Prietenii virtuali sunt buni sau toxici? O nouă eră a prieteniei în mediul online

Într-o eră digitală fără precedent în istoria umanității, ne-am propus să descoperim împreună în ce măsură relațiile de prietenie din mediul online sunt autentice, interferează sau nu cu mediul offline, pot contribui la calitatea vieții fiecăruia dintre noi sau, din contră, ne pot face mai mult rău decât bine; și care este limita dintre cele două?

Suntem deja afectați în mare măsură de tot ceea ce se întâmplă în rețelele sociale, iar impactul asupra sănătății emoționale este intens studiat.

Mai jos, vă invit să acordăm răgaz noilor paradigme ale prieteniei și mai precis modului în care sutele sau chiar miile de prieteni virtuali modelează practicile și sensul acesteia.

Scopul: să identificăm, într-o oarecare măsură, implicațiile socio-culturale ale legăturii dintre prietenie și sănătatea emoțională.

Fenomenul Marissa Meizz și noua eră a prieteniei

În iunie 2021, Marissa Meizz, în vârstă de 23 de ani la vremea aceea, a postat pe Tik Tok un videoclip care a devenit instantaneu viral. Ea anunța că își caută prieteni noi și, mai mult, îi invita pe doritori să se întâlnească într-o sâmbătă, în Central Park, din New York, SUA.

Reacția ei a fost generată de un alt video viral pe Tik Tok, al unui necunoscut care, printr-o întâmplare, auzise o conversație a prietenelor Marissei: acestea, în mod deliberat, organizau o petrecere aniversară chiar când Marissa lipsea din oraș, pentru a evita să o invite. Contrariat, bărbatul a lansat un apel de genul „Tik Tok, ajută-mă să o găsesc pe Marissa.”/„Trebuie să știi ce se întâmplă.”

Mesajul a strâns peste 14 milioane de vizualizări și a ajuns, într-un final, și la Marissa care, imediat cum și-a confirmat identitatea, a primit peste 5.000 de mesaje: oameni complet necunoscuți o invitau să devină prieteni și o încurajau să renunțe la cei vechi care o trădaseră.

Pare aproape un scenariu de film, dar a fost pe cât se poate de real, și s-a conturat pe fondul restricțiilor impuse de pandemia de coronavirus, așa cum menționează și Taylor Lorenz în The New York Times. O perioadă când relațiile de orice fel, dar mai ales cele de prietenie, au început să sufere transformări substanțiale. Cum ar fi faptul că unele prietenii din mediul offline s-au destrămat din cauza lipsei de contact și a conexiunii fizice. În paralel cu faptul că – pentru a nu se mai simți singuri –, oamenii au devenit și mai disponibili să își facă relații în mediile virtuale.

Mai mult, Marissa Meizz a transformat întâmplarea nefericită de care a avut parte, și care a rănit-o nespus, într-un fenomen și mai amplu – abia acum putem realiza impactul pe care îl poate avea social media în transformarea a ceea ce știam că înseamnă „prietenie”.

În ziua când tânăra designer vestimentar a stabilit întâlnirea în Central Park cu toți cei cu care se conectase online, 200 de oameni au venit să o cunoască și să devină „noii ei prieteni”.

Succesul a determinat-o pe Marissa să lanseze oficial comunitatea online No More Lonely Friends – din care fac parte sute de oameni, de vârste diferite, ce au în comun dorința de a cunoaște oameni noi cu ajutorul social media, dar navigând în mediul offline.

Meizz a organizat deja întâlniri în Los Angeles, Boston, San Francisco, Washington, Philadelphia. Cele mai multe au loc în parcuri sau grădini publice.

„Nimic nu este întâmplător, încerc cu fiecare nouă întâlnire să îi ajut pe participanți să se conecteze în cel mai autentic mod cu putință.”

Marissa Meizz, designer vestimentar și fondator No More Lonely Friends

Mulți dintre cei care fac parte deja din comunitate merg cu regularitate la întâlniri, chiar și atunci când acestea sunt organizate în alte orașe decât cele în care locuiesc.

No More Lonely Friends este doar un exemplu dintre cele care ne arată cum interacțiunile din mediul online se transformă în evenimente (sau chiar adevărate fenomene) din viața offline.

Astfel, termenul „prietenie” are în prezent conotații mult mai vaste decât ne imaginam acum câțiva ani, de tipul conceptului de comunitate dincolo de proximitate – „familii uriașe”, cum le spune chiar Marissa Meizz.

