Uscăciunea vaginală la femei – când apare și cum se tratează eficient

    Fenomen frecvent, uscăciunea vaginală este încă un subiect tabu. Însă cel puțin o femeie din șase suferă de lipsa lubrifierii vaginale, factorii declanșatori fiind de ordin psihic și fizic.

    Întâlnită mai ales în timpul menopauzei, uscăciunea vaginală crește vulnerabilitatea față de infecțiile intime și poate perturba armonia sexuală în cuplu. Soluții împotriva uscăciunii vaginale există, însă femeile aflate în această situație trebuie să discute cu un specialist pentru a recâștiga încrederea în propria sexualitate și pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții.

    Rolul lubrifierii vaginale

    În mod natural, glandele aflate în cervix produc o cantitate suficientă de secreții pentru a asigura lubrifierea vaginului. Având un Ph acid, aceste secreții se scurg ușor prin vagin, menținându-l curat și înlăturând celulele moarte. În acest fel, sunt prevenite posibilele infecții.

    În timpul actului sexual, lubrifierea este sporită de secrețiile produse de glandele lui Bartholin (două glande aflate la exteriorul vaginului). În acest caz, lubrifierea vaginului, semnul fizic al excitației feminine, este echivalentul erecției masculine. În lipsa acestor secreții, penetrarea este dureroasă, iar actul sexual este adesea evitat.

    Uscăciunea vaginală la femei. Care sunt cauzele

    Numeroase cauze medico-psihologice sunt responsabile de apariția uscăciunii vaginale. Menopauza este fără îndoială cel mai frecvent motiv invocat de medici. Lubrifierea este asigurată de prezența estrogenilor. Uscăciunea vaginală este legată de lipsa acestor hormoni, iar scăderea estrogenilor în timpul menopauzei este inevitabilă.

    Nașterea și perioada alăptării sunt, de asemenea, momente din viața unei femei în care se remarcă o scădere a cantității de estrogen. Drept urmare, lubrifierea vaginală poate fi îngreunată și în această perioadă. Însă nivelul estrogenilor din sânge variază pe parcursul ciclului menstrual lunar. Pentru femeile ce nu urmează un tratament anticoncepțional pe bază de hormoni, nivelul estrogenului scade înainte și la sfârșitul sângerării menstruale. Din acest motiv, unele femei resimt o anumite uscăciune vulvară și vaginală.

    În afara modificărilor hormonale, diferite cauze medicale sunt responsabile de apariția uscăciunii vaginale. Tratamentele împotriva hipertensiunii arteriale, diabetului, bolilor coronariene pot influența cantitatea secrețiilor vaginale. De asemenea, desele infecții urinare sau vaginale perturbă capacitatea naturală de lubrifiere la nivel vaginal. În plus, acestea inhibă dorința femeii de a întreține un act sexual.

    Pe de altă parte, femeile sunt mai sensibile la factorii de ordin psihologici. Stresul, anxietatea, oboseala, neînțelegerile în cuplu pun o barieră în calea dorinței sexuale. „Multe femei, mai ales cele aflate la o vârstă mai înaintată, au îngrijorări legate de viața lor intimă și au dificultăți în a se adresa unui specialist cu privire la acest aspect. Ba mai mult, faptul că ele nu discută nici cu partenerii lor aspecte legate de viața intimă poate duce la a atribui în mod greșit lipsa activității sexuale în cuplu lipsei de interes a partenerilor unul față de celălalt. Problemele care pot apărea în cuplu sub acest aspect nu sunt neapărat legate de menopauză. Ele depind de un complex de factori care pot include relația în sine, imaginea de sine a fiecăruia din soți sau parteneri, sănătatea fiecăruia”, explică psihoterapeutul Sofia Laza.

    Uscăciunea vaginală înainte de menopauză

    Aproximativ 20% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 18 și 50 de ani au probleme legate de lubrifierea vaginală în timpul actului sexual, potrivit Societății Britanice pentru Studiul Menopauzei. În majoritatea cazurilor, acest lucru este produs de insuficienta excitare sexuală sau din motive de ordin psihologic (stres, frică, depresii).

