implementat de către Cult Market Research, sub egida Societății pentru Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS), în cadrul unui proiect marca International Planned Parenthood Federation, organizat de SECS la Institutul Francez, susține că 22,5% dintre adolescenții români au primul contact înainte de vârsta de 15 ani.

În 2017, UNICEF (Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite) anunța că 15% dintre adolescenții români cu vârsta peste 14 ani (cu o proporție de 1% cu vârsta sub 14 ani) își începuseră viața sexuală, 11% – fete și 23% – băieți. Contrar percepției generale, un număr mai mare de adolescenți cu vârste de peste 14 ani își începeau viața sexuală în mediul urban raportat la mediul rural: 14% în mediul rural, 20% în mediul urban.

Ce se află în spatele statisticilor: Adolescenții își încep viața sexuală mai târziu decât multe alte generații

Avem de-a face cu următoarea situație: deși auzim foarte des cât de precoce au devenit adolescenții din prezent, și ce repede dobândesc comportamente sexuale, există deopotrivă studii care indică faptul că adolescenții și tinerii de azi își încep viața sexuală cu un partener mai târziu, și fac mai puțin sex comparativ cu generațiile trecute, „studii pe care am văzut că anumiți colegi din lumea psihologiei le interpretau ca «Ce ne facem?»“, remarcă dr. Cristina Petrescu-Ghenea.

„Dacă fac mai mult sex și mai devreme nu e bine, dacă fac mai puțin și mai târziu tot nu e bine. Oricum am da-o tot nu e bine. În același timp, dacă ne ducem istoric în urmă și ne uităm atent, cel puțin pe teritoriul țării noastre, bunicile, străbunicile noastre s-au căsătorit la vârste de 15-16-17-18 ani, până la 20 de ani erau deja mame, aveau 1, 2 poate chiar 3 copii.”

„Doar că, în trecut, sexualitatea era privită într-un cadru care părea oficial și safe, despre care generația de adolescenți din prezent știe că nu era așa, pentru că „multe dintre acele căsătorii deveneau foarte timpuriu relații abuzive dacă nu cumva erau abuzive de la început”, continuă psihoterapeutul.

Onest și dureros, trebuie să acceptăm că aceste căsătorii despre care amintește Cristina Petrescu-Ghenea aveau loc între un copil de obicei de sex feminin și un bărbat matur care avea 20+, 30+, câteodată chiar 40+ de ani, doar că „aceste lucruri erau foarte normate și într-o oarecare măsură continuă să fie normate și în societatea noastră.

Ce s-a schimbat totuși raportat la adolescenții din ziua de azi? În primul rând, ei știu că astfel de situații nu sunt în regulă și au și denumiri pentru ele: „se vorbește foarte mult în anumite cercuri de adolescenți despre grooming, ceea ce erau și acele relații, un soi de grooming, dar cu consimțământul tuturor părților, mai puțin a părții feminine implicate în acea căsătorie timpurie, nu?” 

„Atunci, da, cumva studiile astea au dreptate, s-ar putea să fie adevărat că adolescenții își încep viața sexuală ceva mai târziu pentru că nu mai sunt în aceste relații monogame și normate, cumva e ceva mai «la liber» toată povestea, fiecare poate să-și ia deciziile și poate să-și înceapă viața sexuală cu un partener sau cu o parteneră când consideră, momentul nici nu mai este văzut ca o mare scofală. Aici poate apărea alt risc, acela ca nu cumva să ducem asta prea în derizoriu, să zicem «Aw, nu contează!».” 

„Virginitatea nu mai este o chestie extraordinară, dimpotrivă, este un impediment”

Atât de mult dezbătuta vârstă la care un individ „ar trebui” să își înceapă viața sexuală, cu fluctuații de timp de la o generație la alta, a ajuns în prezent aproape o nebuloasă.

Pe de o parte există adolescenți care decid să își înceapă viața sexuală foarte devreme, mult prea devreme pentru părinții lor sau cel puțin pentru adulții care au crescut cu presiunea de a nu-și pierde virginitatea înainte de a deveni majori (poate ca o reacție la căsătoriile care mulți ani în istorie s-au oficializat la vârste foarte fragede) – pe de altă parte, există la fel de mulți adolescenți care amână cât mai mult momentul.

„Este foarte subiectiv”, spune Andrei Stoica. „Presiunea de a nu face până la o anumită vârstă și cea de a face de la o anumită vârstă a fost intensă în generația noastră, exista această componentă de virginitate în societate. Pentru generațiile adolescenților de azi, virginitatea nu mai este o chestie extraordinară, dimpotrivă, este un impediment. Și atunci, ideea este mai degrabă despre a vedea ce își imaginează adolescenții că vor obține atunci când se întâmplă.”

„Aceasta este o conversație care ar trebui purtată cu copiii înainte să devină adolescenți și apoi de-a lungul întregii perioade de adolescență pentru că nu este un punct fix: Gata, am hotărât să îmi încep viața sexuală și acela e momentul. Să construim un climat în care ideea de explorare, comunicare și curiozitate există dinainte să ajungem în punctul în care să vorbim despre vârstă. Am adolescenți în terapie care au astfel de întrebări și curiozități de la 12-14 ani, și am adolescenți care au 17 ani și au cu totul alte curiozități.” 

Cât de mult contează vârsta la care își încep viața sexuală?

Vârsta la care un adolescent își începe viața sexuală contează mai mult din perspectiva „Cu cine îți începi viața sexuală?” și dacă această decizie este una luată în mod conștient.