La polul opus, Generația Z se revoltă împotriva accesului constant la social media: întoarcerea telefoanelor neinteligente

Cumva ne-am obișnuit deja că Generația Z (cei născuți între mijlocul anilor 1990 și mijlocul anilor 2010) vine cu un nou mod de a se raporta la tot ce înseamnă mediul online și relațiile sociale. Dar știm mai ales că nu se sfiește să protesteze/să opună rezistență la ceea ce poate fi „prea mult” prin moduri unice și foarte inventive și, mai ales, prin nostalgii față de trecutul pe care nici măcar nu l-au trăit.

Paradoxal, am aflat despre ele tot de pe Tik Tok, unde o mulțime de tineri realizează tutoriale de unboxing și utilizare, cu mesaje de genul „Părtaș la revoluția telefonului cu clapetă”.

Studenți de la Universitatea Illinois au mărturisit că folosesc smartphone-urile doar pentru a asculta muzică (de exemplu, atunci când se pregătesc să meargă la întâlniri offline), apoi le lasă în urmă, înlocuindu-le cu „telefoanele de epocă”.

Dincolo de ineditul unui astfel de device, de factorul distractiv și izul nostalgic, noul vibe al telefoanelor neinteligente ascunde dorința noilor generații de a găsi metode prin care să se îndepărteze, atât cât se poate în 2023, de mediul online și să acorde mai multă atenție experiențelor și prieteniilor din mediul offline.

Și cu asta, un nou business este pe cale să ia amploare (dar nu acesta este subiectul articolului nostru). Statisticile privind vânzările acestor telefoane sunt încă dificil de obținut la nivel global. Totuși, un raport a demonstrat că vânzările de telefoane neinteligente la nivel global ar fi atins un miliard de unități în 2021, comparativ cu doar 400 de milioane în 2019. În timp ce la nivel mondial, numărul smartphone-urilor vândute era în 2021 de 1,4 miliarde. În plus, în Marea Britanie se estimează că 1 din 10 utilizatori de telefon au un telefon neinteligent, potrivit unui studiu Deloitte citat de BBC.

Conștienți de gradul de toxicitate pe care îl implică conectarea non-stop la mediul online, reprezentanții Generației Z încearcă să traseze limite și să revină la avantajele relațiilor construite și dezvoltate în mediul offline.

Scurtă incursiune în trecut: de la Hi5 la Facebook

Pentru că am amintit de nostalgii, vă invit să ne teleportăm pentru câteva secunde în trecut – pentru a înțelege de unde a început totul.

Acum aproximativ 20 de ani, pentru a avea acces la internet trebuia să mergi într-un Internet Cafe care, cel mai probabil, era o cameră de la parterul unui bloc, unde plăteai pe oră ca să pătrunzi într-o lume aproape magică, aproape interzisă, oricum o revelație a acelor vremuri.

Te așezai pe un scaun, în fața unui „calculator cu unitate”, lângă alți câțiva oameni cu care nu interacționai, pentru că veniseși să descoperi o altă lume prin căsuțele de chat de pe mIRC sau Hi5 – The Social Network for meeting people. 

Îmi amintesc că, de fapt, speram să nu mă întâlnesc cu oameni pe care îi cunoșteam în viața reală, char dacă erau prieteni sau vecini de aceeași vârstă, pentru că mă simțeam cumva rușinată. Exista percepția că vii „la agățat”. Ceea și puteai face într-o formă sau alta. Nu mai zic ce discuții puteau apărea dacă dădeai față-n față cu vreun unchi care, deși nu se încadra neapărat în target-ul acelor platforme de socializare, voia și el să vadă ce se întâmplă acolo. 

Accesul era limitat, când trecea ora pentru care plătiseși (și nu mai aveai bani să prelungești timing-ul) trebuia să-ți iei la revedere pe fugă, cu promisiunea că vei reveni în câteva zile, la aceeași oră.

Însă, posibilitatea de a interacționa cu oameni din alte orașe sau alte țări, pe care de fapt nu îi cunoșteai, dar cu care ajungeai să împărtășești tot felul de detalii personale, de la preferințe muzicale la povești de familie, era începutul unei revoluții digitale care avea să schimbe pentru totdeauna conceptul de prietenie.

Citește aici despre puterea prieteniei adevărate: o singură conversație pe zi cu un prieten ne face mai fericiți.

Bineînțeles, pe atunci nici nu realizam. Așa cum nici măcar nu îmi puneam întrebări despre cât de bine sau rău era ceea ce făceam, sau dacă îmi afecta într-un fel viața. Contau mai puțin temerile cu privire la cine era dincolo de ecran, atât timp când nu erai abordat vizibil de avataruri ciudate, cu discursuri imorale sau cu intenții de natură sexuală.