    Uscăciunea vaginală înainte de menopauză poate fi legată și de folosirea unor produse de igienă neadecvate zonei intime sau de substanțele utilizate în dezinfectarea piscinelor care pot perturba flora vaginală. De asemenea, anumite medicamente (antialergice, antidepresive) pot avea drept efect advers uscarea membranelor, inclusiv cele vaginale.

    Un nivel scăzut de estrogen pot avea și femeile aflate în premenopauză, cele care alăptează, cele care au suferit o histerectomie sau pacientele cu cancer care au urmat un tratament de chimioterapie sau radioterapie.

    Lubrifianții, soluția cea mai bună de tratament

    În funcție de caz, medicul poate recomanda administrarea unor medicamente sau montarea unor dispozitive intravaginale cu conținut de estrogen. În majoritatea cazurilor însă, uscăciunea vaginală este tratată cu ajutorul unor lubrifianți utilizați în timpul actului sexual.

    Gelurile lubrifiante pe bază de apă, glicerină, aloe vera sau acid hialuronic pot fi folosite alături de prezervativ. Atenție însă la gelurile pe bază de uleiuri! Acestea pot distruge suprafața prezervativelor, iar contracepția nu mai poate fi asigurată. Acțiunea acestora este însă de scurtă durată fiind necesară aplicarea repetată.

    O altă variantă de tratament este gelul de hidratare care poate înlocui secrețiile fiziologice vaginale. Acesta trebuie introdus în vagin de mai multe ori pe săptămână, de obicei seara. Având un Ph apropiat de cel fiziologic, acesta este de cele mai multe ori bine tolerat de organism.

    Femeile care se confruntă cu uscăciunea vaginală ar trebui să apeleze la un lubrifiant încă de la primele semne de disconfort în timpul actului sexual. Astfel, este evitată fragilizarea mucoasei vaginale. Totuși, există și femei care nu tolerează astfel de produse. În aceste cazuri, aplicarea gelurilor trebuie oprită imediat.

    Uscăciunea vaginală la menopauză

    Lipsa lubrifierii vaginale tinde să se accentueze odată cu înaintarea în vârstă și intrarea la menopauză. După 50 de ani, se observă o diminuare hormonală constantă. Încetarea activității ovariene se traduce prin scăderea cantității de estrogen și progesteron, iar acest fenomen are impact asupra calității mucoaselor. Astfel, femeile aflate la vârsta menopauzei pot resimți simptome precum: iritație vaginală, chiar senzația de arsură, durere în timpul actului sexual.

    Atrofia vaginală este termenul medical utilizat pentru a descrie aceste modificări. Adesea, atrofia vaginală este însoțită de o simptomatologie în sfera urinară (incontinență urinară, infecții urinare), notează Asociația Americană pentru Menopauză.

    Atrofia vaginală poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții femeilor, asupra satisfacției vieții sexuale sau asupra relației cu partenerul. Iar, spre deosebire de alte simptome ale menopauzei (bufeurile de căldură) care tind să dispară pe parcursul menopauzei, problemele legate de uscăciunea vaginală se agravează, atrag atenția specialiștii Universității Harvard.

    De altfel, medicii ginecologi francezi (Colegiul Național al Medicilor Ginecologi și Obstetricieni din Franța) estimează că între 25 și 60% dintre femeile aflate la menopauză se confruntă cu un sindrom genito-urinar ce are drept cauză uscăciunea intimă.

    Aceștia precizează că, în această etapă a vieții, diminuarea impregnării hormonale la nivel vaginal poate antrena o întârziere a lubrifierii în timpul excitării sexuale.

    Dacă pentru femeile de 20 de ani este nevoie în medie de 30 de secunde pentru a avea o lubrifiere completă, același fenomen poate necesita mai mult de două minute după instalarea menopauzei.

    Efectele uscăciunii vaginale la menopauză

    Menopauza aduce schimbări semnificative în viața femeilor, de la modificările fizice (încetarea menstrelor, bufeuri, carențe hormonale, etc), la tulburări psiho-emoționale, socio-profesionale și, nu în ultimul rând, conjugale.

    Acestea din urmă sunt adesea cauzate de problemele apărute la nivelul funcției sexuale a femeii. Colegiul Național al Medicilor Ginecologi din Franța remarcă faptul că, în ultimii ani, femeile aflate la menopauză acordă o atenție din ce în ce mai sporită vieții lor sexuale, chiar și la vârste înaintate.