Dr. Cristina Petrescu-Ghenea trece în revistă cele mai importante întrebări pe care un adolescent trebuie să și le adreseze înainte de a decide dacă dorește sau nu să își înceapă viața sexuală:

Întrebările care contează:

• Cine este persoana cu care mă aflu în relație?
• Este o persoană care este de o vârstă apropiată mie și dacă da, de ce vrem să facem asta împreună? 
• Cât de mult ne cunoaștem, ne potrivim? 
• Ce valori și scopuri comune avem? 
• Persoana asta recurge la forță, la violență verbală, la manipulare? 
• Încearcă ea să mă controleze? 
• Avem o relație bună și dacă nu facem sex? 
• Îi cunosc familia, îmi cunoaște familia? 
• Sunt mândră de această relație sau nu? 
• Dacă se întâmplă, ce plan ne facem? 
• Vom folosi contracepția, cum o vom folosi? 
• Ce metode de protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuală vom folosi? 
• Cine se ocupă de achiziționarea acestora? 
• Vom continua relația și fără să facem sex? 
• Vom merge la controale de rutină la medic? 
• Cine le va plăti? 
• Cine va cumpăra medicamente dacă este cazul? 
• Dacă apare o sarcină neplanificată, ce vom face? 
• Suntem cumva într-un județ unde se fac încă avorturi la cerere sau suntem unul dintre acele nu știu câte județe ale României unde medicii consideră că avortul este împotriva valorilor lor personale și în spitalele de stat nu se mai oferă acest serviciu?

Bineînțeles, ca să îți poți adresa astfel de întrebări, fie ai nevoie de un adult care să ți le adreseze, fie eu-adolescentul trebuie să am un grad de maturitate crescut așa încât să-mi pun astfel de probleme și, mai mult, să găsesc și soluțiile cele mai potrivite.

„În momentul în care o persoană decide să intre într-o relație cu o altă persoană, trebuie să găsească în acea persoană totul unitar pentru o relație sănătoasă. Partenerul de viață trebuie sa îți fie iubit și prieten în același timp, pentru a-ți satisface toate nevoile când vine vorba de o persoană cu care îți dorești să îți petreci majoritatea timpului, îmi spune adolescent M.

Capacitatea de a te gândi la propria siguranță, dar și la siguranța celeilalte persoane sau a celorlalte persoane implicate în poveste ține de maturitate, ceea ce cumva creează următorul paradox: nu contează neapărat vârsta, dar numai cu o anumită vârstă dobândim și o astfel de maturitate, în funcție de nivelul de dezvoltare emoțională al fiecăruia.

„Le spun mereu adolescenților cu care lucrez să pună corpul lor, nevoia lor, sentimentele pe care le au înaintea curiozității. Și ne luăm limitele tot de unde ne simțim pregătiți. Când lucrez cu adolescenți care sunt curioși sau îmi spun că au început sau vor să își înceapă viața sexuală, le spun:

Pe lângă alegerea „celuilalt”, gestionarea emoțiilor și impulsurilor, comunicarea cu părinții, protejarea sinelui vin la pachet atunci când alegi să îți începi viața sexuală. Psihosexologul Andrei Stoica bifează cele 5 aspecte de care orice adolescent trebuie să țină cont.

Cele 5 dimensiuni de care orice adolescent trebuie să țină cont înainte de începerea vieții sexuale:

1. Alegerea partenerului: Înainte de a decide să facă un pas în sfera sexuală, adolescenții ar trebui să se întrebe cu cine aleg să aibă această experiență. Este important să observe comportamentul partenerului și modul în care acesta interacționează cu ceilalți. Uneori, partenerul se poate comporta diferit cu adolescenții pentru a obține recompensa sexuală. Este esențial să se înțeleagă că sexul nu ar trebui să fie scopul interacțiunii, ci o recompensă a conexiunii și relației în sine.
2. Gestionarea emoțiilor și a impulsurilor: Emoțiile pot fi înșelătoare și pot duce la comportamente impulsive. Adolescenții ar trebui să ia în considerare faptul că au încă întreaga viață înainte pentru a se angaja în actul sexual și că nu trebuie să se simtă presați. Este important să nu se pună presiune pe ei și să ia în considerare momentul potrivit în funcție de propria maturitate emoțională și pregătire.
3. Comunicarea cu părinții despre viața sexuală: Discuțiile deschise cu părinții despre sex pot fi utile pentru a obține perspectiva lor și pentru a învăța din greșelile pe care le-au făcut în trecut. Mediul familial joacă un rol important în dezvoltarea valorilor și principiilor morale ale unui adolescent, care vor fi apoi utilizate în societate și în viața adultă.
4. Protejarea sinelui: Este esențial ca adolescenții să se protejeze în timpul actului sexual. Folosirea metodelor de contracepție și prevenire a bolilor cu transmitere sexuală trebuie să fie o prioritate. Adolescenții ar trebui să fie informați și să ia decizii responsabile pentru a-și proteja sănătatea și bunăstarea înainte și în timpul experiențelor sexuale.
5. Niciodată să nu fac sex dacă am dubii sau mă îndoiesc de o persoană. Corpul nostru este un templu, așadar, nu oricine are acces liber.

Iar mare parte dintre adolescenți știu cât de important este corpul lor, dar și ce repercusiuni implică o primă experiență sexuală traumatizantă:

„Atenția adolescenților ar trebui să fie îndreptată către liniștea lor interioară, să își accepte corpul în totalitate și desigur, să fie atenți la persoana cu care sunt împreună și decid să își înceapă viața sexuală. Dacă nu ai încredere deplină în persoana respectivă, acestă experiență frumoasă, care ar trebui sa vă aproprie și mai mult, s-ar putea transforma într-o experiență traumatizantă, ceea ce rezultă într-un blocaj, persoana respectivă data viitoare va fi mult mai reticentă în legătură cu acest subiect și ar putea să nu mai aibă o viață sexuală împlinită în viitor.”, spune M.

De fapt, ideea de virginitate s-a schimbat foarte mult prin prisma faptului că adolescenții au devenit conștienți de dimensiunea ei socială.

„Prin prisma accesului la informație datorat internetului, mulți adolescenți încep să fie mai conștienți că da, virginitatea este cumva un construct social și că ne interesează cu precădere la femei și mai puțin în cazul bărbaților. Cred că adolescenții, chiar și atunci când nu au parte de adulți care să îi ghideze, au toată această informație în mâna lor prin intermediul telefoanelor mobile și a altor device-uri”, spune dr. Cristina Petrescu-Ghenea.