Mă bucuram de o descoperire tehnologică care îmi facilita lărgirea cercului de prieteni sau mijlocirea unor povești romantice într-o altă dimensiune decât cea cu care eram obișnuită și care, atunci când ești adolescent mai ales, îți dă mari bătai de cap. Misterul era o componentă esențială care atrăgea. 

Relații para-sociale: o rețea de prieteni care nu s-au întâlnit niciodată

Și uite-așa, prietenii imaginari de pe Hi5 au ajuns relativ repede în casele fiecăruia dintre noi, prin acces nelimitat la internet, migrând azi pe unele dintre cele mai utilizate rețele sociale din toate timpurile: Facebook, Instagram etc. unde poți trimite până la 70 de cereri de prietenie pe zi și poți avea în așteptare până la 1.000 de astfel de cereri.

Zilele trecute o prietenă îmi povestea despre relația pe care o are cu o tipă din SUA, cu care nu s-a întâlnit niciodată, dar cu care păstrează legătura constant: își trimit poze, povestesc ce au mai făcut, ce planuri au, își spun bucuriile și nefericile. 

O mătușă care a visat toată viața să scrie poezii dar nu a reușit, a intrat de curând într-un grup de scriitori cu care ține legătura permanent și pe care abia așteaptă să-i întâlnească luna viitoare la o lansare de carte. Ba chiar au împreună un radio online. 

Un alt prieten îmi povestea cum, visând să se mute în Madrid, a căutat pe LinkedIn români care locuiesc deja acolo, i-a abordat prin intermediul tab-ului de Messaging și de atunci au rămas prieteni buni.

Deseori mi se întâmplă să am senzația că sunt „prietenă” cu unii prezentatori TV autohtoni sau din afara țării, artiști, profesori sau oameni de știință cu care interacționez prin comentarii la diverse postări.

Pe unii dintre ei i-am întâlnit în cadrul unor conferințe și am simțit nevoia să îi abordez ca pe niște vechi prieteni, înfrânată până la urmă de gândul că, de fapt, nu ne cunoaștem. Sau ne cunoaștem?!

Publicația The Atlantic definește aceste relații de prietenie – „relații para-sociale”, termen introdus în 1950 (primii ani ai televiziunii) de către sociologii Donald Horton and R. Richard Wohl.

Scopul era acela de a defini prieteniile imaginare pe care oamenii începeau să le construiască cu vedetele internaționale sau naționale; ale căror postere tapetau pereții dormitoarelor celor mai mulți dintre adolescenți, dar și adulți.

O iluzie care azi pare că se dezvoltă în social media dincolo de relațiile cu starurile de succes la care mai nou avem acces atât de facil. Pereții tapetați cu posterele vedetelor s-au transformat în wall-urile de Facebook și Instagram. Am putea spune că avem relații para-sociale cu o mulțime de oameni, din toate colțurile lumii cu care, fie împărtășim aspecte personale, fie chiar colaborăm profesional.

Prietenia online în cifre, ascensiune fulminantă, dar și regresie

Statisticile confirmă ideile de mai sus prin câteva exemple personale, un adevăr pe care sigur îl intuim cu toții: social media a devenit o parte importantă a vieții noastre, de parcă am trăit dintotdeauna și într-o lume online, deși anul acesta Facebook sărbătorește (doar) 19 ani de existență. 

Ritmul în care rețelele sociale ne-au acaparat obiceiurile de interacțiune și au devenit parte esențială din identitatea individuală a fost atât de rapid încât încă nu ne-am dezmeticit – fie că vorbim despre clasicul Facebook, sau Instagram ca variantă alternativă orientată mai mult către imagini și mai puțin către text, Twitter (o sursă foarte importantă de interacțiune socială în SUA sau alte țări din Europa, dar fără prea mare trecere la public în România), Discord (o altă platformă socială de instant messaging folosită mai ales de gameri) sau chiar platforma de networking profesional LinkedIn.

Pentru a realiza ce creștere digitală fulminantă am experimentat poate fi de ajuns să ne gândim că, în 2005, doar 5% dintre adulții din SUA foloseau o platformă de socializare, procent care în 2019 a ajuns la 70%, și continuă să crească anual în întreaga lume cu circa 3 procente, conform celui mai recent studiu realizat de Meltwater, We Are Social și Datareportel – Digital 2023 Global Overview Report.