    Conform medicilor francezi, trei sferturi din femeile cu vârste cuprinse între 60 și 80 de ani consideră viața intimă foarte importantă, deși este un subiect despre care se vorbește destul de puțin.

    „Studiile internaționale confirmă că sexualitatea rămâne astăzi un aspect important al vieții bărbaților și femeilor de orice vârstă. Trebuie însă să avem în vedere faptul că sexualitatea feminină este complexă, multi-factorială, compusă din factori biologici, psiho-sexuali și contextuali. Însă sexualitatea femeilor la menopauză poate fi ușor destabilizată de schimbările hormonale”, sunt de părere experții forului francez.

    Schimbările majore produse de modificările hormonale asupra aparatului genital se traduc prin:

    • Țesutul vaginal se subțiază, devine uscat, mai puțin elastic, mai puțin lubrifiat. Drept urmare, pot apărea mai ușor leziuni și sângerări. Uscăciunea vaginală este identificată în cadrul unui examen ginecologic, prin observarea diminuării elasticității pereților vaginului sau o modificare la nivelul culorii țesutului.
    • Crește numărul infecțiilor vaginale deoarece Ph-ul sănătos al vaginului devine din acid alcalin.
    • Senzații de usturimi în timpul urinării și înmulțirea infecțiilor tractului urinar.
    • Uscăciunea vaginală determină apariția durerilor în timpul actului sexual și, în timp, refuzul femeilor de a mai întreține relații sexuale cu partenerul.
    • Schimbări se produc și în plan emoțional. Psihologul Sofia Laza remarcă faptul că unele femei au senzația că utilizarea unor produse care să le ajute în a-și menține viața sexuală sănătoasă reprezintă eșecul lor ca femei. Iar de multe ori refuză să apeleze la astfel de produse sau să mai facă sex. “Unele femei pot trăi cu rușinea că la această vârstă se mai gândesc la sex. Însă, așa cu arată noul studiu Hite despre sexualitatea feminină, excitația feminină și capacitatea de a avea orgasm cresc la menopauză. (Hite, S. (2004). The Hite report: A nationwide study of female sexuality. Seven Stories Press.) Celebrul terapeut sexual Helen Kaplan remarca faptul că, din punct de vedere fiziologic, libidoul ar trebui să crească la menopauză, datorită faptului că acțiunea hormonilor androgeni ai femeii, care nu sunt afectați de menopauză în mod material, nu mai este contracarată de estrogen.”

    Cum poate fi tratată uscăciunea vaginală la femei?

    Opțiunile terapeutice sunt multiple și în acest caz, fie că este vorba de remedii nonhormonale, fie de medicamente pe bază de estrogeni. Iată propunerile de tratament ale Asociației Americane pentru Menopauză:

    • Gelurile lubrifiante folosite în timpul actului sexual sau cele hidratante sunt opțiuni recomandate de medicii ginecologi.
    • Eliminarea secrețiilor vaginale poate fi provocată prin stimulare sexuală. Dincolo de penetrarea propriu-zisă, specialiștii americani afirmă că tandrețea, preludiile prelungite sunt importante în păstrarea unei relații intime și pentru a avea o viață sexuală sănătoasă la vârste înaintate.
    • Exercițiile speciale pentru întărirea musculaturii pelvine pot îmbunătăți fermitatea peretelui vaginal.
    • Tratmentele pe bază de hormoni au devenit din ce în ce mai folosite de femeile ajunse la menopauză. Produsele terapeutice pot fi sub formă de pilule, geluri, creme, ovule, cu diferite doze de estrogen. Substituția hormonală trebuie însă recomandată de un medic ginecolog. Acesta va stabili, în funcție de caz, tratamentul optim pentru fiecare pacientă în parte (doza de hormoni, perioada de tratament).
    • Sprijinul psihologic poate îmbunătăți imagine de sine a femeilor aflate la menoapuză.

    Partenerii pot apela și la terapii de cuplu, eficiente atunci când ambii parteneri doresc acest lucru și se implică în procesul terapeutic.

    SPUNE-ȚI POVESTEA »
    Căutare
    Urmărește-ne și pe Facebook