O societate care pune presiune pe adolescenții ei: de la „a avea o relație” la a-ți pierde virginitatea

„Majoritatea adolescenților își încep viața sexuală ca să se poată da «mari» în fața altora, dar există și posibilitatea să considere că sunt fericiți și că persoana cealaltă este potrivită pentru ei. Un adolescent care știe ce simte, este pregătit, și nu este pus sub presiunea de a-și începe viața sexuală o poate începe cu grijă”, crede adolescentul A. în vârstă de 16 ani.

Și astfel ajungem la ceea ce numim generic „societate”, comunitate locală, globală, grupuri de prieteni sau colegi, universul unde adolescenții, pentru prima oară în viața lor, încearcă să își găsească „un loc”: o schimbare majoră pentru ei care, până nu demult, își concentrau întreaga existență în jurul familiei.

Să fii adolescent în 2023 – când practic beneficiezi de o libertate de exprimare și un acces la informație mai extinse decât a putut spera oricare altă generație înaintea ta – poate părea mult mai puțin complicat decât oricând în istorie. Totuși, societatea continuă să pună pe umerii adolescenților diferite presiuni și poveri, unele noi, altele vechi dar îmbrăcate sub altă formă.

Cine ar fi crezut, de exemplu, că în prezent încă mai există în cazul unui băiat presiunea de a începe cât mai rapid viața sexuală, ca să nu fie considerat „incapabil”, „prost”, „neatrăgător”, iar în cazul fetelor – aceea de a o începe cât mai târziu, așa cum mărturisesc adolescenții cu care am discutat.

Preconcepția că un băiat trebuie să aibă parte de experiențe sexuale, să fie inițiat cât mai devreme, și teoria „fetelor imaculate” se pare că au rezistat timpului, oricât de mult am încercat, la nivel sistemic chiar, să schimbăm mentalitățile vechi și dăunătoare.

„… dacă nu ajunge să întrețină un act sexual în timpul adolescenței este considerat de către societate „incapabil”, „prost”, „neatrăgător”. În schimb, fetelor li se pune eticheta de „prostituată” dacă întrețin relații sexuale cu propriul iubit. Sau dacă preferă să aștepte un timp pentru că nu sunt pregătite emoțional și fizic, băiatul cu care sunt împreună tinde să se îndepărteze, renunță la relația respectivă“, ne-a spus M.

Despre aceeași presiune exterioară pe care societatea/comunitatea o imprimă adolescenților povestește și adolescenta I:

„În România, pot zice din experiențele mele dar și din ale altora, multă presiune este pusă pe adolescenți să-și înceapă viața sexuală sau să își găsească un partener romantic. Mai există și standardele duble între băieți și fete, băieții fiind presați, dar și încurajați de prieteni să abordeze fetele pentru acte sexuale, iar fetele fiind umilite sau judecate pentru aceleași situații. Aceste standarde sunt extrem de toxice deoarece afectează dezvoltarea personală, dar și emoțională a tinerilor si ar trebui șterse din gândurile oamenilor.”

Și totuși, mulți adolescenți își încep viața sexuală „mult prea devreme”?

În urma discuțiilor avute cu adolescenții care au participat la workshop-ul de psihologie adolescenti.deprehub.ro am aflat că, pentru cei mai mulți dintre ei, chiar dacă își încep viața sexuală devreme, este important să nu le fie frică să povestească despre această experiență, să își asume în mod responsabil momentul în care încep să facă sex.

„Odată cu apariția rețelelor de socializare, și acceptarea multor schimbări în generațiile actuale, adolescenții își încep viețile sexuale mai devreme ca înainte. Nu este nimic greșit în a face asta dacă ești bine educat și te simți pregătit“, spune adolescent A, în timp ce adolescent M consideră că majoritatea adolescenților fac sex începând cu vârsta de 15 ani, deși nu vor să recunoască asta de teama unor repercusiuni precum: „privarea de bunurile personale (telefon), pentru a nu putea lua contact cu persoanele apropiate ei /lui, pedepsele, interzicerea de a merge afară sau chiar să impunerea din partea părinților să pună punct relației pe care o au cu partenerul.”

Când vorbim despre adolescenți care își încep viața sexuală foarte devreme, intervin doi mari factori pe care îi descrie psihosexologul Andrei Stoica:

• Impulsivitatea adolescentului

Impulsivitatea este o caracteristică comună în rândul adolescenților și poate influența alegerile pe care le fac. Un exemplu clar este acela al adolescenților care încep să fumeze în clasa a IX-a sau a X-a, sub impulsul de a se integra în rolul de adulți responsabili și de a fi acceptați în grup. Capacitatea de a controla impulsurile este o abilitate importantă care trebuie dezvoltată în această perioadă de tranziție spre maturitate.

• Piața deschisă a sexualității

Pe de altă parte, există și o piață deschisă a sexualității care poate influența adolescenții în mod negativ. Aplicațiile de dating și filmele promovează adesea dorința sexuală liberă, iar industria muzicală și vestimentația pot include elemente vulgare. Acești factori creează o tentație puternică pentru adolescenți, care se confruntă cu o perioadă în care impulsurile nu sunt controlate în mod eficient.

„În ziua de azi, simt că sexul și-a pierdut din semnificație, fiind o chestie pe care mulți tineri o practică de la vârste fragede cu oameni în care nu au încredere cu adevărat, lăsându-se ușor folosiți de alții. Simt că adolescenții ar trebui să-și schimbe acest punct de vedere și să înțeleagă cu adevărat semnificația acestui act intim înainte de a o regreta mai încolo“, spune I.

În contrabalans cu tentațiile existente, adulții sunt și mai responsabili să îi învețe pe adolescenți să gestioneze astfel de provocări.

Să îi ghidăm să folosească sexualitatea într-un mod moral, nu ca un instrument, ci ca o dovadă a profunzimii și stabilității relației, subliniază psihosexologul.