Conform aceluiași raport, la nivel global, în 2023, Facebook este în continuare cea mai utilizată rețea socială, cu 2,958 miliarde de useri activi lunar. Urmată de Instagram care îți consolidează și anul acesta poziția în top-ul celor mai utilizate rețele de socializare, cu peste 2 miliarde de useri activi lunar.

La începutul anului 2022, în România, circa 5,4 milioane de persoane utilizau Instagram, adică 28,3% din populația totală a țării, fiind a doua cea mai folosită rețea de socializare, urmată de TikTok, Pinterest și LinkedIn. 

„Mi-am cunoscut iubita pe Tinder, dar tot aici poți să îți faci prieteni, poți să cunoști oameni, nu mai este doar o platformă de dating”, îmi spunea o prietenă în timp ce discutam diverse la o cafea de după-amiază.

Deși nu atât de mult utilizat precum platformele amintite mai sus, Tinder arată cum chiar și o aplicație creată strict pentru dating s-a transformat încet-încet tot într-o rețea de conexiune între prieteni – pentru că nu numai social media influențează viața oamenilor, ci și viceversa, oamenii au avut dintotdeauna capacitatea de a modela infrastructurile de comunicare și relaționare.

Cu toate acestea, la nivel local, „datele ne indică o scădere a numărului de români care folosesc social media, de la 69,7% în 2021 la 67,3% în 2022”, conform manafu.ro citând Datareportel. Același studiu arată că un român petrece în medie 2:32 ore zilnic în social media. Bineînțeles, scăderea este foarte mică, dar poate fi un semn al conștientizării impactului toxic (cel puțin de la un nivel încolo) al relațiilor din online.

Relațiile de prietenie online și beneficiile lor

Realitatea este că nu putem trasa o linie clară între alb și negru, între bine și rău, și că s-ar putea să ne regăsim într-o eroare și mai periculoasă dacă pendulăm între două extreme: fie vedem doar părțile bune ale posibilității de a avea o rețea de prieteni în mediul online, fie considerăm că această nouă formă de prietenie ne poate face numai rău.

Să vedem mai întâi partea plină a paharului. Există numeroase studii, cercetări sau opinii argumentate ale psihologilor, antropologilor, oamenilor de știință care, pe de o parte, au identificat beneficiile relațiilor de prietenie create și dezvoltate în mediul online – la fel de multe precum cele care trag, încă din anii 2000, semne de alarmă privind factorul toxic care poate perturba sănătatea emoțională și gradul de fericire al indivizilor.

În ceea ce privește beneficiile, vă invit să plecăm chiar de la definiția prieteniei: una dintre cele mai ample definiții oferite conceptului de prietenie există încă de pe vremea lui Aristotel, care considera că fundamentul unei prietenii de calitate, „virtuoase” constă în împărtășirea vieții tale cu celălalt, cu ceilalți. Ceea ce am putea spune că se încadrează în mare măsură și în ceea ce numim azi „prieteni online”. 

Psihologul Erikson afirma, în cartea sa “Identity: youth and crisis“, că o componentă importantă a sănătății și bunăstării psihologice în dezvoltarea vieții este aceea de a construi relații semnificative în afara familiei, mai ales în perioada de tranziție către vârsta adultă.

Adolescenții și adulții care cresc în societăți digitale îndeplinesc această funcție psihosocială folosindu-se de internet.

A te simți conectat social este poate ingredientul esențial pentru cultivarea fericirii, și pentru o evaluare pozitivă a vieții cuiva.

„Rețelele sociale le permit prietenilor să împărtășească activități umane, cum ar fi simpla conversație, schimbul de gânduri, dezvoltarea reciprocă a ideilor, crearea de artă sau gaming. Aristotelicii ar putea concluziona că cea mai bună formă de prietenie este disponibilă online”, spune Alexis Elder, profesoară la Universitatea din Minnesota, în studiul Excellent Online Friendships: An Aristotelian defense of social media prin intermediul căruia încearcă să demonstreze că prieteniile online pot fi considerate prietenii autentice și foarte benefice.

„Oamenii pot experimenta sentimente profunde de atașament și în mediul online.”

Alexis Elder, profesoară la Universitatea din Minnesota

Așadar, de la discuții filosofice la gaming, multe dintre activitățile specifice legăturilor de prietenie așa cum le știm încă dinainte de mediul virtual, se pot manifesta și cu ajutorul rețelelor sociale.

Fie că ne referim la conectarea cu prieteni apropiați deja existenți în offline sau reconectarea cu unele cunoștințe ceva mai îndepărtate, platformele sociale precum Facebook implică diferite „grade de prezență și companie, intimitate, afecțiune și asistență reciprocă”, conform aceleiași cercetări.

Prietenie online în grupurile de suport: „Dacă îmi spuneai vreodată că prietenia online și fără interes există, nu credeam!“

Grupurile de suport pot fi surse reale de prietenii online, mai ales atunci când tema grupului este legată de sănătate emoțională, depresie, anxietate, fobii, atacuri de panică. De altfel, în multe cazuri, aceste prietenii din mediul online trec granița și către offline.

„Eu am prieteni adevărați din acest grup. Dacă îmi spuneai vreodată că prietenia virtuală și fără interes există, nu credeam! Aici mi-am facut două prietene super, și mai am un prieten, nu-i așa … (n.r. – aici dă numele unui prieten online căruia îi protejăm identitatea), noi ne sunăm doar când ne schimbăm tratamentul (n.r. – smiley face). Dar știu că ești bine ca și mine dacă nu ne sunăm“, este comentariul unei membre a unui grup de suport pe tema depresiei și anxietății.

Totuși, și în grupurile de suport pot exista relații de prietenie toxică.

Semne de prietenie online toxică

Potrivit psihologului Mariana Paraschiv, există 8 semne care ne pot sugera că ne aflăm într-o relație de prietenie toxică:

1. Nu simțim susținere.
2. Nu putem fi noi înșine (simțim că trebuie să „înfrumusețăm“ realitatea proprie pentru a fi pe plac prietenilor online).
3. Relația este abuzivă (prietenul online este excesiv de critic, gelos, are momente când e furios și încheie conversațiile brusc și fără drept de apel).
4. Nu ne simțim respectați nici noi, nici limitele noastre.
5. Ne simțim vinovați că avem și alți prieteni.
6. Totul este despre el și problemele lui.
7. Nu păstrează confidențialitatea (împărtășește problemele tale cu alți prieteni online sau chiar le postează public în rețelele sociale).
8. Deseori ne simțim inconfortabil (nu ne simțim în siguranță, discuțiile cu el ne fac să simțim neliniște sau o stare emoțională negativă).

Găsește aici ce poți face dacă te afli într-o relație de prietenie toxică.

Ce ar trebui să ne ofere o relație de prietenie

Am putea rezuma standardele calității conexiunilor sociale astfel, conform Social Media, Friendship, and Happiness in the Millennial Generation:

• apropiere și interdependență;
• companie;
• întrajutorare;
• intimitate;
• încredere;
• loialitate;
• validare;
• sprijin emoțional;
• confort și încurajare.

Citește aici care sunt beneficiile prieteniei și de ce este important să fim conectați.

„Aceste calități de apropiere și interdependență sunt cele care permit satisfacerea nevoilor umane de bază a relațiilor, făcând astfel apropierea în prietenie o sursă critică de fericire”, spune Adriana M. Manago, membră a departamentului de psihologie al Universității din California, în lucrarea sa Social Media, Friendship, and Happiness in the Millennial Generation.

Întrebarea este: putem ajunge la acest nivel de apropiere în relațiile de prietenie online sau, mai degrabă, trăim o iluzie care pe termen lung ne poate afecta și mai profund capacitatea de a fi fericiți?

Capitalul social al legăturilor

Mulți psihanaliști ai timpurilor noastre consideră că social media, cu toate specificitățile ei – chiar dacă dezvoltă o formă de individualism –, îi ajută pe oameni să se adapteze și să supraviețuiască în perioade instabile precum cele pe care tocmai le trăim, le oferă încredere în propria persoană, nu se mai simt singuri și ajung rapid la informațiile de care au nevoie.

Dacă, bineînțeles, știu să facă diferența între ce îi poate ajuta și ce le poate face rău. 

Autonomia sporită pe care o avem în relațiile sociale, cu ajutorul mediului online, ne încurajează să căutăm fericirea și să ne vindecăm traumele și rănile din trecut. 

Conturarea unui sentiment ceva mai narcisist odată cu generația Milenialilor, promovarea propriilor opinii și a unei percepții optimiste despre propriul sine îi fac pe oameni mai adaptabili și mai rezistenți într-o lume plină de posibilități.

Auto-gratificarea și căutarea fericirii care se propagă prin relațiile din Social Media pot să contribuie la bunăstarea indivizilor.