Sexul și ipocrizia generațiilor anterioare

Pe de altă parte, consideră dr. Cristina Petrescu-Ghenea, aveam de-a face și cu un fel de ipocrizie a generațiilor anterioare „la care nu am văzut cele mai bune relații, dar în același timp încearcă să ne spună că ar trebui să urmăm acest timeline în care până la 18 ani nu ar trebui să faci sex, nu ar trebui să te gândești la sex, nu ar trebui să existe cuvântul sex în mintea sau în viața ta, de la 18-20 de ani dintr-o dată, spontan, ar trebui să devii o ființă sexuală, să îți cauți un partener, să ai o relație, la un moment dat să vă căsătoriți, să faceți un copil, să faceți al doilea copil, și așa mai departe. Să bifăm pe linia asta.”

De asemenea, din experiența profesională, psihoterapeutul a remarcat faptul că adolescenții care nu au crescut cu relații bune în familia lor de origine au mult mai puțină încredere în instituția căsătoriei și, astfel, tind să aleagă să își organizeze viețile în alte moduri de cum au văzut, fie să opteze pentru o viață single, fie să trăiască într-o relație pe care să nu o oficializeze.

„Dat fiind faptul că, totuși, normele sociale vizavi de lucrurile astea s-au mai relaxat, cumva și tendința adolescenților este aceea de a avea mult mai multă creativitate vzavi de relații și de a-și da seama că nu trebuie să fie într-un fel sau altul, că nu sunt corecte sau greșite, ci relațiile sunt aici să îi ajute să fie fericiți, să se simtă bine pe cât posibil.” 

Cele 3 „cele mai dăunătoare” preconcepții despre sex în adolescență

Însă, ca relațiile intime să le aducă fericire, e nevoie de o conștientizare și mai mare mai ales în ceea ce privește unele mituri despre actul sexual în sine, care s-au perpetuat de-a lungul timpului și care au puterea de a le face mult rău adolescenților.

Psihologul Andrei Stoica face o trecere în revistă a celor mai periculoase preconcepții despre sex în adolescență:

1. Mitul că sexul trebuie să fie perfect sau să se încadreze în anumite standarde: Adolescenții ar trebui să înțeleagă că sexul este o experiență personală și fiecare individ are propriile preferințe și ritm. Nu există un „sex perfect” sau un mod „corect” de a face sex. Este important să exploreze și să descopere ceea ce le aduce plăcere și să comunice deschis cu partenerul sau partenera.
2. Ideea că sexul este doar despre penetrare și orgasm: Sexul poate include o gamă largă de activități și forme de intimitate, iar orgasmul nu trebuie să fie întotdeauna scopul principal. Este important să se acorde atenție plăcerii și conexiunii emoționale, să exploreze și să descopere ceea ce funcționează pentru fiecare individ.
3. Ideea că sexul este doar despre performanță și presiunea de a fi „bun” în pat: Adolescenții nu ar trebui să se simtă presați să se conformeze unor standarde de performanță în ceea ce privește sexul. Este important să înțeleagă că sexul este despre comunicare, intimitate și plăcere reciprocă, iar procesul de învățare și dezvoltare este continuu pentru fiecare individ.

Citește aici povestea lui Victor, un tânăr de 35 de ani care încă din adolescență a devenit dependent de pornografie și obsedat de dimensiunea penisului, după ce, în adolescență, el și alți colegi își măsurau organele genitale:

„În adolescență faci tot felul de lucruri necugetate la presiunea grupului și, în general, sunt așteptări mari. Există presiunea că trebuie să arăți bine, așa că de ce n-ai arăta bine și din punctul ăsta de vedere? Așteptările vin din partea grupului din care faci parte, a societății, a rețelelor de socializare și a prezumțiilor aruncate în presă și peste tot că trebuie să arăți bine, inclusiv din punct de vedere penian“, povestește Victor.

Sexualitatea vine cu multă rușine

Apoi, dincolo de câteva bule urbane, așa cum este cea din București, „țara noastră este o țară intens tradiționalistă, religioasă, iar asta favorizează foarte mult nu doar lipsa de informare, dar și dezinformare, care vine la pachet cu o groază de stereotipuri. Dacă nu ești și nu te manifești în felurile respective, care de multe ori sunt foarte restrictive, asta înseamnă automat că ești o persoană rea, impură, necurată.”

„Pentru foarte mulți adolescenți, dar mai ales pentru cei din aceste comunități religioase sau ultra-religioase, rușinea față de aria sexualității poate să fie una foarte mare.“

Cristina Petrescu-Ghenea, medic specialist în psihiatria copilului și adolescentului, psihoterapeut de cuplu și familie

Sexualitatea și patologiile din sfera sănătății mintale

Cel mai mare risc care apare în societăți încă puternic restrictive, precum a noastră, confirmă dr. Cristina Petrescu-Ghenea, mai ales în cazul adolescenților care au deja anumite predispoziții biologice, constă în dezvoltarea unor patologii din sfera sănătății mintale precum:

• anxietatea,
• depresia,
• tulburarea obsesivă-compulsivă (pe care o vedem foarte frecvent mai ales în acest medii restrictive).

„Dacă eu trăiesc cu ideea că Dumnezeu vede tot ce fac și știe tot ce gândesc, atunci evident mă gândesc că Dumnezeu îmi cunoaște gândurile și acțiunile așa-zis impure, murdare și necurate legate de sex, care sunt firești la vârsta asta. Este firesc la vârsta adolescenței să avem fantezii, excitații, erecții spontane. Ori dacă toate astea, în comunitatea din care vin, sunt văzute ca un păcat, mă poate duce în extreme de mare suferință, care până la urmă, nici nu își au rostul.”

Descoperă ce trebuie să știi despre depresia la adolescenți ca să-i înțelegi pe cei care o au.

Adolescenții au nevoie de adulți responsabili

Așadar, puși la încercare de propriul univers interior, în contextul unei societăți care pune multă presiune pe deciziile lor, adolescenții pot fi foarte vulnerabili mai ales dacă „în preajma lor nu există adulți care să îi educe, să îi sprijine și să îi ghideze într-un mod sănătos. Cu cât există mai puțină educație, cu cât există mai multe nevoi neîmplinite din etapele anterioare de vârstă, de dezvoltare, cu atât există traume și dificultăți mai mari în familia unui adolescent sau în comunitatea unui adolescent”, spune Cristina Petrescu-Ghenea.