Nicole Ellison, expertă în mediul online, susține în lucrarea sa, că rețelele sociale mai degrabă le cresc oamenilor capacitatea de a comunica și de a menține legături și relații cu grupuri mai largi de oameni, construind un tip de „capital social al legăturilor”.

„Noul tip de capital social este definit prin sentimentul că cineva este legat de altcineva și poate obține efectiv resurse dintr-o comunitate mare și eterogenă.” 

Nicole Ellison, expertă în mediul online

Rețelele sociale le oferă oamenilor un mod suplimentar de a comunica cu colegii sau prietenii din offline, dezvoltând interacțiunile sociale și „facilitând accesul la o gamă largă de informații și intrumente tehnologice mai ales pentru a menține contactul cu cei de la distanță.” 

Ușor de conectat, dar greu de împrietenit?

Hong-Chi Shiau, profesor în managementul comunicării la Universitatea din Taiwan, a realizat în 2016 un studiu care demonstra că, cel puțin în rândul comunităților de studenți străini care făceau parte din programe de schimb cultural și educațional, platformele de socializare erau adevărate instrumente prin care participanții se conectau mai bine cu cei din țările în care se mutau și păstrau relațiile cu prietenii din țările natale. Totuși, asta dar asta nu se traducea neapărat și în crearea unor relații profunde, intime. 

Când devine toxică o prietenie online?

Adevărata dezbatere începe atunci când ne întrebăm dacă relațiile de prietenie din mediul online chiar pot ajunge la un nivel de profunzime necesar unei vieți cu adevărat bune, acel nivel de care avem nevoie ca să ne păstrăm sănătatea emoțională și psihică.

Contrar opiniilor amintite până acum, psihologul Adriana M. Manago consideră că, realmente, conexiunilor sociale online le lipsește tipul de profunzime, autenticitate și încredere care derivă doar din auto-dezvăluiri intime, față în față, din auto-expresiile necontrolate sau neregizate, care se construiesc doar într-o lume fizică unde socializarea este spontană.

Față de perioadele premoderne, multitudinea de relații de prietenie din mediul virtual, deși oferă fiecărui individ în parte o autonomie pe care nu o avea înainte, ne îndepărtează de valorile ancestrale, ale comunităților restrânse, ale familiilor-nucleu, ceea ce poate să aibă un impact major asupra calității vieții și fericirii, consideră psihologa.

În esență, site-urile precum Facebook sau Instagram pun individul în centru lumii sale sociale, gestionându-și conexiunile, exprimându-se prietenilor în mod public, transferând informații confirmate sau nu.

Profilurile social media centrate pe individ ar putea promova un spirit narcisic și, odată cu el, amplificarea unor interacțiuni a autosuficienței, cu opinii exagerate, în timp ce empatia față de nevoile celorlalți și gradul de fericire general scad tot mai mult, susține psihologa americană Jean Twenge, mai ales în cazul adolescenților.

Creierul nu „suportă“ mai mult de 150 de prieteni

Psihologul evoluționist Robin Dunbar, profesor în cadrul Universității Oxford, susține teoria conform căreia creierul nostru nu este echipat biologic pentru a gestiona comunități sociale peste aproximativ 150 de persoane, indiferent de tehnologiile de comunicare, cum ar fi rețelele sociale, citează publicația The Atlantic.

Tot el a inventat The circles of friendship/Cercuri ale prieteniei, concept care apare în cea mai recentă carte a sa, Friends: Understanding the Power of Our Most Important Relationships, și se stabilește în funcție de cât de des te întâlnești cu prietenii tăi, cât de apropiat emoțional te simți de ei.

Cercurile de prietenie ale lui Dunbar arată în primul rând cât de structurate pot fi relațiile de prietenie, având în vedere că oamenii nu se întâlnesc sau îi contactează pe toți cei din rețelele lor de socializare în mod egal.

Distribuția datelor formează o serie de straturi, fiecare strat exterior incluzându-i pe toți cei din stratul interior. Fiecare strat are de trei ori dimensiunea stratului care îl precede: 5; 15; 50; 150; 500; 1.500; 5.000.

Stratul format cel mai în interior de 1,5 este (cel mai intim) înglobează relațiile tale romantice. Următorul strat constă în prietenii pe umărul cărora plângi la nevoie. Ei sunt acei prieteni care vor renunța la tot pentru a te sprijini atunci când lumea ta se prăbușește.

Stratul 15 îi include pe cei cinci anteriori la care se adaugă prietenii sociali de bază. Ei sunt principalii tăi însoțitori sociali, alături de care creezi contexte pentru a ne distra. Tot în această zonă se realizează ajutorul reciproc de tipul îngrijirii copilului. Altfel spus, ai suficientă încredere în acești prieteni pentru a-ți lăsa copiii cu ei. Următorul nivel, de la 50 în sus, îi include pe „prietenii tăi de grătar” de weekend.

Iar stratul marcat cu 150 reprezintă grupul tău de prieteni cu care te întâlnești la nunți și înmormântări, cei care ar veni la genul de eveniment „o dată în viață”, explică Dunbar pentru „The Atlantic“.

Aceste tipuri de straturi se formează pentru că timpul de care dispunem nu este infinit, fiind singura resursă neregenerabilă din Univers. Atunci trebuie să decizi constant cum îl investești.

Puterea relațiilor, revine Dunbar, constă în timpul și efortul pe care le aloci acestora.

Așadar, cât timp și efort aloci prieteniilor din mediul online?

Relațiile online, doar o prelungire a celor offline?

Nevoia de conexiuni intime și de durată este încă foarte relevantă în era digitală și, de fapt, tehnologiile de comunicare sunt cel mai adesea folosite pentru a păstra contactul cu prietenii din offline, într-un mediu din ce în ce mai ocupat, cu foarte puțin timp liber.

De exemplu, deși există un număr disproporționat de cunoștințe față de „relațiile apropiate“ pe Facebook, majoritatea interacțiunilor sociale de pe site au loc între prieteni apropiați.

Nora Neghină, psiholog clinician și psihoterapeut: „Cred că o prietenie online poate deveni toxică atunci când mă rupe de realitate“

Nora Neghină este psiholog clinician și psihoterapeut în psihoterapie cognitiv-comportamentală și terapie de familie. Printre atâtea păreri pro și contra, Nora Neghină ne-a ajutat să tragem câteva concluzii în ceea ce privește linia fină dintre normalitate și toxicitate în relațiile de prietenie online. 

SmartLiving.ro: Sunt relațiile de prietenie doar un joc de imaginație în mintea noastră, o iluzie, sau pot ele deveni prietenii reale, profunde? 

Nora Neghină: Spre deosebire de relațiile familiale sau relațiile profesionale, prietenia are acest aspect de relație mutuală voluntară, nu poți să forțezi o persoană să te placă sau să interacționeze cu tine la nivel social, cu atât mai puțin sa-ți împărtășească din dificultățile cu care se confruntă sau bucuriile pe care le trăiește. 

De asemenea, prieteniile sunt caracterizate de egalitate, afectivitate și implicare mutuală. De aceea, de multe ori se pune accentul sau cântărim relațiile noastre de prietenie în funcție de încrederea mutuală, onestitate, respect, siguranță, acceptare, generozitate, sprijin emoțional, interese împărtășite (Rawlins, 1992). Iar aceste calități le putem găsi la prieteni, indiferent de mediul în care evoluează, online sau față în față. 

Cred că prieteniile din online nu sunt mai prejos decât cele din viața fizică, la fel cum cred că o prietenie din online poate să fie dusă în offline si viceversa, la fel de bine cum cele două scene pot să nu se întrepătrundă. 

În online, apropierea se petrece de multe ori pornind de la interese (sociale, politice, culturale), hobby-uri (călătorii, dezvoltare personală, gastronomie, ciclism), sau experiențe comune (parenting, grupuri de suport pe diverse afecțiuni). În offline, de multe ori o prietenie se dezvoltă pe baza apropierii spațiale (colega de bancă sau de birou, vecinul, prietenul prietenului).

Oricum ar fi (online/offline), o prietenie se construiește în timp, prin interacțiuni repetate, și, cu cât tindem să petrecem mai mult timp cu o persoană, cu atât suntem mai predispuși „să o placem”.

Din perspectiva aceasta, există riscul ca, petrecând foarte mult timp într-un grup online, în care pornim de la premisa că împărtășim aceleași valori, să vedem toți membrii ca pe „adevărați prieteni”, și facem astfel abstracție de caracteristicile individuale care, într-o prietenie în viața fizică, ar putea să fie un „breaking deal”.

SmartLiving.ro: Când pot deveni aceste relații toxice? Care este limita, bănuiesc fragilă, pe care dacă o depășim, lucrurile nu mai sunt „normale”?

Nora Neghină: În prieteniile online s-a observat că nu mai acordăm totuși atât de multă atenție pe „ce o să creadă despre mine”, ci mai degrabă pe utilitatea relației, beneficiile pe care le putem obține.