„Oamenii sunt ușor influențați de cei din jurul lor, mai ales adolescenții care încă sunt în dezvoltare fizică și emoțională.”, spune I, adolescentă în vârstă de 16 ani.

I confirmă, din propria experiență, un adevăr cu care adolescenții se confruntă în general, și nu întâmplător repetă cuvântul „influențați” – de la părinți la prieteni, profesori, iubiți, toți cei care îi înconjoară pe adolescenți au o influență uriașă asupra a ceea ce devin ei relațional, emoțional, sexual. Oferindu-le echilibru și repere solide sau, din contră, destabilizându-i complet în fața alegerilor pe care sunt nevoiți să și le asume.

„Cele mai mari provocări sunt propriile decizii pe care fiecare adolescent trebuie să și le însușească fără a avea nevoie de a consulta alte păreri. Un adolescent tinde să acționeze după o majoritate, puterea exemplului: «dacă x și-a început viața sexuală, o încep și eu». Ei încă nu știu dacă corpul și mintea lor își doresc asta, dacă sunt dispuși să își înceapă viața sexuală pentru că se simt atrași și în siguranță cu partenera/partenerul sau fac acest lucru doar pentru că e la «modă» sau doar că  prietenii lor au spus că sunt mulțumiți cu decizia pe care au luat-o“, vorbește M despre adolescenți, printre care se numără și el, la cei 16 ani pe care îi are.

Nevoile adolescenților: sprijin, ghidaj, și adulți prezenți în viețile lor

Un adult responsabil care să fie lângă el, o atmosferă sănătoasă acasă, o comunicare transparentă, fără rușine și frică, toate pot face diferența între un adolescent echilibrat și un adolescent care nu își găsește busola, „adulții din jurul lor trebuie să fie deschiși și dispuși să comunice, să îi ajute, să îi întrebe ce știu, ce curiozități au. Am zis «adulții» și nu neapărat «părinții», pentru că în calitate de părinte, uneori e greu să faci asta, pentru că vrei să îl știi în siguranță, iar părinții, de multe ori, pentru a-și ști copiii în siguranță, sacrifică orice altceva. De aceea, le sugerez adolescenților să vorbească cu oameni în care au încredere, nu neapărat în oameni de care le place. Acei oameni în care au încredere că îi pot îndruma”, recomandă psihologul Sabina Strugariu.

Altfel spus, marea provocare ajunge până la urmă în terenul adulților, iar mulți dintre adolescenții cu care am vorbit au remarcat un gap generațional între ei și părinții lor, diferențe de concepții pe care cei din urmă încearcă să le impună copiilor, mai ales când vine vorba de sex. „Adulții au crescut într-un alt stil de viață și cu mentalități diferite, ei aveau păreri și concepții diferite față de adolescenții din prezent, care acum cresc cu o altă mentalitate din partea societății în care conviețuiesc. Adulții tind să încerce să le impună copiilor aceleași păreri și principii despre viață”, spune M.

Cu toate acestea, adolescenții le înțeleg îngrijorarea și le cer doar să fie aproape de ei, cum menționa și A:

„Este normal ca părinții să fie îngrijorați de aceste schimbări pentru că își doresc să fie în siguranță copiii lor, și tind să creadă că deciziile acestea nu pot fi luate de la o vârstă așa tânără. Un părinte este foarte important să fie alături de copiii săi, și să nu îi pună în situația în care să își înceapă viața sexuală și să nu poată fi deschiși cu problemele lor din simplul motiv că nu se acceptă moral această realitate.“

Când începe neîncrederea între adulți și adolescenți?

Ceea ce susține cel mai mult „prăpastia” dintre generații este neîncrederea. Între adulți și adolescenți plutește deseori o neîncredere care fie este vocală și însoțită de reproșuri, fie mocnește tacit, însoțită de suspiciune și verificări constante ale telefoanelor. De parcă, dintr-o dată, relația părinți (adulți) și adolescenți este acaparată de acest sentiment care apare de nicăieri. Însă, neîncrederea începe cu mult înainte de adolescență.

„Neîncrederea nu începe de la vârsta adolescenței. Ca să construiesc o relație de încredere cu un copil, am nevoie să încep să construiesc de când acel copil este mic, asta neînsemnând că este trenul pierdut dacă nu am făcut-o până acum. Pot să reiau lucrurile, dar ce aș vrea să înțeleagă adulții este că nu copiii sunt stricați și au nevoie de sprijin, ci noi, adulții, trăim cu o groază de traume, idei preconcepute, mituri, și noi avem nevoie de ajutor ca la rândul nostru să îi sprijinim pe adolescenți.” 

Cristina Petrescu-Ghenea, medic specialist în psihiatria copilului și adolescentului, psihoterapeut de cuplu și familie

În consecință, pentru a fi răsplătiți cu încredere și cu decizii bune, adulții (un părinte, un consilier școlar, un profesor, un unchi, un psihoterapeut) din viața adolescenților trebuie să:

• …fie prezenți,
• …le arate acestora încredere,
• …îi sprijine,
• …îi informeze corect,
• …accepte că adolescenții nu vor lua numai decizii bune (dar nici adulții nu iau numai decizii bune),
• …își ajusteze așteptările (nevoile lor și capacitatea de a lua decizii sunt puțin diferite față de cele ale unui adult),
• …observe că aceștia primesc de multe ori cu drag ce au ei de oferit.

„Prin interdicție și cu forța nu îi vom ajuta, ceea ce avem nevoie să facem este să îi educăm, să le prezentăm informațiile corecte sau locul de unde își pot lua informațiile corecte, și apoi să le creăm spațiu pentru a decide și pentru a se confrunta cu consecințele acțiunilor – este foarte important la vârsta adolescenței”, îi sfătuiește pe adulți dr. psihiatru Cristina Petrescu-Ghenea.

„Sunt aici dacă ai nevoie de mine!”

„Nu avem cum să îi ferim de tot ce este rău”, revine medicul psihiatru, la insistențele de a încerca să aflăm dacă părinții ar putea dobândi cumva un fel de super-power prin care să îi protejeze pe adolescenți, și în ce măsură o pot face. 

Putem în schimb să le spunem: „Hei, dacă ai nevoie de mine, sunt aici pentru tine!” 

„Uite, am avut discuția asta cu câțiva adolescenți cu care lucrez, mergeau la Festival la Saga, le-am zis: Hei, o să fiu și eu acolo! Am vorbit puțin despre alcool, despre substanțe care puteau fi pe acolo, nu în ideea „să nu iei asta, asta, asta”, ci în ideea de „Tu poți lua orice, numai că este important să fii informat, să știi ce iei, și să ai o igienă a deciziei respective.” Degeaba le-aș fi spus eu Nu lua! Pentru că tot ar fi luat. Cum spuneam, le-am zis: vineri seară, o să fiu și eu la festival, dacă se întâmplă ceva, dacă cineva se poartă aiurea față de voi, dacă beți prea mult, ați luat o substanță care v-a făcut să vă simțiți într-un fel în care nu vă așteptați, sunt și eu acolo, puteți să îmi scrieți oricând. Aceasta este atitudinea. În virtutea creșterii pe care am primit-o, și cu tendința «Dacă nu faci ca mine, nu știu ce-ți fac!», îi expunem și îi vulnerabilizăm și mai tare pe adolescenți“, exemplifică medicul psihiatru Cristina Petrescu-Ghenea.

Citește și: Adolescenții care consumă droguri și riscurile la care sunt expuși: „Am vrut să fie o experiență interesantă și am avut un episod psihotic”

De asemenea, mai multe studii au demonstrat că acei adolescenți care primesc sprijin din partea adulților/au relații bune cu părinții lor, sunt mai puțin impulsivi, iau decizii mai bune și chiar își încep viața sexuală cu un partener mai târziu, față de cei care nu primesc susținerea părinților sau adulților din viața lor.

„Niciun părinte nu poate fi alături de copilul său dacă acesta se ferește de el, dacă trăiește cu frica de a nu fi pedepsit atunci când spune mai departe ce i se întâmplă. Așa am crescut și noi, ascunzându-ne de părinții noștri, fără să îi vedem ca pe niște persoane de încredere, ca pe niște resurse. Or, cred că scopul este exact opusul, părinții să rămână o prezență caldă și sigură, care să îi prindă pe adolescenți atunci când cad“, subliniază dr. Petrescu-Ghenea.

Responsabili de cea mai mare parte a dezvoltării copilului lor – de la dezvoltarea emoțională, fizică, sexuală, la cea socială – prezența părinților este esențială mai ales cu scopul de a facilita o dezvoltare sănătoasă a creierului adolescentului, de a-i crea un sistem de valori corecte și de a-i oferi siguranță și stabilitate.

„Adolescenții, chiar dacă încep să arate ca niște adulți, sunt foarte departe de a fi niște adulți. Nici nu zic să îi infantilizăm, dar nici să ne gândim că, gata, nu mai au nevoie de noi, putem să ne retragem – nici asta nu este sănătos”, îi sfătuiește Cristina Petrescu-Ghenea pe adulții din viața adolescenților, ca primă intenție pe care aceștia ar trebui să o aibă în vedere

Psihosexologul Andrei Stoica detaliază beneficiile relațiilor interpersonale în viața adolescenților:

• Părinții joacă un rol important în oferirea unui sistem sănătos de valori și în furnizarea unei baze de date de experiențe și greșeli din trecut.

Aceasta ajută adolescenții să ia decizii informate și să-și dezvolte abilitățile de gestionare a impulsurilor.

• Relațiile sunt fundamentale în viața noastră și pot oferi siguranță și stabilitate în diferite aspecte.

O relație romantică sau o căsnicie poate oferi siguranță și stabilitate emoțională și sexuală. O relație de prietenie poate oferi siguranță și stabilitate socială, emoțională, politică și morală. O relație cu locul de muncă, cariera și venitul poate oferi siguranță materială și libertatea de a experimenta viața și toate aspectele sale.

În esență, toate aceste relații au ca scop oferirea de siguranță și stabilitate. Reacția noastră față de siguranță și stabilitate tinde să fie similară, deoarece prima relație pe care o avem în viață, relația cu părinții, ne oferă siguranță și stabilitate fizică, vitală și emoțională.

Zona prefrontală a creierului, care este responsabilă de controlul impulsurilor și de luarea deciziilor raționale, nu se dezvoltă complet până în jurul vârstei de 23-25 de ani. Acesta este unul dintre motivele pentru care adolescența este o perioadă de tranziție și de dezvoltare a identității. 

„Este important ca tinerii să ceară opinii de la cei mai apropiați oameni din viața lor pe subiectul începerii vieții sexuale. Părinții ar trebui să fie deschiși și să poarte conversații cu adolescenții lor despre lucruri importante cum ar fi: folosirea prezervativelor sau protecției în timpul activității sexuale sau greșeli pe care le-au făcut ei la timpul lor, pe care nu ar vrea să le repete copiii lor. Adolescenții ar trebui să aibă mereu oameni apropiați la care pot apela în situații importante.“

M., adolescent

„Avem nevoie de mult mai multe persoane implicate în procesul de educare sexuală“

În același timp, nu trebuie să cădem în capcana de a lăsa totul doar pe umerii părinților, pentru că, așa cum menționam deja mai devreme, au foarte multe responsabilități privind creșterea copiilor, apoi din dorința de a-i proteja, poate nu reușesc să comunice cu ei deschis. Mai există, de asemenea, posibilitatea ca mulți adolescenți care au fost criticați de-a lungul timpului de către părinții lor să nu mai poată merge la ei pentru sfaturi.