De asemenea, ne simțim mai liberi să împărtășim informații personale mai repede decât în viața reală, deoarece nu mai există acel potențial de „rușine/jenă” la o întâlnire ulterioară, care ne poate face sa fim vigilenți sau precauți. 

Însă de multe ori, la capătul celălalt al conexiunii pot fi prădători sexuali, escroci, manipulatori, și persoane care își pot ascunde identitatea reală sau atribui orice identitate doresc.

Cred că o prietenie online poate deveni toxică atunci când mă rupe de realitate, când mă face să îmi limitez excesiv alte activități sau relații, sau când devine singura sursă de validare.

SmartLiving.ro: Ce efecte pozitive și ce efecte negative pot avea astfel de prietenii asupra psihicului nostru, și asupra calității vieții în general, în cazul adulților? 

Nora Neghină: În primul rând, simt nevoia unui disclaimer (zâmbește)! Având în vedere cât de nou este fenomenul, cercetările și înțelegerea noastră asupra efectelor sale sunt un pic întârziate, cu atât mai mult cu cât asistăm și la o evoluție extrem de rapidă a tehnologiilor virtuale și a canalelor de social media (știind că fiecare dintre ele pare să aibă o specificitate: într-un fel interacționăm pe Facebook, altfel pe Instagram, și cu totul altfel in chaturile de gaming online, de exemplu).

Astfel că nu există un consens asupra consecințelor, implicațiilor, efectelor prieteniilor online asupra psihicului uman.

În opinia mea, există beneficii ale prieteniilor online, cum ar fi faptul că suntem mai dezinhibați în mediul virtual, ceea ce permite unor tipologii de personalități să se conecteze mai ușor cu alți oameni. Primul contact se produce mai ușor, suntem mai dispuși să împărtășim din vulnerabilitățile noastre, și putem avea acces la orice persoană oriunde s-ar afla pe mapamond.

În egală măsură, este imposibil uneori să transferi aceste prietenii în viața reală, apar dificultăți de înțelegere pe fondul lipsei indicatorilor non-verbali, iar repararea relației se produce mai greu sau devine chiar imposibilă (dacă îți dă block) atunci când apar inevitabile disensiuni.

Într-un studiu din 2022 (Shabahang et al.), aveau o preferință crescută pentru prieteniile online participanții care au raportat o frică crescută de intimitate și o vulnerabilitate percepută în relații.

Putem explica acest lucru prin faptul că ne simțim mai la adăpost, mai protejați atunci când comunicăm separați de un ecran. Însă același lucru este valabil și pentru persoanele care au intenții mai puțin bune, căci nu se expun unor consecințe concrete, ceea ce înseamnă că în mediul online derapajele pot fi mai des întâlnite (cyberbully-ing, hărțuire sexuală etc.). 

Smartliving.ro: Dar în cazul copiilor, adolescenților?

Nora Neghină: În general, prieteniile din viața reală a copiilor până în 10-12 ani sunt mediate de părinți, fie că sunt copiii prietenilor de familie, fie că sunt verișori, vecini, colegi de școală sau de activități extrașcolare, există o doză (mai mare sau mai mică) de control, care scade pe măsură ce adolescentul crește.

În mediul online, copiii pot avea cu atât mai mult percepția libertății sau pot fi tentați/curioși de a lega prietenii si vorbi cu persoane pe care nu le cunosc părinții. De cele mai multe ori, sunt prieteni gameri, adică sunt prietenii legate prin intermediul jocurilor online. 

Beneficiul este că poate fi un spațiu de învățare și de împărtășire a cunoștințelor.

Totuși, avem studii care au arătat că, pe măsură ce calitatea prieteniei online crește, scade sentimentul de stare de bine sau de fericire.

Chiar dacă gamerii au raportat o percepție pozitivă crescută a calității globale a prieteniilor din online față de prieteniile offline, pe criterii individuale de calitate a prieteniei cum ar fi, ajutor, intimitate, autovalidare, siguranță emoțională, prieteniile față în față au avut scoruri mai crescute decât prieteniile online. 

Acest lucru se poate explica prin faptul că tinerii raportează un oarecare sentiment de confort, încredere și dezinhibiție în prieteniile online, dar o intimitate și o profunzime crescută la prieteniile offline (Scott, 2022). 

Așadar, intersecțiile dintre experiențele prieteniei online și offline reprezintă în sine o lume plină de oportunități, dar și cu riscuri pe care trebuie să le înțelegem individual și la scară largă pentru a (re)găsi fericirea într-o societate „a individualismului în rețea”.