Dr. Cristina Petrescu-Ghenea: „Dacă eu permanent am fost criticată și judecată și văzută tot timpul ca insuficient de bună, este foarte puțin probabil ca la vârsta adolescenței, când fiziologic apare nevoia de a mă îndepărta de familia mea de origine și de a mă apropia de cercul de egali de vârstă, să apelez la oamenii care deja m-au rănit în repetate rânduri, de aceea este foarte important să existe și alte persoane. Tocmai de aceea nu poate să existe doar familia sau familia extinsă, ci avem nevoie de educație sexuală la nivel sistemic, avem nevoie de persoane competente în toate unitățile de învățământ pentru educarea și sprijinul adolescenților. Avem nevoie să nu fie 1 consilier la 2.000 de copii, ci mult mai multe persoane implicate în procesul de educare sexuală, avem nevoie de o abordare multi-factorială, multi-disciplinară.”

Și să nu uităm că adolescenții au nevoie în viața lor de adulți care să nu propage mai departe idei preconcepute și mituri cu care la rândul lor au crescut și care le-au cauzat suferință.

Oamenilor nu ar trebui să le fie rușine să recunoască dacă au fost implicați în activități sexuale, deoarece este un act normal și uman, pe care toți îl facem mai devreme sau mai târziu, este de părere I.

Dacă ești adolescent și simți că ai nevoie de ajutor, sfaturi, informații, sau ești părintele unui adolescent care are nevoie să îl îndrume pe acesta spre o sursă externă de informație sigură, poți apela la adolescenti.deprehub.ro, Asociația Iele Sânziene, Asociația Pe STOP, Centru Filia, SEXUL vs BARZA.

„Experiențele timpurii de sexualitate pot fi traumatice, mai ales atunci când nu se ține cont de consimțământ și ne pot influența viața sexuală ca adulți sau, dacă sunt unele pozitive, ne pot crea premisele pentru a ne îndrepta cu deschidere, curiozitate către următoarea parte a vieții noastre.“

Cristina Petrescu-Ghenea, medic specialist în psihiatria copilului și adolescentului, psihoterapeut de cuplu și familie

Totul pleacă de la… schimbările fizice: „Mă simt într-o bătălie constantă cu aspectul meu fizic din cauza standardelor nerealiste“

Nu, nu este doar un mit faptul că adolescența este o perioadă foarte dificilă, mai ales atunci când o analizăm din perspectiva sexualității, și asta pleacă în primul rând de la schimbările fizice care se produc, și pentru care, așa cum ne spune și medicul psihiatru Cristina Petrescu-Ghenea, „din păcate, majoritatea adolescenților nu au niciun fel de pregătire”.

„Nu știu ce va urma să se întâmple cu ei. Începe să le crească părul la subraț, în zonele organelor genitale, organele genitale se schimbă, încep să existe diferite secreții, băieții încep să aibă poluții nocturne, erecții spontane care, fie sunt legate de niște stimuli care înainte nu erau excitanți pentru ei, fie apar spontan, fără nicio legătură cu altceva. La fel și în cazul fetelor: apare menstruația, oamenii din jur încep să le privească corpurile foarte diferit. Multe fete, mai ales cele care au sânii mai mari, au forme mai voluptuoase, încep să fie obiectivizate, sexualizate, inclusiv de către membri ai familiei, inclusiv de părinți.” 

O contribuție majoră în ceea ce privește modul cum își privesc corpul o au și social media, așa cum mărturisește tot adolescenta I: „Mă simt într-o bătălie constantă cu aspectul meu fizic din cauza standardelor nerealiste, ajungând să-mi judec corpul chiar dacă toți avem anatomii și metabolism diferit. Mesajul meu pentru toate adolescentele care suferă de aceeași chestie este să nu se mai compare cu tot ce văd online, deoarece este un comportament toxic. Iubiți-vă corpul oricât de diferit este față de celelalte persoane din jur!”

Adolescenții petrec foarte mult timp pe rețele sociale, acestea fiind și principala sursă de informare, iar pozele editate și standardele ne-naturale care ajung la ei îi fac de multe ori să nu se simtă bine în propria piele, confirmă medicul psihiatru Cristina Petrescu-Ghenea.

„Adolescentele fie încep să fie sexualizate și privite într-un mod nepotrivit, fie încep să fie rușinate pentru că se îmbracă în anumite feluri. Atunci, da(!), adolescența poate fi o perioadă cu foarte mult disconfort, foarte multă confuzie, mai ales dacă noi, adulții, nu ne îngrijim să creăm un spațiu sigur pentru ei, să îi educăm cu mult înainte de a intra în adolescență.“

„Epidemia“ de tulburări legate de imaginea corporală

Medicul crede, din propria experiență în cabinet, că avem de-a face cu o „epidemie” a tulburărilor legate de imaginea corporală, cu standarde de frumusețe împinse înspre public cu scopul de a face bani, care afectează puternic deciziile privind sexualitatea, mai ales în cazul adolescenților.

Cu atât mai mult educația sexuală ar trebui să înceapă „în momentul în care ne naștem, cu o sumedenie de informații legate de autonomie corporală, de consimțământ”, completează psihoterapeutul de cuplu și familie.

Iar când vine vorba despre consimțământ și corp, mici gesturi, cu mult înainte de a ajunge adolescent, pot să creeze paradigme și lipsuri care fac din adolescență o perioadă și mai dificil de gestionat. 

„Când ești mic și ți se spune: «Mergi și pup-o pe bunica!» și nu ți se dă de ales, automat vorbim despre o încălcare a consimțământului. Înseamnă că «corpul meu nu este proprietatea mea, corpul meu este proprietatea altor oameni»”, exemplifică Cristina Petrescu-Ghenea.

Eternul feminin și noul tip de masculinitate

Dintre numeroasele mesaje care vin spre adolescenți, mai ales dinspre social media, cele despre ce înseamnă feminitatea sau masculinitatea îi bulversează și mai mult.

Multe dintre miturile din ce în ce mai promovate în ultima perioadă, cum ar fi eternul feminin, sau redobândirea masculinității „nu sunt decât o reinterpretare modernă a acelorași roluri de gen tradiționaliste, doar că le spunem altfel: «energie feminină» și «energie masculină»”, consideră dr. Cristina Petrescu-Ghenea.

„Accesul la informație reprezintă o dublă spadă pentru adolescenți. Pe de o parte, este benefic să avem acces la o cantitate vastă de informații cu doar un click sau un scroll. Cu ajutorul acestei libertăți de căutare, adolescenții pot obține cunoștințe și informații importante pentru dezvoltarea lor personală. Totuși, este esențial să înțelegem cum să gestionăm această libertate și informație pentru a lua decizii bine fundamentate”, menționează psihosexologul Andrei Stoica.

„Tentați să se bazeze pe fantezii“

Reiterând, adolescenții au, deci, de-a face cu două tipuri de schimbări majore care le influențează modul cum se raportează la actul sexual în sine și la sexualitate în general: una legată de modificările fizice permanente, cealaltă – legată de „sistemul de referință”.

„Adolescenții experimentează schimbări fizice asociate cu pubertatea, care le pot genera dificultăți în înțelegerea propriului corp. Devin adesea neîndemânatici, impulsivi și hiperemoționali, din cauza modificărilor hormonale și fizice. Această schimbare fizică permanentă aduce cu sine o experiență necunoscută în ceea ce privește sexul, iar adolescenții pot fi tentați să se bazeze pe fantezii, comparații cu prietenii sau pornografie pentru a-și forma o imagine despre acest aspect al vieții“, explică Andrei Stoica.

Dopamina și sexul ca valoare

Concomitent cu momentul în care adolescenții încep să părăsească mediul lor familiar, cel puțin la nivel emoțional, și încep să se confrunte cu presiunea socială, ei trec prin dificultatea de a renunța la anumite aspecte ale personalității lor pentru a fi acceptați de grup, de anturaj.

În acest context, un aspect de care trebuie să țină cont atât ei, cât și adulții din viața lor este ceea ce psihologul Andrei Stoica numește „recompensa dopaminică” asociată actului sexual și orgasmului.

„Din moment ce sexul oferă o eliberare de dopamină, poate deveni o modalitate de a alina nevoia de a înțelege schimbările provocate de pubertate.“

„Pentru un adolescent care se confruntă cu incertitudini în viață și nu are o direcție clară, sexul poate deveni un teren periculos”, subliniază Andrei Stoica, și asta mai ales pentru că adolescenții riscă să se raporteze la sex ca un scop în sine și nu drept un apanaj, „o recompensă a unei relații sănătoase.”

O capcană pe care le-o poate întinde dopamina adolescenților este cea legată de intensitatea actului sexual, provocând chiar și adicții sexuale: „intensitatea inițială a sexului nu va putea fi niciodată recreată în aceeași măsură. Astfel, organismul tinde să ceară mai mult și mai mult, generând un comportament adictiv în jurul sexului.”

Tot dopamina este responsabilă și pentru starea de plictis pe care mulți dintre adolescenți o experimentează: creierul unui adolescent secretă mai puțină dopamină decât cel al unui adult, ceea ce îl face să se simtă deseori plictisit.

„Există această formă de plictiseală pe care o au, care vine cu nevoia de experimentare, iar mai ales în sfera sexualității vedem foarte mult nevoia lor de experimentare”, adaugă Cristina Petrescu-Ghenea, fără a postula acest adevăr drept unul general valabil pentru toți adolescenții, ci cumva pentru o mare parte dintre ei. 

Corelat cu schimbările fizice pe care le-am amintit, apar și primele provocări și, așa cum specifică și M, adolescent în vârstă de 16 ani, multe dintre ele țin de nevoia (și capacitatea) de a lua decizii în conformitate cu stima de sine.

Află cum se manifestă stima de sine scăzută și ce avem de făcut pentru creșterea ei.

Nevoile generale ale adolescentului

Așadar, viața sexuală a adolescenților trebuie privită, înainte de toate, prin prisma nevoilor generale ale acestora care se proiectează într-o mare măsură în trăirile și deciziile ce țin de sex și sexualitate.

Această perioadă este dificilă și pentru că „adolescenții au nevoie să se cunoască pe ei și să exploreze tot felul de lucruri și, în același timp, nu au suficientă experiență. Au multă informație, dar nu au experiență, iar experiența se acumulează doar încercând”, explică psihoterapeut Sabina Strugariu.  

Nevoia de apartenență și diferențiere are o influență majoră în ceea ce privește viața sexuală a adolescenților, mai ales atunci când apare presiunea grupului: „dacă am un grup de prieteni unde există mult interes pentru sfera sexualității, unde celelalte persoane și-au început relațiile sexuale cu alți parteneri, poate fi o reală presiune pentru adolescenți”, explică dr. Cristina Petrescu-Ghenea.

Acceptarea de sine și acceptarea celorlalți devin cruciale

Acceptarea este un aspect crucial în adolescență, orice adolescent își dorește să fie văzut, acceptat, înțeles cu toate întrebările și răspunsurile lui, ceea ce îi permite să-și definească propriile valori și interese.

Psihologul Andrei Stoica amintește două aspecte decisive în jurul cărora se dezvoltă nevoia de acceptare:

• Contestarea sistemului de valori al părinților

Adolescenții încep să pună la îndoială valorile și principiile promovate de părinți. Această contestare poate duce la o distanțare emoțională între adolescenți și părinți, deoarece tinerii își caută propria identitate și caută să se definească în afara așteptărilor părinților.

Astfel, acceptarea de sine devine esențială, deoarece adolescenții caută să se simtă acceptați pentru cine sunt cu adevărat.

• Importanța grupurilor sociale

Pe măsură ce adolescenții se dezvoltă și se îndepărtează de mediul familial, grupurile sociale devin un factor semnificativ în viața lor. Aceste grupuri sociale oferă un spațiu în care adolescenții se pot înțelege pe ei înșiși și pot descoperi cine sunt, cine nu sunt și cine ar putea deveni.

Interacțiunea cu colegii de aceeași vârstă le permite să-și dezvolte identitatea și să-și definească valorile și interesele personale. Astfel, acceptarea în cadrul grupurilor sociale devine crucială pentru a se simți înțeleși și acceptați în rândul celor de vârsta lor. 

Citește și: „Criza adolescenței este semn de normalitate”. Cum ne comportăm cu un adolescent rebel